Scotia pierde meciul la un punct diferenta, Australia merge in semifinale.

N-a fost sa fie sa am dreptate. Sau, ma rog, am avut 79 de minute. Pana cand anonimul azi, Bernard Foley, primeste un cadou de la scotieni, lovitura de pedeapsa care i-a trimes pe Wallabies, mai departe. Conduceau scotienii cu doua puncte si marea surpiza prinsese contur. Insa, ca orice outsider, Scotia nu a rabdat sa savureze victoria la sfarsitul partidei. S-au grabit sa se bucure si au gresit facand acel cadou care i-a costat victoria cu doar un minut inainte de fluierul lui Craig Joubert.

Scotia, frumoasa echipa. Vern Cotter, un urias antrenor. Australia, o echipa buna dar fara stralucire. Ma gandeam, in timp ce scriam, la faptul ca Wallabies au castigat in acest sezon, Rugby Championship, editie prescurtata si dupa numai o saptamana All Blacks matura cu ei pe jos. Cu exceptia Noii Zeelande, restul de echipe nu sunt fiabile pe termenul unui sezon intreg. Irlanda, o dezamagire ieri. Franta, un dezastru. Tara Galilor, apusul lui Warren Gatland si a generatiei lansate de el. De Anglia nu mai vorbim. Australia, gata sa piarda meciul de azi in fata unei echipe naive (dar frumoase si cu un conducator de joc de proportii planetare, Graig Laidlaw). Chiar si Africa de Sud pierde primul meci, cu o echipa de nativi japonezi si altii, naturalizati, dar antrenata de un alt mare antrenor, Eddie Jones. Insa isi revine din pumni si castiga la diferenta mare grupa. 

Rugby-ul de elita se joaca in zilele noastre in stil pragmatic. Adica scorul conteaza, nu si stilul de joc. Cum a jucat Australia azi (chiar si conducand la eseuri cu un sec 5-3), nu a impresionat pe nimeni. Lipsa lui Folau sau, la limita, Quade Cooper, le-a limitat drastic exprimarea prin sclipiri de geniu. Insa contabilitatea punctelor inscrise le-a fost favorabila. Chiar si cu un punct diferenta. Comercial ar fi fost un dezastru daca elevii lui Michael Chieka ar fi pierdut

Scotia in schimb, nu avea de pierdut nici macar onoarea. Ea era dinainte invinsa de "specialisti". In atari conditii ei au jucat rugby adevarat. Si nu pragmatic, la rezultat, ci sportiv, in respectul ethosului acestui sport. Si au pierdut de minimis in fata unor cu mult mai rutinati adversari. E pacat ca o mare corporatie sa vina sa-ti fure piata si clientii. Nu e etic. Dar reteaua pietelor mondiale, ca sa continui metafora, nu simte ca aberatie faptul ca pitica Scotie a fost la un pas sa darame multinationala australiana.

Moralmente, Scotia ar trebui sa fie in semifinale. Si sunt absolut convins ca ar fi facut inca un joc mare impotriva argentinienilor. Dar, cum ar zice un cunoscut, playing is not a joy, it's an affair. 

Pe saptamana viitoare, la semifinale, prieteni!