Chiar daca e 1 aprilie...

...avem ceva stiri interesante asupra miscarilor unor jucatori importanti pentru rugby-ul european. Si ele sunt conforme cu realitatea.

* Alaturi de Carl Hayman, despre care am scris zilele trecute, Rugby Club Toulon si-i doreste pentru sezonul viitor si pe flankerul Reuben Thorne, 35, fost international All Blacks, actualmente jucator in Japonia ca si pe sud-africanul Bakkies Botha, jucator la Blue Bulls in actuala editie a Super14. Cifra contractului lui Hayman este de 1,25 milioane USD/an. Noul antrenor al toulonezilor va fi Phillipe Saint Andre, actual coach la Sale Sharks.

* Alaturi de Danny Cipriani, la Melbourne Rebels vor juca din sezonul 2011 si inchizatorul de gramada galez Gareth Delve, 27, si australianul Stirling Mortlock, 33, primul jucator care a depasit granita de 1000 puncte in Super14.

* Centrul Ollie Smith, candva o mare speranta a rugbyului englez, va parasi clubul din Montpellier catre Harlequins din Premiership. La 27 de ani, Smith mai crede ca poate prinde lotul Angliei in perspectiva RWC din 2011.In 2000, Smith a fost cel mai tanar jucator din campionatul englez.

* Impetuosul pilier Soane Tonga'uiha nu mai vrea sa joace la Saracens , cu care semnase un acord de principiu si isi doreste sa ramana la Northampton Saints.

* Scott Hamilton, fundasul neozeelandez al lui Leicester Tigers si-a prelungit pentru inca doi ani contractul. El a venit in clubul englez de la Canterbury Crusaders si marcat in cele 49 de meciuri jucate in Premiership 15 eseuri.

* Un alt neozeelandez celebru de la Leicester, Aaron Mauger, 29, 45 de selectii All Blacks, este nevoit sa renunte la rugby din cauza unor persistente afectiuni sciatice.

* Dinspre Noua Zeelanda, imens rezervor de jucatori de clasa, va veni la London Irish Daniel Bowden, 23, care si-a reprezentat tara la toate nivelurile de juniori si tineret. In acest sezon joaca la Canterbury Crusaders si a fost recomandat formatiei londoneze de catre antrenorul jucator Mike Catt, el insusi un atacant pur-sange.

* La implinirea a 15 ani de la inaugurarea cupelor europene de rugby, un juriu international se pregteste sa decerneze unele premii care sa recompenseze activitatea unor jucatori si antrenori de anvergura. Va prezint listele"scurte" (nominalizarile) asupra carora se vor decide juratii.
Jucatori: L. Dallaglio, R. Elsom, Y. Jauzion, M. Johnson, P. O’Connell, B. O’Driscoll, R. O’Gara, F. Pelous, D. Wallace.
Antrenori: W. Gatland, D. Kidney, G. Noves, I. McGeechan, D. Richards.
Fair Play: F. Galthié, J. Guscott, J. Hayes, A. Troncon, M Williams.
Va fi ales, de asemenea, un dream team al perioadei.

Maine, 2 aprilie, prodigiosul chitarist de jazz Larry Coryell, implineste 67 de ani.
Nascut in Galveston, Texas, urmeaza Washington State University din Seattle, dar abandoneaza studiile de jurnalistica in favoarea muzicii. Familia sa se muta la New York unde, in 1965 devine membru al trupei lui Chico Hamilton. Intre 1966-67 penduleaza catre jazz-rock intr-o trupa cu componenta variabila, Free Spirits. A mai colaborat, in diverse componente si cu grupul lui Charles LLoyd. Abia in 1973 infiinteaza propriul grup, The Eleventh House, unde canta preponderent la chitara acustica. Revine la chitara electrica dupa 1980. In 1979, impreuna cu John McLaughlin si virtuozul chitarist de flamenco Paco de Lucia, intemeiaza o trupa de concert cu totul aparte, The Guitar Trio, unul din produsele de marca ale perioadei jazz fusion. Din 1982, din cauza unor repetate probleme cu drogurile, Larry Coryell va ceda locul in grup unei noi stele a chitarei de jazz, Al di Meola.
Dupa indelungi reprize de dezintoxicare si reabilitare, Coryell revine pe scena ca showman. Prima inregistrare video pe care v-o prezint (Manha da Carnaval, o tema clasica)este din perioada de varf a The Guitar Trio.


Considerat in anii '80 drept un nou stilist al jazzului datorita talentului sau nativ pentru improvizatie, Larry Coryell este considerat si azi, chiar si in lipsa unor inregistrari de studio mai elaborate, un maestru al cocktailului exploziv de country, jazz rock, blues, bop, acordurile sale fiind rapide si transante, denotand o adaptare de exceptie la orice gen. Dovada este inregistrarea de mai inainte. Pentru a incheia, va mai ofer o alta inregistrare, din perioada in care iesise din dependenta de narcotice. Este o interpretare atractiva a unei alte teme, mai putin frecventata in jazz, Bolero-ul lui Ravel.