Acesta a fost scorul, 29-22. Acestia au fost oamenii meciului. Noua Zeelanda a invins pentru ca a fost mai insistenta si a speculat epuizarea ultimelor trei minute ale gazdelor. Dupa toate statisticile, meciul a fost echilibrat iar rezultatul din min.78.(22-22) multumea pe toata lumea, Noua Zeelanda castiga turneul, Africa de Sud nu pierdea acasa, la Johannesburg. Cum avea sa marturiseasca dupa meci John Smit, Springboks aveau ca solutie dupa reluarea jocului inaintarea cu balonul la mana pana in 22-ul All Blacks si apoi un drop-goal al lui Morne Steyn. Dar nu s-a nimerit sa fie asa. Un turnover dintr-un placaj esuat, a permis neobositului Piri Weepu sa-l deschida pe Ma'a Nonu iar acesta sa creeze superioritate pe aripa stanga, ceea ce i-a pemis nou-intratei sperante, aripa Israel Dagg, sa inscrie eseul castigator. Cel care a facut diferenta. Dan Carter a indeplinit formalitatea transformarii si meciul s-a terminat.
Au asistat 94.700 de specatori (un record). John Smith a jucat pentru a 100 oara pentru repreazentativa tarii sale (alt record). Dan Carter l-a depasit pe Jonny Wilkinson in clasamentul all time de puncte inscrise in intreaga cariera (cel de-al treilea record). Noua Zeelanda a marcat a 1.000-a victorie in istoria meciurilor sale internationale (ultimul record al zilei)
Nu a fost un meci foarte spectaculos, asa cum au fost cele doua victorii ale oaspetilor de ieri, gazde pe atunci, din inceputul lui iulie. Dar totusi, Noua Zeelanda a marcat trei eseuri in timp de gazdele doar 1. Spre diferenta fata de acele doua meciuri Africa de Sud a fost cu mult mai atenta, placajele lor au fost mai determinate, linia a treia mult mai mobila si mai agresiva. Am remarcat spiritul ofensiv si buna intuitie a campului de joc la Francois Hougaard, o revelatie de ultima ora. Cat a jucat, el a dominat gramezile si inclusiv pe adversarul sau direct, Jimmy Cowan, revenit dupa o absenta in care a devenit tata. Ca tot veni vorba de Cowan, nu inteleg decizia lui Graham Henry de a-l tine atat pe banca de Piri Weepu, aflat intr-o forma fenomenala in acest an, cand era evident ca blondul demiu nu a prins deloc jocul de ieri. In fine, sa-l mai remarcam pe Richie McCaw, omniprezent, si in atac si in aparare, cu o energie inepuizabila precum a iepurasilor Duracell. Si nu numai pentru eseul egalizator, din finalul meciului, ci si pentru altruismul cu care a rulat baloane in situatii in care le putea individualiza in beneficiu propriu.Un adevarat campion, un mare om de echipa. Un adevarat capitan.
De partea cealalta, un alt linia a treia merita remarcat. Este Shalk Burger. Si el autorul unui eseu. Dar, inca o data, nu pentru asta a iesit in evidenta. Ci pentru plasament, spirit ofensiv, prezenta ubicua acolo unde era balonul si sansa de a initia atacul decisiv, numarul mare de baloane reciclate. Pacat insa ca linia a treia a Springboks, in afara de unele incercari de incursiuni ale lui Cory Jane si Jean de Villiers, nu s-a ridicat la inaltimea prestatiei celor doi, Hougaard si Burger.
Asadar, Noua Zeelanda, cu un joc inaintea finalului, a castigat competitia. Cu 23 de puncte, ea surclaseaza Australia, care are 4 puncte si Africa de Sud, 1 punct (bonusul de ieri). Mai urmeaza dubla Africa de Sud- Australia si meciul care inchide sezonul, Noua Zeelanda-Austrlia, de pe 11 septembrie. Un adevarat triumf pentru All Blacks care a dominat acest an competitional. Ca o curiozitate nu lipsita de interes sa notam faptul ca editia din 2011 a TriNations, ultima in aceasta componenta, se va incheia cu doar doua sapatamani inaintea startului Cupei Mondiale. Va reusi Noua Zeelanda sa tina ritmul acestor vitorii pana anul viitor?
Un cuvant final despre regia transmisiei acestui meci. Camerele l-au surprins pe sarbatoritul John Smit tinandu-si in brate copilul roscat, nu mai mare de doi ani, in momentele intonarii imnului, in deschiderea meciului. Transmisia s-a incheiat cu cadre asupra lui John Smit, prabusit emotional, pe gazon, cu mainile pe cap si, apoi
un cadru asupra aceluiasi copil care, parca, suferea si el de deznadejdea tatalui. Emotionant. Acesta este rugby-ul de elita, prieteni. Bucurii si suferinte, deopotriva. Dar impreuna ele definesc acest sport, cu majuscule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu