Statistica traditiei data peste cap

S-a incheiat si cea de-a doua semifinala a Top 14, ultimul campionat in desfasurare in rugbyul care conteaza in Europa. Meciul Clermont Auvergne- Toulon pleca, la casele de pariuri si in opinia specialistilor, de la o cota mica pentru gazde. Clermont Auvergne a fost revelatia returului campionatului regulat si se clasase la egalitate de puncte cu legendara campioana Toulouse. Toulon, pe un trend ascendent in ultimii trei ani, nu avea decat sansa a doua si era formatia vizitatoare. Pe o vreme cainoase, cu ploaie marunta si persistenta, jocul s-a desfasurat pe gramezi si contre. Era firesc deci ca loviturile de picior sa conteze. Se prefigura un meci Morgan Parra- Jonny Wilkinson. Si asa a si fost pana la urma.Pana la pauza, Toulon avea un avantaj de trei puncte, 6-9. Meciul a curs in aceeasi maniera, uzura intre cele doua linii de 22 pana in minutul 60, cand Golden Boy Wilkinson a marit avantajul la sase puncte, 6-12. Avea sa vina replica lui Parra: doua transformari de penalitati in minutele 62 si 73 si apare egalitatea, 12-12. Cand toata lumea se pregatea pentru reprizele de prelungire, la o faza care nu aunta nimic, Aurelien Rougerie intra intr-un offside de junior si Toulon primeste o alta penalitate. Jonny suteaza si nu iarta nici de data asta, 12-15. Tribunele se scoala in picioare si incurejeaza gazdele. Auvergnatii preseaza in terenul advers, Tillous-Borde tine balonul la pamant mai mult decat trebuie intr-o aglomerare anosta si arbitrul acorda penalitate pentru gazde.Era minutrul 80, minutul ultimei sanse pentru prelungiri. Tribunele iau foc. Parra rateaza si toulonezii suteaza balonul in afara terenului. 12-15 si Toulon ajunge pentru prima oara in finala. Victorie impotriva traditiei, posibila prin munca si ambitia unei echipe in care "expiratii" Botha, Giteau, Fernandez-Lobbe si chiar Wilkinson au aratat ca varsta nu mai este, azi, un criteriu al performantei. O victorie ca o palma data federalilor francezi care i-au suspendat pe perioade lungi atat pe finantatorul Mourad Boudjelal cat si pe antrenorul Bernard Laporte. O victorie a ambitiei de a dovedi ca echipele din "provincia" rugbyului pot rasturna ierarhiile conventionale, atat de conservatoare in acest sport. Pentru Toulon este o cinste sa joace finala cu Toulon duminica viitoare la Paris. Mai ales o noua provocare, tinand cont de faptul ca acum o luna, i-a invins de traditionalii campioni acasa, la Toulon, destul de clar. Toulon intra intr-o noua etapa a afirmarii sale. In ultimele doua sezoane jucate in Challenge Cup, a doua cupa, ca valoare a Europei. Din sezonul viitor, in calitate de semifinalista in campionatul francez, va juca in liga mare, Heineken Cup. Ieri, Toulouse s-a chinuit cu Castres, in cealalta semifinala. Castres a fost echipa cu mai multa initiativa Si chiar cu mai multa sansa. Dar experienta multiplilor campioni francezi si chiar europeni a inclinat talerul victoriei catre ei in ultimele 12-15 minute. Ca si Clermont Auvergne, Toulouse arata ca o echipa blazata, obosita si plictisita sa confirme traditia si statisticile. Castres si-a jucat sansa dar nu a avut determinarea de a forta asa cum a facut-o Toulon. Foarte interesant ce se va intampla in finala. Daca Toulon va juca asa cum a facut-o azi, controland la sange toate initiativele adversarilor, poate castiga si acel meci. Abilitatea lui Steffon Armitage de a "fura" baloane, piciorul lui Wilkinson, abilitatea lui Tillous-Borde de a se descurca pe spatii inguste si forta liniei a treia Van Niekerk- Fernandez-Lobbe, Armitage pot fi tot atatea argumente in fata echipei lui Guy Noves. Daca va juca ca ieri, Toulouse va pierde, indiferent de numele celor ce compun echipa. Toulouse este la capatul unui ciclu de performanta, lung si plin de succese. Depinde de Toulon daca agonia li se prelungeste, dat fiind ca multi dintre jucatorii favoritilor par a fi plictisti total de joc si ma refer aici la Servat, Picamoles, Clerc si chiar Poitrenaud. Asa ca vom avea un meci interesant. Pentru incheiere sa mentionam ca si in Anglia a avut loc un eveniment asemanator. In ciuda cotelor scazute, revelatia returului, favorita mea, Leicester Tigers, a pierdut net in favoarea londonezilor de la Harlequins. Acstia din urma terminasera sezonul regulat pe primul loc, la un singur punct diferenta fata de Tigers. Piedusera nu foarte onorabil in optimile Heineken Cup si aratau la fel de obositi ca si Toulouse. Numai ca Leicester Tigers au fost mai jos ca ei, dupa ce in tot returul Premiership se aratsera vioi si creativi. Quins devin pentru prima oara campioni ai Angliei. Asa cum pot ajunge, in Franta si Toulon. Dar nu ne grabim. Vorba englezului: wait and see.