De auzit, am auzit. Dar n-am vazut cum s-a calificat Romania direct la viitoarea Cupa Mondiala. Desi au inscris azi trei (da,3!) eseuri atunci cand italienii s-au relaxat pentru ca aveau deja punctul bonus pentru patru eseuri si isi conservau, ei si nu noi, pozitia a treia, calificanta, pentru Japonia. O sa spuneti ca am jucat bine, ca am reusit si eseuri, chiar 3. Orice s-ar zice, nu s-a putut face mai mult. Iar rugby-ul se joaca pe puncte si nu pe sentimente patriotarde. Participarea romaneasca la acesta editie a RWC a fost onorabila dar nu pe masura obiectivelor FRR si managerului Howells. Care nu vor incasa prima de obiectiv.
PR-ul acestei campanii romanesti a fost de slaba calitate si voit inselator. A-ti propune obiective pe care nu le poti atinge (mai ales cand iti cunosti limitele) nu este onest fata de publicul tinta, amatorii romani de rugby. Cei adevarati, nu neaparat cei care isi transfera obiceiurile de la football la rugby. In campania de PR au intrat, de exemplu si clipurile de la Digi TV, singura televiziune ce a transmis meciurile in direct. In primul din ele, in deschidere, apare un cetatean, vadit puternic alcoolizat, care racneste Romania cu o perfecta dictie a unui om al cavernelor. Apoi trei majorete ale jurnalismului sportiv al aceluiasi post se joaca si ele putin cu balonul si la sfarsit, dupa 20 secunde de fite, ureaza succes deplin Stejarilor. Neprofesionist. Neserios. Deloc eficient.
Voi schita mai incolo o analiza mai atenta a jocului echipei. Mai e timp destul saptamana viitoare. Pana sambata si duminica cand se joaca meciurile din sferturi. Plus ca vom avea, cu siguranta declaratii ale lotului roman si ale staff-ului. Pentru finalul acestui prim punct al postarii, marturisesc ca azi mi-a placut Vlaicu.
In meciul al treilea al zilei s-au intalnit primele doua echipe ale clasamentului grupei, Irlanda si Franta. Miza meciului era, in forma nescrisa, cine reuseste sa evite intalnirea din sferturi cu Noua Zeelanda. Si, conform unei logici naturale, acest rol urma sa-i revina Frantei. Irlandezii sunt prea solizi si experimentati pentru a pierde in fata lui Saint-Andre. Au reusit si doua eseuri. Dar au pierdut doi oameni (de fapt trei) datorita duritatii in placaje a lui Pascal Pape: Paul O'Connell si McMahony. Lui Pape i se spune la Paris l'egorgeur (macelarul). Din declaratiile franceze dinainte de meci, Sexton era tinta lor principala. Si au reusit sa-l scoata repede din teren, inca din prima repriza. Pe O'Connell si pe McMahony doar in repriza a doua. Din reluari, am vazut ca la O'Connell a fost atac la umar/clavicula iar la Mc Mahony la nivelul ficatului. Ambele lovituri sunt devastatoare cand sunt aplicate de un profesionist al anihilarii. Este si asta o practica de joc, nimic neregulamentar. Dar este jenant pentru spiritul jocului, mai ales cand aceste detalii intra in inventarul practic al manualului de eliminat adversari. Si mai ales cand vine din partea jucatorilor francezi. Scorul acestei partide, extrem de inclestate, din fericire arbitrata de Nigel Owens, a fost de 24-9 pentru Irlanda.
sursa: http://www.rugbyworldcup.com Titlul original al fotografiei : Captain in pain
Peste cateva minute va incepe intalnirea dintre USA si Japonia. Singura mea curiozitate este jocul japonezilor. Ei, oricum, sunt prezenti la editia urmatoare. Doar se joaca acasa la ei. Acum, in Anglia, Japonia are asigurat locul 3 in grupa B, cu 8 puncte (diferenta -12) iar USA se afla pe ultimul loc, cu 0 puncte (diferenta -96). Ma intereseaza daca mai au energia din meciul de debut (victoria cu Springboks) si daca mai pot tine ritmul crescut toate cele 80 minute.
Pe curand, prieteni!
Sunt multe de discutat dar rezumand si pastrand ratiunea intacta: pentru ce inseamna rugby-ul romanesc la nivel de sponsori etc. baietii si-au depasit cu mult conditia. A fost cea mai buna prezenta a Romaniei la Cupa Mondiala.
RăspundețiȘtergereCanada are buget anual de 10 milioane de $, SUA undeva pe la 20 iar noi cu 3 am reusit sa ne clasam mai sus la acest campionat.