Romania castiga prima IRB Nations Cup. Fara Vlaicu!

Da, s-a intamplat duminica, Romania a castigat primul trofeu cat de cat semnificativ. A 6-a editie a IRB Nations Cup, editia de Bucuresti. Este, totusi in trofeu international. Iar competitoarele au fost selectionate ale unor tari din zona mai de sus a clasametului IRB la zi. Emerging Italy si Argentina Jaguars, de exemplu. Plus Rusia, Uruguay si Portugalia. In fine, un turneu decent, pentru 6 echipe din primele douazeci si ceva e natiuni ale lumii. Anul asta parca s-a vazut altceva, un altfel de rugby fata de cel "consacrat" de reprezentativa lui Vlaicu. Au fost promovati in mult mai mare masura "provincialii" si jucatorii cu continuitate la loturi, de-a lungul varstelor competitionale. A reaparut Fercu, o prezenta pe care am reclamat-o inca din timpul World Cup 2011. Acesta si-a demonstrat inteligenta in joc si valoarea. Poate ca plecarea lui Alin Petrache a fost de bun augur. Acesta urmand sa-si satisfaca vanitatile politice (PSD) prin niste oarecari Agentii guvernamentale. Am vazut cateva faze de rugby mare, international,la selectionata noastra. Am vazut jucatori implicati in jocul de echipa (mare noutate la noi) si am mai vazut dedicatie fizica la extrem. Chiar daca cei accidentati (Fercu, Lemnaru, Turasvili, Dobre si Lucaci) au avut nevoie de ingrijiri spitalicesti - Lucaci chiar 17 copci la pielea scalpului cranian- angajamentul fizic total este parte a jocului. Sa nu uitam ca atletul perfect, Richie McCaw a avut nevoie de aproape un an sa se refaca dupa accidentarea sa din epuizanta Cupa Mondiala de anul trecut. Urmariti si loturile celor care sunt, in acest timp, in turnee prin Sud si o sa gasiti o lista lunga de accidentati sau cel putin indisponibili pentru marile meciuri test. Sezoanele competitionale sunt din ce in ce mai lungi, jocul este din ce in ce solicitant(si aici, desele schimbari de regulament au si ele rolul lor, IRB fiind cinica uneori), schemele tactice de aparare sunt construite de fapt pentru atac, adversarul trebuie anihilat si balonul castigat prin orice mijloc samd.) Toate acestea au construit o incarcatura specifica pentru acest joc, in care numai cei care satisfac conditii din ce in ce mai stricte de rezistenta fizica intre repere de anduranta pot aspira la statutul de profesionisti. Amatorii nu mai au nici un viitor in rugbyul de azi. Factual, selectionata Romaniei s-a impus (nu fara obisnuitele emotii pe final de meci) cu 17-13 in fata unei Emerging Italy mai palida decat la editiile precedente. De altfel , nici argentinienii nu au impesionat cu ceva. Italienii au condus cu o penalitate transformata doar pana in minutul 6, cand playmakerul in devenire Manole a egalat scorul. Am condus cu 10-3, 10-6,17-6, 17-11, 17-13. Si am asteptat ca regula pierderii meciului in ultimul/ultimele minut/e sa functioneze din nou. Dar n-a mai fost asa de data asta. Jucatorii pare ca au invatat sa joace 80 de minute, desi de prin minutul 50, jocul s-a "taiat" astfel incat a fost nevoie sa fie introdusi in joc rugbysti din vechiul esalon. Manole a fost inlocuit cu Calafeteanu, a intrat si Dumitras, printre altii. Dar ambele echipe erau deja epuizate iar solutii strategice noi nu s-au mai gasit. Finalul a apartinut italienilor. Noroc cu eseul de penalizare din min.70 caci contra italienilor din min.75- eseu transformat-, putea sa nasca a nu stiu cata ocazie de meci pierdut in ultimele minute. Oricum jocul s-a incheiat favorabil noua, de data asta. I-am remarcat dintre cei care au jucat meritoriu (si nu numai in prima repriza) pe Turasvili, o buna achizitie prin acordarea dreptului de joc pentru Romania, Manole, cat nu a fost ezitant la penalitati, Ursache, Lemnaru si, ca o satisfactie personala, pe Fercu (scos din joc de un imbecil placaj in aer). Italienii nu s-au remarcat prin nimic, stilul "emerging" neaducand deloc aminte de jocul celor din echipa mare. In rest, romaniidin tribune s-au purtat asa cum ii stim, public venit ca la football. Vuvuzele, seminte, trompete isterice, gagici venite la expus si anflamari galagioase ori de cate ori adversarii aveau de jucat penalitati. Mai e mult pana cand civilizatia stadioanelor de rugby sa incepe sa semene cu cea a campionatelor insulare, de exemplu. Nu mai vorbesc, pentru ca am facut-o in repetate ocazii, de comentariile TV. In acest meci s-a prins in joc si federalul Daniel Mitrea, un om cu multiple etichete onorabile in Occident. Care a debitat prostii si platitudini in serie. Cea mai gogonata a fost aceea dupa care "italienii si-au construit strategia de a ne scoate din joc cei mai valorosi jucatori romani" !?!. In rest, dupa cum a aratat echipa, cel putin in prima repriza si partial in a doua, rugbyul romanesc incepe sa para ca mai poate avea viitor. La mai mare, prieteni!