S-a nascut in 26 mai 1926, in Alton, Illinois. A copilarit in St. Louis, tot Illinois. Apartinea unei familii bogate. Tatal era dentist si s-a preocupat indeaproape de educatia muzicala a fiului. La 13 ani primeste cadou o trompeta si incepe sa studieze cu seful de partida din St.Louis Symphony Orchestra atat tehnica cat si tonalitatile specifice acestui instrument. Desi Louis Armstrong era figura dominanta a epocii, Miles asculta mai mult inprovizatiile tehnice ale lui Bobby Hacket sau Harold Baker. Se imprieteneste cu Clark Terry, alt trompetist, care avea sa-l introduca in diverse jam sessions-uri pentru a cunoaste cat mai multi muzicieni. La nici 17 ani incepe sa cante cu Blue Devils, orchestra lui Eddie Randle si atinge un salariu de 100 dolari pe saptamana, bani importanti la acea vreme pentru un teenager. In iulie 1944, il va inlocui pe Buddy Anderson in orchestra lui Billy Eckstine pentru doar o saptamana, timp suficient pentru a-i cunoaste pe unii din ceilalti muzicieni ai orchestrei, Charlie Parker, Art Blakey, Dizzie Gillespie. Ceea ce avea sa-i schimbe fundamental viata, dupa cum va recunoaste mai tarziu insesi Miles Davis.
In septembrie 1944 devine student al Julliard Academy of Music & Arts. Dar doar pentru mai putin de un an Viata si intamplarile muzicale din cluburile New York-ului il atrag mai mult decat studiile. Incepe colaborarea cu Gillespie si Parker si urmeaza prima inregistrare comerciala care avea sa fie un esec total, din cauza tracului si nervozitatii tanarului trompetist. Spre disperarea lui Charlie Parker care avea, totusi, sa-i acorde mai multe sanse, mai tarziu. In septembrie 1945 incepe, sub contract, activitatea la Localul 802, unde se alatura cvintetului lui Parker. In noiembrie aveau sa apara primele inregistrari ale cvintetului Parker & Davis finalizate cu albumul Birdsong. Increderea lui Parker se arata si pe urmatoarele albume ale acestuia, Moose the Mouche, Yardbird Suite, Ornithology sau Bird Gets the Worm. In anul urmator, ambitia lui Miles se concretizeaza, devine lider de grup si, in aceasta calitate inregistreaza primele compozitii proprii, Half Nelson si Milestones. Compozitia trupei: Charlie Parker- sax tenor, John Lewis-pian si Max Roach-tobe. Catre sfarsitul anului 1947, este contactat de Gil Evans care ii ofera sansa de a aranja, pentru orchestra lui Claude Thornhill, o piesa proprie. Aceasta este Donna Lee, pe care o puteti asculta mai departe.
Dupa aceasta experienta, Davis, impreuna cu Evans si Gerry Mulligan hotarasc intemeierea unuui ansamblu mai mare, cu sase suflatori si o sectie ritmica din trei persoane. Inregistrarile din ianuarie si aprilie 1949 aveau sa serveasca la editarea albumului Birth of the Cool, care a mers foarte slab pe piata dar a avut un mare impact asupra muzicienilor de jazz ai vremii.
Miles Davis care devenise dependent de heroina inca din 1946, ca si multi altii dintre muzicienii vremii, este arestat in 1950, impreuna cu Art Blakey, pe aeroportul din Los Angeles, pentru detinere de narcotice. Adictia sa de heroina avea sa-l chinuie multi ani din viata. Cu toate incercarile sale si ale familiei, increderea sa in puterile creative furnizate de psiholeptice va mai dura multa vreme. In 1951 face primele inregistrari cu Sonny Rollins dar si cu J.J. Johnson , Art Blakey si Charles Mingus. Produsul discografic avea sa se arate trei ani mai tarziu, ca renuntare la spiritul Birth of the Cool si intrare intr-un alt stil, emergent, cunoscut ca hardbop. Albumul, Walkin’ (1954) avea sa fie inregistrat in urmatoarea compozitie: Horace Silver, Percy Heath, J.J.Johnson si Kenny Clark. Isi pregateste pentru participarea din iulie 1954 pentru Festivalul de la Newport si pregateste o suita in jurul temei lui Thelonious Mond, Round Midnight. Se prezinta in festival cu un nucleu de cvintet care incepea sa se stabilizeze: Red Garland-pian, Paul Chambers-bas, Philly Joe Jones. Intrucat Sonny Rollins si-a anuntat indisponibilitatea in ultimul moment, si la recomandarea lui Philly Jones, saxofonistul cvintetului devine, cvasi-necunoscutul pe atunci, John Coltrane. In octombrie 1955, se afla din nou in studio, pentru cateva inregistrari pentru casa de discuri Columbia, cu care semnase un contract recent. Piesele sunt variatiuni pe tema Round Midnight, care i-a asigurat succesul enorm de la Newport. In doua sesiuni de inregistari, mai si octombrie 1956, inregistreaza 24 de piese, din care scoate 4 albume; Workin’, Streamin’, Relaxin’, Cookin’. Remarcabila, pentru critica cat si pentru public a fost piesa Oleo, de pe Relaxin’
In 1956, Miles sufera o operatie de indepartare a unor polipi larigieni si dat fiind ca a fortat vocea inainte de vindecarea completa, aceasta se deterioreaza iremediabil. Va ramane pe restul vietii cu un timbru harjait si cu ambitusul redus, particularitati care ii vor marca imaginea sa publica.
In 1958, apare manifestul jazzului modal, Milestone, reluare a unei teme din tinerete. In aprilie 1959, in sextet cu John Coltrane, Julian Cannonball Adderley, Jimmy Cobb, Paul Chambers, Bill Evans/Wynton Kelly, editeaza unul din celebrele albume ale istoriei jazzului, Kind of Blue. In video, veti gasi Blue in Green.
In aprilie 1959, a avut o altercatie cu un politist alb si a fost arestat. Presa a fost prompta si a relatat pe larg, fapt ce i-a adus lui Davis o cota de popularitate foarte mare in randul tinerilor afro-americani. Eliberat, la scurt timp, cu scuzele politiei metropolitane, Miles a ramas de atunci un activist pentru drepturile populatiei de culoare, atitudine care nu l-a parasit pana la sfarsitul vietii.
In aprilie 1961 I se descopera o anemie celulara severa, ce avea sa-l tina departe de muzica doi ani. La reintoarcere, alcatuieste o noua trupa, cu Wayne Shorter-sax, Herbie Hancock –pian, Ron Carter-bas si Tony Williams, un tobosar de numai 17 ani. In ianuarie 1965, va aparea albumul E.S.P. in care se lanseaza o inovatie absoluta in jazz, unde aplauzele fragmentau piesele dupa fiecare solo in parte. Miles Davis si colegii lui de cvintet au introdus inregistrarea continua, fara pauze, temele fiind legate intre ele. Pe aceasta reteta avea sa vina o serie noua de albume: Miles Smiles (octombrie 1966), Sorcerer (mai 1967), Nefertiti (iunie 1967). Cu aceste albume, muzica lui Davis incepe sa cucereasca definitiv publicul si, deopotriva, muzicienii tineri.
Cum apar si instrumentele amplificate electric, Miles se converteste foarte repede sub influenta lui Herbie Hancock si propune mai multe albume in care interfereaza instrumente acustice cu instrumente electrice si in care apar diverse tehnici acustice de mixaj si postproductie: Miles in The Sky si Filles de Kilimanjaro(1968) si In a Silent Way(1969). Imediat dupa lansare, In a Silent Way intra in topul celor mai bine vandute albume de jazz. Mai jos o inregistrare a temei, cantata la un concert de la Paris in 1991, interpretata alaturi de Wayne Shorter si Joe Zawinul.
In 1969, tot sub conducerea lui Miles se lanseaza prima inregistrare de fuziune intre jazz si jazz rock, Bitches Brew, impreuna cu Chick Corea, Dave Holland, Jack de Jhonette si Wayne Shorter. Ideaa acestui album a fost reluarea experimentului cu dublu cvartet a lui Ornette Coleman (vezi postarea respectiva), In cea de-a doua formatie au mai participat John Coltrane, Joe Zawinul, Lenny White si Bernie Maupin. Desi criticii nu a primit, din nou, bine invatia, vanzarile albumului au fost impresionante: 300.000 copii pana in 1970 si 500.000 pana in 1976.
Din 1970, Columbia records incepe sa-i lanseze interpretarile sub forma de dublu album: Live Evil(1970), Miles Davis at Fillmore (1970), Miles Davis in Concert (1972), Dark Magus(1975) sau Pangeea (1975).
Sanatatea sa incepe sa sufere datorita abuzului de droguri si a ostinatiei sale de a nu-si parasi stilul de viata, excentric si cheltuitor. Are un atac de cord in timpul unui concert in America de Sud, in 1974. Intra intr-o pauza fortata, pana in 1980. In acest timp activismul sau Black Power se inteteste. In 1981, inregistrarea unui concert la Boston, editata tot pe un dublu album, We Want Miles, ii va adduce Grammy Award in 1983. Reincepe turneele in America si Japonia. Pentru a se elibera din lantul depresiilor si al problemelor sale medicale se apuca de desenat si pictat in mod regulat. Productiile sale artistice apar pe copertile albumului Star People(1982) si se vand generos in galerii din Los Angeles sau Munchen. Se organizeaza expozitii cu acelasi titlu ca al albumului, We Want Miles. In 1984 primeste Leonie Sonning Music Award din partea guvernului danez, avand ca predecesori pe Igor Strawinsky, Leonard Bernstein sau Arthur Rubinstein. La ceremonia de acceptare a premiului, interpreteaza o suita pe o tema a trompetistului danez Palle Mikkelborg, Aura, cu care va mai castiga inca doua premii Grammy in 1990, anul aparitiei albumului cu acelasi nume. Mai jos, o inregistrare din genul making of:
In 1986 reziliaza contractul cu Columbia Records si trece la Warner Brothers
Moare in 28 septembrie in Santa Monica, California. La ceremonia funerara, reverendul Jessie Jackson, lider al populatiei afro-americane avea sa spuna “…trompeta sa ne-a revelat sufletul, toata frumusetea si durerea vietii, cruzimea si determinarea noastra, sperantele noastre…prin instrumentul sau ne-a facut sa auzim cum vorbeste cu Dumnezeu…”. Avea 65 de ani. Azi ar fi implinit 84. R.I.P, Miles Davis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu