S-au cam incheiat calculele pentru editia din acest an a Six Nations. Franta va realiza, foarte probabil, Marele Slam. Scotia va mai pune in vitrina de trofee o lingura de lemn. In rest ierarhia va fi desenata prin jocul rezultatelor ultimelor doua etape.
O mare dezamagire a fost, cel putin pentru mine, echipa Angliei. Martin Johnson a mers pe o licitatie de tip "sans atout" si a pierdut. Joc stereotip, risipa de energie pentru castiguri iluzorii de teren, lipsa de imaginatie in constructia atacurilor si, spre deliciul criticilor, Wilkinson in pana de idei. Cam astea sunt comentariile din cronicile de dupa meciul de sambata. Majoritatea ziaristilor avertizau dupa victoria de la Roma a Angliei ca acel tip de joc va conveni irlandezilor. Si asa a fost. In meciul cu Italia s-a sutat prea mult, in meciul cu Irlanda s-a plimbat prea mult balonul. La o posesie de 60%, Anglia a pasat de 140 de ori. Irlanda doar de 58 de ori. Diferenta in eficacitate: 1-3 la eseuri.
"I don't have to defend Jonny Wilkinson in the world of rugby. He does what he does and he does it tremendously well.
"There are lots of good things we did yesterday, that's the key thing. We didn't finish them all off again and that ultimately cost us the game."
Astea au fost doar doua din declaratiile lui Johnson. In rest, el este increzator in viitorul acestei echipe pe care o construieste.
De partea cealalta, Declan Kidney avea sa declara presei: "I'm hugely proud, I've got the same feeling we had at the end of last year's championship," he told BBC Sport.
"We can be hard on ourselves and we're lacking a bit of belief - I'm not sure why, but we responded better. The difference between today and Paris was we took our opportunities today."
Intr-adevar, Irlanda si-a realizat oportunitatile. Cel putin la eseul , din min.74, al lui Tommy Bowe. Si ca sa vorbim despre abordarea tactica a jocului sa notam ca "scorul" la placaje in minutul 77 era Anglia-29, Irlanda-95.
Calificativele pentru prestatia jucatorilor ambelor echipe o puteti gasi pe rugbyrugby.com.
Si pentru a raspunde interogatiei din titlu, nu vreau sa revin asupra celor scrise deja sambata. Ei, cei din Europa joaca ceva adevarat, mai inspirat sau mai perdant. Lumea rugbyului de afara este precupata de spectacol, chiar daca acesta inseamna mai totdeauna bani. La noi, in schimb... O sa ne linistim pe la sfarsitul lunii si atunci, la gura sobei, vom da din gura fara graba si resentimente. As vrea, pana atunci, sa fac o dedicatie muzicala echipei Romaniei ca si intreg staffului acesteia. E o piesa simbol a anilor in care rugbyul era inca amator. Iat-o...
De versuri nu mai e nevoie, ele sunt bandate in film.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu