83761 spectatori

A mai cazut un record mondial. 83761 spectatori au fost pe Wembley la meciul dintre Saracens si Harlequins. Quins au invins si s-au instalat confortabil pe prima pozitie a Premiership. Owen Farrell a inscris 12 puncte si tinde sa devina substitutul de legenda al lui Jonny Wilkinson. Pentru Sarries a inscris un eseu si contestatul Danny Care (indelung amendat pentru indisciplina). Numarul mare de spectatori se datoreaza in parte si faptului ca celelalte doua mari echipe londoneze, de football, Chelsea si Arsenal au jucat in deplasare. In acelasi timp, pe Arcul de Triumf, Romania-Ucraina nu strangea nici macar 3000 spectatori. Fiind un meci fara miza, stejarii iesind recent din cursa pentru sefia CEN, intalnirea cu Ucraina nu avea cum strange un public mai consistent. Dupa un joc fara pretentii, cu un sparring partner care nu stie sa se apere, echipa verde adica Romania a inscris 11 eseuri. Cifra nu e impresionanta si nici nu poate fi contabilizata in rubrica suceselor de prestigiu, data fiind prestatia adversarilor. Treisferturile s-au miscat cu lejeritate si de cate ori au fortat, au reusit sa culce baloanele. Punctul tare al acestui meci a fost, pana la urma, circulatia baloanelor pe liniile din spate. La care Vlaicu nu a avut, in calitate de uvertura, nici un merit. Ma uit la acest om de vreo doi ani si nu inteleg cum si pe ce considerente, tehnice ori tactice, reuseste sa aibe sinecura unui post de titular, indiferent de antrenor sau adversar. Personajul nu are viziunea jocului, nu gandeste tactic nici o secunda, nu "vede" terenul iar cand se pune pe alergat, de cate ori primeste balonul, scapa repede de el. De contabilizat cate erori a facut in acest ultim meci, in principal erori de manuire a balonului ca sa nu mai vorbim de erori de plasament. Singura calitate a numarului 10, discutabila si ea, este ca da puternic cu piciorul in balon. Nu vorbim aici de eficienta. S-a vazut ieri. Promit ca este ultima oara cand mai scriu despre personaj, acest Goofy al rugby-ului romanesc si asta pentru ca am speranta ca intr-unul din cele 3-4 cluburi mai rasarite din campionatul intern se pregateste o uvertura care sa semene cat de cat cu ceea ce se joaca pe la altii. Adica rugby si nu ruibi.