Ierarhia valorica a World Rugby s-a respectat. Inaintea meciului de asta seara, Romania ocupa locul 17, Canada locul 18. Canadienii facusera spectacol pana la partida cu Stejarii, inscrisesera 58 de puncte chiar daca primisera 114. O echipa din care doar unii jucatori sunt profesionisti, prin Europa, restul fiind amatori. Prima repriza s-a desfasurat in acelasi trend, atac si iar atac. Au dominat copios echipa romaneasca la multe capitole, esentiale in rugby, precum teritorialitatea, posesia si numarul de metri cu balonul in maini. La pauza, eseul adversarilor cantarea greu, 8-0. Si dupa cursul jocului, nimic nu indica ca jocul nord-americanilor se va schimba. Al doilea eseu (44') parea sa contureze cursul viitor al jocului. Hirayama transforma si 15-0!
Si cu aceste puncte canadienii s-au taiat. Incep schimbarile pentru epuizare fizica. Numai ca noii intrati nu se ridica la nivelul jucatorilor schimbati si intra in jocul inaintarii Romaniei, evident mai puternica decat in prima repriza. Incepe sa se schimbe raportul de posesie si teritorialitate. Romanii joaca mai mult in 40-ul canadian si forteaza jocul pe inaintare. La un maul de margine, gramada impinge si Macovei reuseste primul eseu prin mijlocul aglomerarii (53'). Vlaicu transforma si scorul se reduce, 15-7. De la acwest eseu incepe cursa de recuperare a scorului. Canadienii incep sa gresesca, atacurile lor sunt lipsite de efectul suprizei dar si de lipsa de suport in cazul atacurilor individuale. Jocul se echilibreaza nu datorita dominatiei romanesti ci, in special, datorita caderii fizice si de moral a canadienilor. Stejarii de instaleaza in jumatatea adversa si par ca nu mai vor se plece, in asteptarea greselilor xcare puteau aduce puncte. Din minutul 70, jocul are un singur sens, 22-ul canadian. Artarii (emblema steagului canadian) raman in inferioritate prin cartonul galben aratat lui Sinclair, pentru greseli repetate. Dupa o succesiune de gramezii, repuneri in 22-ul advers, gramezi in 5 metri, Stejarii mai reusesc un eseu (74'), tot prin persoana lui Macovei, scapat pe langa o gramada in 5. Vlaicu transforma, 15-14. Un punct diferenta. Logic, mai era nevoie de o penalitate pentru a inversa tabela. Si gramada canadiana se mai prabuseste o data. Wayne Barnes, arbitrul englez, acorda sansa victoriei, penalitatea decisiva. Vlaicu, in zi buna de sut, transforma si Romania preia conducerea (77'), 15-17.
De ce sustin ca aceasta victorie a fost neconvingatoare? Pentru ca asezarea stejarilor in teren a fost cea dintotdeauna, fara treisferturi, fara o uvertura credibila (Wiringi a fost o deceptie susbtantiala)), totul pentru gramada. Intentiile lui Howels de a reforma putin macar jocul echipei Romaniei, au fost zadarnice. Prima repriza, aceasta gramada a fost depasita de rapiditatea cu care canadienii scoteau baloanele si de viteza cu care deschideau catre treisferturi. Adica nu prea a contat. In plus si disciplina de joc a stajarilor a fost deficitara. Cartonul galben pe care l-a incasat Fercu este o problema de mentalitate. Arbitrajele din campionatul intern sunt slabe, chiar penibile, cate o data, inclusiv la arbitrii dati cu gel in par. Lipsa de congruenta a arbitrajelor este un factor de anti-educatie sportiva a jucatorilor. Chiar daca Fercu nu mai joaca in Romania, reflexele lui sunt formate aici. Placajul in aer a adversarului (de fapt, o bascula, chiar daca doar partial intentionata) a fost sanctionat conform liniei oficiale de arbitraj mondial. Au mai fost infractiuni potential riscante pe care Barnes nu le-a sanctionat sau nu le-a vazut, in special pe gramada. Disciplina ramane principala problema de joc a Romaniei. Chiar daca balonul era ud (Gilbert a facut ani de cercetare pentru a oferi baloane la care jucatorii sa aibe priza si in conditii de ploaie), asta nu explica de ce am ratat atatea pase in acest meci.
Cu sprijinul larg al Canadei. Romania a ajuns sa aibe 4 puncte in clasamentul grupei. Adversara de duminica, Italia, are doar 5. Normal, acest fapt ar trebui sa ofere o motivatie in plus fata de cele de obiectiv (locul3). Numai ca aici distanta valorica e deja mare. Gramada italiana e cu mult mai experimentata iar treisferturile lor nu sunt canadieni (a se vedea Campagnaro). Sa ne pastram ratiunea intacta, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu