”...atâta s-a putut...”

Stadionul Arcul de Triumf. Nou-nouț. 4042 spectatori plătitori. Atmosferă plăcută. Nocturnă performantă. Mario Ledesma a introdus pe teren un XV cu ce avea Argentina mai viabil pe moment. După România, urmează să întâlnească, de două ori, Țara Galilor. Un arbitru consacrat, Mathieu Raynal, Franța. In formația gazdelor, mai mulți jucători tineri, din Franța și din campionatul intern. Pe banca de rezerve, jucători consacrați precum Mihai Macovei sau Florin Surugiu. Prima expunere pentru noul antrenor principal al selecționatei României, titratul Andy Robinson. Premise, deci, pentru un joc promițător. Dar cum am preferat transmisia TVR în locul stadionului, au început și surprizele. Neplăcute, românești. 1. Sunetul. Felicia Filip, cea care trebuia să fie vocea care intona versurile imnului, nu a avut sunet în primul minut. Mixerul audio, care trebuia să asigure echilibrul sonor între ambient și comentatori nu fusese reglat, Alex Roman și H.Bărgăunaș fiind ”acoperiți” de zgomotul tribunelor. 2. La pauză, jocuri de lumini stroboscopice, ca la discotecă. 3. Camere puține, unghiuri moarte. 4. La intrarea în teren a jucătorilor, fum colorat care s-a risipit greu și a obturat în principal imaginea pe formația argentiniană. TVR, deci, s-a străduit. Dar a putut să facă doar atât. Revenind pe teren, echipamentul ”stejarilor”, aceleași pijamele imitație a codurilor de bare. Speram să nu văd ultimele idei ale arhitectei Corduneanu, vehiculate în ultimele ziler dar m-am lămurit că și codurile de bare sunt ”creația” ei. Dragoste veche a FRR pentru aceste echipamente fistichii și deloc reprezentative pentru...amintirea unui brav popor. Partida a început bine pentru stejari. In minutul 4, Melinte transformă o penalitate și...3-0. Pentru ca 10 minute mai tărziu, să vină, după o tușă ți o aglomerație subsecventă, pasa lui Montoya la închizătorul Bruni care culcă la colț. Nicolas Sanchez, un trăgător excelent de felul lui, ratează și scorul devine 3-5. RomĂnii prin curaj, se organizează mai bine și stau mai mult timp ăn 40-ul oaspeților. După o tușă în 22-ul argentinian, pe o aglomerare confuză, Lavanini se accidentează, Plai rcuperează greu un balon aruncat la întâmplare dar Mathieu Raynal observase mai devreme un paravan la argentiniei. Penalitate, Melinte transformă și 6-5. In continuare, argentinienii nu se simt grozav de bine în fața atacurilor persistente ale înaintării galbene și joacă mult pe șuturi ăn tușe pentru a căștiga teren. La una din aceste tușese firmează o grămadă spontană, Cubelli se mișcă mai decis, pasează până la Bofelli (nu Cordero, cum susțineau comentatorii) care culcî. Sanchez ratează din nou și scorul devine 6-10. Jocul devine mai intens între cele două linii de 40, atunci când nu se șutează prelung. In minutul 31, Raynal penalizează argentina pentru un ”aruncat peste” un ruck a lui Gorrissen. Melinte șutează din nou precis, de la peste 45 de metri și ne apropiem la 9-10. Argentinienii încep să preseze iar în minutul 33, la un maul de margine ăn 22-ul românilor, se semnalează un offside la Căpățână. Penalitatea se execută în tușă. Se repune iar în loc să se formeze un maul, argentinienii organuzedază o gămadă spontană cu care împing cître but. Grămada românească se opune dar greșește și Raynal dictează eseu de penalizare. Plus carton galben pentru infracțiunea lui Chirică. 9-17. Trei minute după, TVR nu a fost în stare să afișeze corect rezultatul, tabela de pe ecran arătând tot 9-10. Tipi pentru profesioniștii din Pangratti. Până la pauză, nimic deosebit de semnalat.In pauză, spectacolul TVR continuă. Este invitat Petrache sî comenteze premiera de pe noul stadion. Intervievatorul, Alex Roman, i-a ridicat președintelui la fileu intrebări astfel încât răspunsurile să precizeze că acest nou stadion este proeiectul de 10 ani la fewderației pe care o conduce și ca, în sfârșit, visul a devenit...realitate. Si că pe teren se joacă un meci mare. In cursul după amiezii văzusem o reluare a unei emisiuni TVR, desigur, de dimineață unde fuseseră invitați Petrache, Gorcioaia si Marius Antonescu. Emisiunea a căui co-moderator era un fost comentator de forbal, Dorin Chioțea a fost încă o tribună pentru afirmarea valorii rugby-ului romănesc prin valoarea adversarilor cu care urma să ne întâlnim astă seară. Faptul că Argentina era singura echipă care învinsese anul trecut Noua Zeelandă și acum alesese să se întâlnească cu noi înainte dublei cu Țara Galilor, era argumentul valorii rugby-ului românesc. Sofism tipic propagandistului Petrache. Trist, ca și cum restul pulimii ar avea memorie scurtă. După pauză, Robinson propune schimbări. Intră în locul lui Roșu, Antonescu. In locul lui Savin, Bărdașu, în locul lui Boboc, Macovei. La o grămadă în 40-ul argentinian, Plai obține o tușă la 20 metri , prin care se organizează un maul către buturile adversarilor dar balonul este pierdut. Contra-atac argentinian, o recuperare, altă tușă și balonul se reîntoarce în 22-ul oaspeților. Era minutul 49, după un maul prelungit și o aglomerare regulamentară, circulația balonului între Țăruș - Plai - Moțoc funcționează iar Căpățână culcă în eseu. Melinte ratează și 14-17. Recent intratul Surugiu (înlocuitorul demiului Râpanu) mai accelereazî puțin jocul la reluare. Argentinienii continuâ să aglomereze jocul deși treisferturile lor se mișcă bine (Cordero, Moroni, Imhoff). Ei preferă să evite jocul pe aglomerări la cewntru, zona preferată a gazdelor și dau prioritate șuturilor lungi pentru margini, contând pe viteza superioară a aripilor. Au jucat cu mult mai mult la mână dar au și făcut erori de manevrare a balonului. La asta s-a adăugat o presiune constantă a apărării avansate a gazdelor. In fața unei grămezi eficiente și foarte puternice, grămada romănească s-a descurcat onorabil pe toată durata partidei. Insă diferența de experiență între cei mai tineri și ”veteranii” precum Surugiu și Plai, de exemplu -coechipieri la Steaua, între cei din străinătate și tinerii din Liga Națională nu au contribuit la o cursivitate a jocului, pe care elanul echipei Romăniei ar fi putut-o produce. De la jumătatea reprizei secunde au apărut greșelile, parte din oboseală, parte din configurația jocului și partida a devenit mai confuză, uneori chiar Haotică. Erau momente ăn care jucătorii nu se putea găsi ăntre ei. Intreținute și de jocul încâlcit al Argentinei. Care nu a fost echipa din Tier 1 pe care o recomanda legenda. Pe acest fond, prin minutul 60, pentru o obstrucție ăntr-o tușă de pe la 30 metri în terenul argentinian, Raynal ne mai acordă o penalitate. Melinte lovește balonul in bară dar traiectoria acestuia continuă printre buturi și...17-17. Publicul crește cu o octavă manifestările vocale. Argentinienii se precipită și atacă. Macovei intră într-o aglomerare prin lateral și, prin minune, scapă de galben. Iese și Gorcioaia, recomandat călduros de către comentatori a fi nepotul lui Marius Tincu )și intră timișoreanul Neculau. Sânge proaspăt, nu-i așa? Tribunele se inflamează și încep fluierăturile, ca la football. Comentatorii o iau și ei pe arătură, văzând erori de arbitraj, evident în defavoarea gazdelor. Mai apare un galben, al doilea, tot pentru indisciplină în joc. Acum este eliminat Marius Antonescu, linia a doua. Inainte fusese eliminat Chirică, ambii din grămadă, ambii jucători in străinătate. La o grămadă în 22-ul stejarilor, balonul se bălbâie de către ambele echipe dar cei mai insistenți, argentinienii reușesc să culce prin Gonzales. (Comentatorul Bărgăunaș. în buna tradiție a comentatorior TVR, văzuse acolo un anti-joc, chiar și o eroare de arbitraj). La reluare s-a văzut clar că totul fusese regulamentar. Inflamarea publicului crește : Romănia, România! din toți bojocii. Transformă Miotti, intrat în locul palidei umbre a lui Nicolas Sanchez. Iar tabela arată 17-24.. Crainicul stadionului, același personaj de ani de zile, susține și el cum poate gazdele: Hai România! Ori, la căte meciuri internaționale am asiatat, nu am auzit nici un crainic să urle pentru reprezentativa gazdă. Cănd o să ne civilizăm și noi puțin? Asta este scorul cu care s-a încheiat partida, 17-24. Pentru că, după eseul al treilea al oaspeților, jocul a devenit mai încâlcit, mai haotic. Si,evident, nu s-a mai jucat nimic important. A fost creat și un trofeu special pentru a marca aceste ăntălniri bilaterale. Se numește Cupa Latină și a fost decernat căpitanului Montoya de către Alin Petrache. Sublim. Și, pe post de capac al acestei trasmisii TVR, unul din cei doi cavaleri ai microfonului rostește : România a fost aproape de o victorie istorică...AtÂta a priceput dânsul. Chiar dacă noi am priceput altceva. Echipa se află la un nou început. Ceva jucători de valoare am avea. Robinson este un tip serios și de meserie. Va găsi, în cele din urmî, o cale de a evidenția o personalitate colectivă acestei reprezentative. Ceea ce, personal mă îngijorează este lipsa unor deperinderi uniforme de joc, faptul că jucătorii din lot se antrenează și joacă prea puțin împreună, ca să consolideze deprinderile de joc ale unei echipe. Nu reprezintă o garanție faptul că unii sunt legitimați ”afară”, în campionate în care se joacă altceva decât în Ro. Apelul la rezerve ”de afară” înseamnă că ”Înaăuntru” nu avem pe cine selecționa. Si că dacă vom continua cu aceste loturi încropite, revirimentul pe care cu toții îl așteptăm nu ni-l poate aduce nici măcar Eddie Jones.