Astazi se implinesc 41 de ani de la moartea celui ce este "descoperitorul" saxofonului tenor in jazzul modern, Coleman Hawkins. Nascut in Saint Joseph, Missouri, urmeaza liceul in Chicago si colegiul la Washburm College din Topeka, Kansas. Inca din copilarie a deprins muzica, prin raporturi mai mult decat intense cu vioara si pianul. La saxofon a cantat inca de la 9 ani. Incepe sa aiba activitati concertistice de la 17 ani, cand devine membru al unei trupe locale de muzica de dans. La 19 ani se angajeaza in orchestra lui Fletcher Henderson, caruia ii ramane fidel pana in 1934. In aceasta trupa avea sa cante la clarinet, saxofon bas si saxofon tenor. In primii sai doi ani de activitate concertistica regulata avea sa fie influentat puternic de catre insesi Louis Armstrong si isi imbunatateste sensibil stilul interpretativ. De altfel, aparitia saxononului tenor ca instrument solistic este socotita a doua revolutie a jazz-ului clasic, dupa acea surpriza pentru muzicieni numita "West End Blues" si datorata marelui, mai tarziu, Satchmo si trompetei sale. Perioada Fletcher Henderson avea sa se incheie in 1934 cand, acceptand invitatia liderului de orchestra englez Jack Hylton, ia vaporul si incepe aventura europeana. Care avea sa dureze cinci ani.In aceasta perioada a debutat ca solist si a inregistrat alaturi de francezul Django Reihardt sau conationalul sau Benny Carter cu care mai cantase in Fletcher Henderson Orchestra, dar se afla in primele randuri ale "migratiei" jazzului american in Europa.
La reintoarcerea sa in State, Coleman Hawkins, inregistreaza primul sau mare succes, ramas referential pana in zilele noastre, Body and Soul.
Are cateva incercari, nereusite, de a-si face propria orchestra si pentru a supravietui accepta sa formeze un ansamblu mai mic, un combo, impreuna cu Thelonious Monk, Max Roach, Miles Davis si Oscar Petitford. Cu care avea sa cante aproape doi ani, regulat, pe scena de la Kelly's Stables din Manhattan. In paralel, mai inregistreaza (radio) cu Dizzie Gillespie si Max Roach o serie de piese care sunt apreciate de critici drept actul de nastere neoficial al bebop-ului. Mai are si alte inregistrari, cu alti parteneri, precum Fats Navarro si J.J.Johnson in care isi defineste noul sau stil.
Canta la Jazz at The Philarmonic in 1945. In 1948 inregistreaza prima piesa pentru saxofon neacompaniat, Picasso, pe albumul cu acelasi nume.
Dupa anii consacrarii noului stil, Hawk -cum avea sa fie numit intre muzicieni- penduleaza intre Europa si America. Din 1960 avea sa fie o prezenta regulata a celebrului club Village Vanguard din Manhattan, loc prin care au trecut, alaturi de el Sonny Rollins, Charlie Parker, John Coltrane si alti mari saxofonisti-tenor. Toti aveau sa-i recunoasca enorma influenta pe care Hawkins a avut-o in formarea lor.
Apare la Newport Jazz Festival in 1957, alaturi de Red Allen si Roy Eldridge si in acelasi an produce Coleman Hawkins Encounters, impreuna cu Oscar Peterson, Ben Webster, Herb Ellis, Ray Brown si Alvin Stoller. Inceputul anilor 60 il gaseste in plina activitate insa cota lui de piata incepuse sa descreasca, bebop-ul lasa locul freejazz-ului, la care , de si sa-a straduit, nu s-a putut adapta. Hawkins a ramas pana la sfarsitul carierei sale un stilist al jazzului anilor 40-50 si a liniilor melodice simple, usor reproductibile si, mai ales dansante. Mai jos, o incercare de a se adapta stilului liber al lui Charlie Parker, prin anul 1950.
In ultimii sai ani de viata sisteaza inregistrarile dintr-un motiv foartea simplu, devenise alcoolic. Nu mai produce, canta din ce in ce mai rar si se retrage, invins, din viata careia i s-a dedicat. Moare de ciroza, dublata de o preumonie galopanta, pe 19 mai 1969. Ne-a lasat un numar relativ mic de albume dar unele sunt si azi material didactic, ca Body and Soul (1939), Picasso (1948), The Hawk Flies High (1947), Coleman Hawkins Encounter Ben Webster (1957), In a Mellow Tone (1960), Night Hawk (1961) sau Sonny Meet Hawk(1963).
Pentru final, o inregistrare mai putin cunoscuta, extrasa dintr-o emisiune Night Music a ABC TV din 1958.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu