Cum se pot complica lucrurile cand intervin banii

Aparent, conflictul intre cluburi, diversele variante nationale ale Rugby Union si organizatiile supranationale precum IRB si ERC par a se fi linistit. Franta s-a aliniat, in Anglia cluburile par sa fi castigat conflictul cu RFU. Heineken si Amlin Cups merg mai departe cel putin in acest sezon competitional. Insa dedesubtul acestei linisti mocneste un drive structural, pe care nimeni nu l-a prevazut atunci cand rugby-ul Union a fost declarat profesionist. Si anume spiritul locului. Tensiunile actuale isi au origina in spiritul jocului si in formula sa, de organizare de club. In istoria acestui sport clubul era si, uneori, mai este caramida de baza a vietii sportive si a fluxurilor finaciare care se creaza prin participarea la diverse competitii. In timp, au aparut diverse forme intermediare ce se interpun intre activitatea de club si sfera competitionala, cea care aduce resursele pentru continuitate in viata cluburilor. Federatiile (sau Union-urile, denumire specifica jocului in XV) sunt primele care ar trebui sa reprezinte cluburile in aceasta lume complicata a circulatiei banilor. In Franta, Federatia este cea care a taiat elanul cluburilor franceze de a se ralia formulei propuse de cluburile engleze in raport cu cele doua Cupe europene si cea care a dat intaietate assets-urilor finaciare in dauna intereselor locale, de club. In Anglia, cluburile au castigat competitia cu Union pentru ca regulamentele de organizare limiteaza puterile instantelor superioare de a interveni in deciziile cluburilor. Un exemplu recent si de mare actualitate il reprezinta decizia de a sanctiona clubul Northampton Saints cu o amenda in valoare de 60.000 lite sterline pentru ca a permis jucatorului sau, George North, sa joace pentru selectionata Tarii Galilor pe 30 noiembrie a.c. intr-un meci test impotriva Australiei. Precedentul nu e nou, au mai fost astfel de sanctiuni si pana acum. Dar, in acest moment, genul de cazuri din aceasta categorie pun in discutie si alte reglementari interne din diverse campionate. Se stoe ca Noua Zeelanda nu permite selectia unor jucatori care participa la alte competitii nationale. Australia e mai laxa in aceasta privinta. Africa de Sud, in turneul din aceasta toamna, a folosit jucatori care au contracte in campionate din Europa. Revolta latenta a cluburilor engleze impotriva imixtiunii instantelor organizationale supra-statale, care ne-a insotit in aceasta toamna se amplifica acum, in momentul in care se pregatesc transferurile sezonului viitor. Din Irlanda , Tara Galilor si Scotia se anunta un val de miscari de trupe inimaginabil pana in acest moment. Profesionismul in rugby si escalada mercato-ului european sunt vectori despre care am mai scris tragand semnale de alarma in privinta mercantilizarii acestui sport. Dar ce se intampla acum este intr-adevar periculos pentru filosofia de viata a celor care joaca pentru a-si castiga existenta prin rugby. Mi-a atras atentia un articol care dezvaluie ca in Tara Galilor exista deja conturat un alt scandal. Amorsa a fost tot cazul George North, care a declarat ca va onora invitatiile pe care i le face WRU pentru Six Nations 2014. Si asta in ciuda amenzii pe care trebuie sa o plateasca clubul sau actual. Multumind celor de la Saints pentru intelegerea de a nu-i frana cariera internationala, George North a relevat ca in situatia sa se afla si alti jucatori pe picior de plecare din cluburile regionale galeze ( Richard Hibbard, care deja a semnat cu Gloucester, Priestland fiind in discutii avansate cu Leicester Tigers, Lee Halfpenny si Sam Warburton isi pregatesc si ei bagajele alaturi de alti jucatori consacrati). Cele patru echipe binecunoscute, echipe de tip francize regionale- Cardiff Blues, Llanelli Scarlets, Ospreys sau Newport-Gwent Dragons- incep sa fie contestate de catre cluburile traditionale de rugby din provincie (reamintim ca Tara Galilor este o entitate geografica regionala in cadrul Regatului Unit al Angliei si Irlandei de Nord, inca nu are parlament cum va avea Scotia, de exemplu, dar are un guvern din umbra in asteptarea unui moment similar). Ei bine, cluburile traditionale (deci nu franchizele regionale) din Tara Galilor au inceput actiuni puternice de lobby pe langa oficialii guvernului din umbra, impotriva WRU si a punctului de vedere exclusiv financiar al acestei "federatii". Un secretar de stat in Wales Shadow Cabinet, Owen Smith, a declarat ieri ca franchizele regionale, amintite mai sus, nu sunt foarte iubite in Wales, cluburile locale fiind sigurele purtatoare ale traditiilor rivalitatii sportive intra-locale. Profesionismul in rugby a introdus o falsa dimensiune vietii sportive a comunitatilor locale si spiritului rugby-ului. In plus, mai exista o tensiune intre cluburi si WRU, care, in acest moment este singura entitate care dispune distribuirea fluxurilor financiare dinspre mediul extern spre cluburi. Oficialul guvernului din umbra a evocat si identitatea sportului galez, in ansamblu, afirmand ca este nevoie de o reforma structurala pentru a reveni la spiritul traditional al cluburilor locale, singurul care poate preveni degradarea comerciala a acestui sport. El a dat de exemplu si faptul ca Anglia e singurul context national european unde cluburile sunt mai puternice decat asocierea supra-locala de tip Rugby Union. Este clar ca nevoia de reforma organizatorica si organizationala este reala si ca vom asista la conflicte din ce in ce mai puternice, motivul fiind, in principal, banii si mai putin evident orgoliile de club. Nici Europa continentala nu va fi scutita, intr-un orizont imediat de timp, de astfel de tensiuni. Sa luam aminte.

Pe surse

Cateva stiri despre actuala campioana a Europei, R.C. Toulon. Visul lui Mourad Boudjellal, charismaticul presedinte al acestui club, nu se va implini. Oficialii lui Waikato Chiefs, castigatoarea Super Rugby Championship, au declinat ideea unui meci sud-nord, la nivel de echipe campioane, pe motiv ca tot pre-sezonul lor este foarte ocupat. Asa ca ramane pe alta data. Circula zvonuri dupa care anul viitor vor veni noi jucatori la echipa din Rade. Primul si cel mai plauzibil este Toby Flood, care nu-si va mai prelungi contractul cu Leicester Tigers si care, foarte probabil, va veni la reuniunea cu Jonny Wilkinson, fostul sau profesor, care se va apuca din sezonul viitor de antrenorat. Unu alt zvon, la fel de plauzibil este sosirea in lotul lui Toulon al celebrului deja Mamuka Gorgodze (poreclit Gorgodzilla), si el liber de contract cu Montpellier. In fine, un alt proeminent jucator dorit la Toulon este Lee Halfpenny, vestitul fundas galez care, acum doua luni ar fi venit impreuna cu Sam Warburton (intre timp, si-a crescut pretul dincolo de posibilitatile lui Boudjellal). Exodul dinspre Tara Galilor spre Franta continua, tocmai acum cand Warren Gatland a semnat cu WRU pana in 2019. Interesant, nu?

Etapa a patra Heineken Cup. Unele ciudatenii.

Sambata: Leinster 9 - Northampton Saints 18. Cu o saptamana inainte: Northampton Saints 7 - Leinster.40. Sambata: Connacht 9 - Toulouse 37. Cu o saptamana inainte: Toulouse 14 - Connacht 16. Doua ciudatenii de meciuri. Departe de mine a gandi ca au fost aranjamente. Unu, pentru ca Leinster nu s-ar preta la asa ceva. Contenciosul sportiv anglo-irlandez e si asa prea gros. Doi, pentru ca in binomul Connacht-Toulouse, prima este o echipa irlandeza, mica si saraca iar Toulouse un club mare si bogat. Trei, pentru ca fiecare din cele patru cluburi mentionate au castigat in deplasare dar au clacat acasa. Patru, pentru ca in cel putin doua cazuri, nu se punea problema locului 1 in grupe, in timp ce pentru celelalte doua locul 1 era inaccesibil. Astea sunt cele doua ciudatenii ale etapei a patra. In rest, unele rezultate "normale". Clermont Auvergne se impune clar, in deplasare, in fata celor de la Llanelli Scarlets, 13-31. Munster, tot in deplasare, invinge muncit, 17-18 la Perpignan. Glasgow Warriors pierde acasa in fata galezilor de la Cardiff Blues. Iar bravii scotieni de lam Edinburgh se impun la Gloucester, 16-10. O jumatate de ciudatenie s-a petrecut la meciul de la Montpellier, unde echipa gazda-dupa o prima repriza de 0-0, inscrie doua eseuri, conduce cu 14-5 in minutul 63, joaca convingator dar pierde pe o penalitate, minutul 77 plus un eseu tranformat in minutul 80+, la un punct, 14-15, la Leicester Tigers. Celor din orasul port la Mediterana si prima facultate de medicina din Europa, nu le-a venit sa creada ca li s-a intamplat si lor ceea ce s-a petrecut la sfarsitul lunii trecute la Dublin. Si inca cu acelasi arbitru. Nigel Owens. O echipa ca si invinsa a avut puterea si maturitatea de a-si forta norocul si au castigat. Lui Goneva, un excelent spargator de aparari si lui Lamb, rezerva lui Wilkinson, nu le-au tremurat picioarele si au reusit sa intoarca un rezultat firesc, dupa aspectul jocului. Congrats, Mr. Cockerill! Situatia in grupe este mai clara decat saptamana trecuta. Grupa 1-Leinster 13 puncte, Northampton 9< Castres 8, Ospreys iesita din calcule. Grupa 2-Toulon 15 puncte, Cardiff Blues 13 puncte, Exeter si Glasgow Warriors nu mai conteaza. Grupa 3- Saracens 15, Toulouse 15, Connacht si Zebre nu mai sunt de interes. Grupa 4- Clermont Auverge 15, Harlequins 11, Scarlets si Racing Metro sunt neimportante in clasament. Grupa 5-Ulster 18 puncte, Leicester 15 puncte , Montpelier si Treviso nu mai pot produce surprize. Grupa 6- Munster 14 puncte, Gloucester 9 puncte, Edinburgh 8, Perpignan 7. Aici, in ultima grupa, calculele matematice nu indica cu certitudine o echipa detasata, jocul rezultatelor din ultimele doua etape poate reface clasamentul final. Si, in raport cu ce scriam saptamana trecuta, raman aceleasi mari favorite. Adica Leinster si Ulster din Irlanda, Toulon si Clermont Auvergne din Franta. Daca situatia din clasament ar ingheta acum, am avea o ciudatenie uriasa. O echipa de de locul 2 din grupe ar avea mai multe puncte decat doua echipe de locul 1 si acelasi punctaj cu doua din celelalte castigatoare. Aceasta echipa este Leicester Tigers. Insa ea, este, in egala masura, egala lui Toulouse, tot pe locul 2 in grupa sa, tot cu 15 puncte. Asa s-ar contura tabloul sfert-finalistelor. Asa incat sunt gata sa pun pariu pe un bilet la finala din mai 2014 de la Cardiff ca cele 8 vor fi: Leinster, Toulon, Saracens, Toulouse, Clermont Auverge, Ulster, Leicester si, cam chinuit, Munster. Ridica cineva manusa? Ultimele doua etape din faza grupelor se vor juca pe 11 si 18 ianuarie, cu observatia cu etapele nu se vor intinde pe trei zile ci intr-o singura zi se vor juca toate cele 12 meciuri prevazute de tragerea la sorti. Asadar, credeti ca vom mai avea suprize? La buna vedere, prieteni!

Jumatate din superlative

► Dupa ultimele meciuri de azi, clasamentele la zi ale grupelor HCup arata astfel: Gupa 1: Leinster 13 puncte, Castres 8 puncte. Northampton 5 puncte, Ospreys 1 punct. Grupa 2: Toulon 10 opuncte, Cardff Blues 9 puncte, Exeter Chiefs 7 puncte, Glasgow Warriors 5 puncte. Grupa 3: Toulouse 10 puncte, Saracens 10 puncte, Connacht 6 puncte, Zebre 0 puncte. Grupa 4: Clermont-Auvergne 10 puncte, Harlequins 7 puncte, Scarlets 6 puncte, Racing Metro 6 puncte. Grupa 5: Ulster 13 puncte, Leicester Tigers 11, Monpellier 5, Trviso 9. Grupa 6 : Munster 10 puncte, Gloucester 8 puncte, Perpignan 6 puncte, Edimbourgh 4 puncte. ► Dupa trei meciuri, doua echipe cu 0 puncte. Italienesti. ► Doua echipe irlandeze sunt in varful clasamentelor, Leinster si Ulster. De altfel, clasamentele celor sase grupe este condus de catre trei echipe irlanzeze si trei echipe franceze. ► Daca clasamentele grupelor ar ingheta acum, cele doua echipe care vor merge in sferturi de pe pozitia a doua in grupele lor sunt Leicester Tigers si Saracens. Campioanele la puncte bonus sunt Leicester Tigers si Harlequins, cate 3, Toulon, Toulouse, Saracens, Clermont-Auvergne si Perpignan cu cate 2 puncte. ► Cele mai profilice atacuri: Ulster 95, Leicester Tigers 91, Toulon 80. Cele mai bune aparari: Leinster 23, , Ulster 24. Cele mai proeminente esaveraje/diferenta: Ulster 71, Leinster 55. Dupa cum arata aceste cifre, finala de la Cardiff, va fi jucata de catre cel putin o echipa irlandeza. Saptamana viitoare verificam daca fotografia aceasta se verifica.

Incepe sa se contureze leadership-ul seriilor din Heineken Cup.

Azi s-au jucat opt meciuri din grupe. In grupa 1, Castres 15- Ospreys 9, Northampton Saints 7- Leinster 40 (!). In grupa 2, Cardiff Blues 29 - Glasgow Warriors 20 si Exeter 9 - Toulon 14. In grupa a treia, Saracens 39 - Zebre 10. In grupa a patra, Racing Metro 8 - Harlequins 32 (!), Clermont Auvergne 32 - Llanelli Scarlets 11. In grupa 5 Ulster 22 - Treviso 0. Situatia in unele grupe incepe sa se clarifice dupa meciurile de azi. Astfel, in grupa 1, Leinster cu 13 puncte este lidera autoritara. Castres are doar 8. In grupa a doua situatia e mai confuza. Toulon a acumulat 10 puncte iar Cardiff Blues are 9 deja. In grupa a patra, Clermont Auvergne a atins si ea 10 puncte iar urmatoarea clasata, Harlequins, are 7 puncte. In fine, in grupa a cincea, Ulster a atins, ca si Leinster, 13 puncte. Echipele irlandeze incep sa se detaseze. Doar Toulouse, 9 puncte dupa doua meciuri, mai poate ajunge sau depasi acest nivel. Leicester Tigers, campioana Premiership de anul trecut nu mai are sanse sa se claseze onorabil ca punctaj in locul 2 in grupa 5, ca sa participe la accesul in sferturi prin numarul de puncte din grupe. Nici Toulon, desi conduce grupa, dupa cum a jucat azi si sapamana trecut in Top 14, nu va reusi calificarea decat chinuindu-se. Maine se vor juca partidele din grupa 3, Toulouse-Connacht, din grupa 5, Leicester Tigers- Montpellier, si doua din grupa 6, Munster-Perpignan si Edinburgh - Gloucester. A fost o etapa normala, am putea spune, cu exceptia celor doua suprize, mai putin scontate, pe care le-am notat mai sus. Harlequins a intalnit la Paris o echipa derutata, fara strategie. A reusit sa-si impuna jocul cu mare usurinta si sa inscrie pana la final cele 4 eseuri care ofera punctul bonus. Slaba consolare dupa cele doua infrangeri din etapele anterioare. Racing Metro a pierdut contactul cu Clermont Auvergne. La jumatatea meciurilor din grupe, 3 puncte sunt deja greu de recuperat. Cealalta mare supriza de azi poarte numele de Leinster. 5 eseuri la 1, o dominatie copioasa si o maturitate de joc exceptionala. Cum spunea dupa meci comentatorul (de elita) Will Greenwood, Leinster a fost superioara mental azi fostilor campioni ai Angliei. Intr-adevar, Leinster a etalat cativa din jucatorii de forta de acum ceva ani, dar in mare forma si acum: perechea Gordon D'Arcy si Brian O'Driscoll, Rob Kearney pe linia de fund, sarniera Madigan -Eoin Reddan, aripa Luke Fitzgerald, inchizatorul Jammie Heaslip, taloneurul Sean Cronin. Pana la pauza (scor 0-26), erau marcate patru eseuri. Din care doua pana in minutul 8. Semnatura: Luke Fitzgerald. Eseuri clare si evidente. Dupa pauza, au mai inscris de doua ori insa mai putin regulamentar O data din pasa inainte a lui Cronin pentru acelasi Fitzgerald. A doua oara, faza superba facuta de O'Driscoll, continuata de Madigan dar scapata in fata de Fitzgerald dupa ce trecuse de linia de fund. De remarcat ca in acest meci, Nigel Owens a folosit doar o data parerea TMO, in cazul primului eseu refuzat. Si inca o data au mai inscris prin mereu tanarul Brian O'Driscoll, pe care Courtney Lowe practic nu a vrut, din respect, sa il placheze. Asa a ajuns centrul Irlandei si creierul acesteia de cele mai multe ori la cifra de 34 eseuri in HCup (din 83 meciuri jucate). Si cea de-a sasea oara, prin acelasi Fitzgerald care face hattrick-ul intr-un meci in care s-a jucat breathless. De partea cealalta, elevii lui Jim Malinder, desi s-au luptat peste nivelul in care o fac in Premiership, n-au facut fata ritmului impus de teribila masinarie de rugby a irlandezilor. Primul si singurul eseu al "Sfintilor" a fost marcat tarziu, in minutul 67, cand scorul era deja 0-33. Cea mai clara proba a gradului de permanenta sufocare a gazdelor este anihiliarea totala a lui George North. Chiat in lipsa unor piese grele de genul lui Ben Foden, Northampton a fost infranta prin imaginatie creativa si joc de echipa cu destin de campioana. Brian O'Driscoll, omul meciului, a fost intr-o zi cu inspiratie divina si a dirijat extrem de eficient si elegant, pana la urma, atacul iralndez. O surpriza placuta a fost Ian Madigan care, la numai 24 de ani, s-a incadrat perfect in atitudinea seniorilor. Titularizarea lui dupa plecarea lui Sexton la Racing Metro este un castig mare pentru forma in care joaca echipa acum. Daca mai adaugam si numele lui Goperth, avem o noua sarniera de mare performanta, capabila sa atinga si sa depaseasca in celebritate vestita pereche Reddan-Sexton. Un ultim cuvant despre arbitraj. Nigel Owens este, in acest moment, arbitrul perfect stapan pe sine si pe joc. Impune respect jucatorilor si nu are nevoie sa-si justifice in prea multe cuvinte deciziile. Si, cum am vazut azi, nu are prea multe incertitudini cand trebuie sa dicteze ceva. In sinea sa cred ca uraste, chiar, imixtiunea TMO. O situatie neplacuta in acest sens a fost la meciul Racing-Metro cand , in debutul jocului (minutele 4-5), s-a stat 2 minute pentru o "clarificare" TMO intr-o faza curenta de joc, care nu punea probleme de interpretare si nici nu influentase jocul. Acest exemplu indica un arbitru (in cazul de fata Leighton Hodges, Tara Galilor, ca si Nigel Owens) ca probleme de autoritate (care vin din alt tip de probleme, de personalitate). Si exemplele pot continua, caci avem clienti destui. Ne revedem maine, cu ultimele 4 meciuri.

Alte stiri. Ca si cum n-am avea destule...

► S-au decis. Alain Afflelou, presedintele Aviron Bayonnais, a confirmat seriozitatea intentiei de a fuziona cu Biarritz Olympique (presedinte Serge Blanco). Va aparea pentru prima data in Franta o echipa tip franchiza regionala, a Tarii Bascilor. ► E oficial. Ieri, 5 decembrie, LNR a lansat oficial, cererea de oferta pentru drepturile TV in Top 14 pe perioada urmatorilor 4 ani. Canal+ , traditionalul partener al acestei competitii va deschide o noua actiune in contencios comercial. ► Continua exodul rugbistilor de elita din Tara Galilor catre continent. Richard Hibbard migreaza catre Gloucester Rugby iar Rhys Priestland catre London Wasps. George North joaca deja la Northampton Saints. De la sfarsitul acestui sezon, Jonathan Davies va juca la Clermont Auvergne iar Mike Phillips a semnat deja pentru la vara cu Racing Metro. Ian Evans a parafat si el un contract pentru acest sezon, partea a doua, cu R.C.Toulon. Ca sa ramanem tot pe insula, s-au anuntat meciurile-test din noiembrie viitor ale selectionatei Tarii Galilor: cu Noua Zeelanda, Africa de Sud, Australia si Fiji. ► Cluburile din Anglia au decis. Sunt serioase si se tin de cuvant, nu ca versatilii lor parteneri din Top 14: nu vor participa in cele doua cupe, Heineken si Amlin, ale ERC in sezonul 2014-2015. Datorita organizarii interne, decizia cluburilor nu poate fi influentata nici de Rugby Union nici de Premiership Rugby League. Englezii isi repecta cuvantul prin boicotul initiat asta toamna, impreuna cu partenerii lor din Franta, de a sfida suprastatalitatea in sport si dominatia financiara a organizatiilor strict comerciale. In Franta, Ligue Nationale de Rugby isi poate exercita nestingherit presiunile asupra cluburilor, asa cum face acum, prin scandalul Canal+. ► Asta seara, doua meciuri tari in Heineken Cup: Cardiff Blues-Glasgow Warriors si Castres Olympique-Ospreys. Ambele, de la ora 10 pm. La buna vedere, prieteni!

Stiri calde

► Kieran Read a fost declarat player of the year de catre International Rugby Board. Era previzibil, dupa cum se configurase lista scurta a candidatilor la acest onorant titlu. Steve Hansen a fost si el recompensat cu titlul de coach of the year. Doua titluri care recunosc performanta nemaiatinsa in epoca profesionista a rugby-ului. ► S-au dat publicitatii datele turneului Angliei in Noua Zeelanda, iunie 2014: primul meci-test (Eden Park, Auckland) pe 7 iunie; al doilea meci-test (Forsyth Barr Stadium, Dunedin) , 14 iunie; un meci de mijlocul saptamanii, cu Crusaders (pe Addington Stadium, Christchurch); cel de-al treilea meci-test (Waikato Stadium, Hamilton). ► In Franta a inceput razboiul televiziunilor care difuzeaza sau vor sa difuzeze rugby intern. Protagoniste, Canal+ si BeIn Sport. Prima teleziune (apartinand de grupul media Vivendi) a fost in situatie de monopol pana in momentul in care Comitetul Director al Ligii a decis, la propunerea Comitetului de pilotaj a drepturilor audiovizuale, rezilierea contractului cu Canal+ la 31 decembrie acest an. Acesta oferise un contract, pana la sfarsitul sezonuluui 2017/2018, in valoare de 65 milioane de euro anual. Canal+ are, in acest moment, aproximativ 10 milioane de abonati si plecase, ca valoare a contractelor anuale de la suma de 31,5 milioane euro in 2011. Comitetul director afirma prin lansarea, ieri, a unei cereri de oferta deschisa si televiziunilor straine, ca vrea sa introduca competitia comerciala si transparenta, stimuland astfel si redifuzarea in strainatate a meciurilor din Top 14. Dar cine este BeIN Sport? O firma din grupul qatariot Al-Jazeera, specializata pe difuzarea de transmisii sportive si care are, in acest moment, doar 1,5 milioane de spectatori abonati. Ea difuzeaza meciuri de football din Ligue 1, din liga spaniola si Liga campionilor, turneul de la Wimbledon, cateva Masters-uri de tenis si Euroliga de basket. Abonatii din Franta platesc doar 11 euro pe luna pentru acest canal, in timp ce abonatii Canal+ scot din conturi 40 de euro. Contra acestei sumei, acestia au mai putine exclusivitati, Formula si Premiere League de football din Anglia. Recent, se vorbeste ca suma de bani pe care si-o doreste Comitetul Director si pe care, se pare ca o va oferi gruparea tv din Qatar poate atinge 120 milioane de euro anual. Pentru rugby-ul francez de club, aflat in plina expansiune, care isi ofera cei mai bunui jucatori ai lumii si cateva stadioane noi (cu facilitati de varf)oferta arabilor este foarte tentanta. Cu toate astea, cativa presedinti de club nu sunt foarte fericiti sa isi schimbe teledifuzorul traditional. Printre acestia, Alain Afflelou (Bayonne), Mourad Boudjellal (Toulon) si Jacky Lorenzetti (Racing-Métro), nume binecunoscute pentru public si critici cvasi-oficiali ai sistemului administrativ si competitional al rugby-ului francez. Presa de sport franceza la randul ei, foarte nationalista, cum o stim, este si ea foarte impartita. Canal+ e un canal national cu multi spectatori (chiar si la preturile astea) si, in acelasi timp, majorarea bugetelor cluburilor cu segmentul drepturi de televiziune ar deveni foarte atractiva pentru ca va contribui la sporirea puterii financiare a acestora, care sa faca posibile alte achizitii de marca din sfera internationala. Cu consecinte directe asupra vizibilitatii Frantei. Oricum, Canal+ a dat in judecata Comitetul Director la Tribunalul Comercial Paris. Inca o data, banii fac legea in sport. Pacat, prieteni. In special pentru ca tin amatorii de sport (I mean rugby) captivi in conditile in cate toate competitile majore din lumea sportului sunt si pe internet.

Australia se suie din nou pe podiumul IRB

Dupa victoria spectaculoasa de ieri, 26-30, cu Tara Galilor, Australia se reintoarce pe locul III al clasamentului IRB. Locul fusese ocupat vremelnic de Anglia. Care a avut meciuri mai putine in sezonul de toamna si, implicit, mai putine victorii. Ieri seara, Wallabies si-au luat revansa pentru pierderile din iunie in fata multinationalei lui Warren Gatland (in fapt, echipa Wales, intarita cu cativa englezi si irlandezi). Australia este echipa care a stat cel mai mult in Europa si a jucat cele mai multe partide. Inceputul a fost dezamagitor, infrangere (20-13) cu Anglia. A urmat sirul de 4 victorii din care, ultima, s-a derulat cu trofeul James Beavan pe masa: Italia-Australia: 20-50; Irlanda-Australia: 15-32; Scotia-Australia:15-21; Tara Galilor-Australia: 26-30, de aseara. Trofeul James Beavan a fost infiintat de catre WRU in 2007, cu ocazia aniversarii a 100 de ani de meciuri bilaterale si a fost botezat astfel duopa numelem primului capitan al echipei Tarii Galilor din 1881, de origina australiana. De la data infiintarii sale, trofeul a fost castigat de catre Australia de 7 ori din 8 partide. Cu ocazia meciului de ieri seara, Quade Cooper, omul meciului dar si purtator de carton galben(din minutul 75), a colectionat a 50-a selectie pentru Wallabies. Meciul a fost unul nebun, in mare viteza, cu un angajament fizic urias de ambele parti si cu sarje extrem de frumoase catre eseuri(5 in total, 2 gazdele, ambele semnate George North si 3 oaspetii-2 Folau, 1 Tomane). Partida a alternat in perioade de dominatie teritoriale si de posesie. A inceput cu primul eseu al lui George North si se parea ca galezii vor sa imite Irlanda, luandu-i in forta si pe fond de viteza pe australieni. Asta in conditiile in care in minutul 11, australienii aveau posesie de 71%. In minutul 18, scorul indica 13-3 pentru gazde. Dar vine primul eseu a lui Folau, dupa o sarja naucitoare pe linia Cooper- Tomane- Folau.13-10. Jocul se relansase. Diferenta se duce la 6 puncte dupa o penalitate transformata de Halfpenny, acelasi suteur de nadejde. 16-10 (min.31). Peste cateva minute pica eseul lui Israel Folau, proiectat de acelasi Quade Cooper, de data asta in combinatie cu Adam Ashley-Cooper si Folau. Scorul se intoarce, 16-17. Pe galezi ii cam lasa nervii si au loc cateva imbranceli, destul de bine controlate de catre Wayne Barnes, singurul arbitru care se apleaca ca sa vada "interiorul" gramezilor ordonate. Pauza ii gaseste pe Wallabies la comanda. La reluare, masina de sutat Leali'ifano mai imbogateste tabela cu o penalitate transformata si Australia ajunge la 20 puncte. Bang!, un alt eseu, la colt, al lui Tomane, "facut" tot de Quade Cooper, cu assist-ul lui lui Folau (min.49). Leali'ifano transforma si scorul se duce la 16-27). Meiul nu era inca jucat. Trei minute mnai tarziu, acelasi Leali'ifano atinge cifra 30. (16-30), Gazdele aveau nevoie de minim doua eseuri trasformate ca sa egaleze. Si pornesc atacurile. Le-au trebuit 10 minute (apararea australiana ireprosabila) pentru ca acelasi North sa mai inscrie un eseu si acesta pe fondul relaxarii evidente a apararii oaspetilor. Halfpenny transforma si diferenta se reduce doar la valoarea unui alt eseu transformat. 23-30. In minutul 68, Rhys Priestland, nou intrat, isi asuma o penalitate in 22-ul australian. Si nu rateaza.26-30. Tribunele de pe Millenium explodeaza. Mai erau patru puncte de marcat pentru o victorie. Australienii se retrasesera in aparare si asteptau fluierul de sfarsit. Dar mai erau ceva mai mult de 10 minute de joc. Sensul acestuia? Univoc. Catre buturile Wallabies. In minutul 75 Quade Cooper este eliminat pentru joc periculos. Si bravii galezi se arunca orbeste inainte, la atac. Dar apararea australiana rezista, rezista. Un fel de QFort. Minutul 80 ii prinde pe oaspeti in 22-ul galez, in plin atac. Toby Faletau este sanctionat pentru not releasing the ball si meciul ia sfarsit. Australia castigat pe merit. A devenit o echipa solida si extrem de eficienta cand playmaker-ul ei, Quade Cooper, a in zi buna. El a fost ieri si capitan al echipei. Transmisia TV ne-a aratat cat era de stanjenit acest timid nr.10 cand era felicitat pentru banderola de colegii lui. Per total, australienii au marcat in acest noiembrie 156 puncte si au primit 96. Diferenta, deci, de 60 puncte. Pentru cinci meciuri este un scor bun. Suficient ca sa ii consolideze locul III in ierrhia IRB, ocupata pana de curand de Anglia. Si asa se reface suprematia Sudului. Pe merit. Saptamana viitoare reincep jocurile din grupele Heineken Cup. Competitia va rezista, prieteni, pentru ca prietenii nostri francezi, curve dupa cum ii stim, au facut pasul la offside si au declarat dragoste pe viata competitiei actuale, lasandu-i astfel pe englezi de unii singuri, drept dizidenti. Cum sa nu iubesti rugby-ul?