Meciul de la Cardiff cu Franta a semanat pana la un punct cu meciul impotriva Irlandei. Oaspetii au dominat prima repriza si, prin consecinta, au condus la pauza. Asta seara, francezii aveau deja 20-0, prin doua eseuri (Palisson si Trinh Duc), transformate de Morgan Parra, care a mai transformat si doua penalitati.
A doua repriza incepe cu totul diferit. Galezii se instaleaza temeinic in terenul francezilor, ataca mai imaginativ si mai energic si incepe cursa de urmarire. Stephen Jones marcheaza din doua penalitati pana in minutul 50 iar acelasi Lee Halfpenny (ca si meciul cu Scotia) pare sa relanseze meciul prin eseul (min.62) transformat de acelasi Jones.
Francezii raspund tactic: il introduc pe vulpoiul Michalak la deschidere, pe "Caveman" Chabal pentru cafuiajele din gramezile deschise si pe Szarzewski in locul lui Servat. Si miscarea le reuseste, ofensiva galeza incetineste. Michalak reuseste o penalitate de la 40 de metri si Franta se desprinde la 10 puncte. 13-23.Era minutul 71. Dar, ca si acum 2 saptamani cand in ultimele 4 minute rezultatul s-a intors in favoarea gazdelor, publicul astepta acea zvacnire decisiva a dragonilor rosii. Franta nu cedeaza, ataca din orice pozitie, pune la pamant orice tricou rosu si, in minutul 76, sunt la 2 metri de un alt eseu dar Malzieu aluneca inexplicabil. La faza urmatoare, francezii obtin o alta penalitate pentru balon tinut dupa placaj. Distanta 20 de metri. Parra fructifica oportunitatea si scorul se duce la 13-26. Parea ca totul se terminase pentru galezi. Dar...pe o contra galeza, jucata rapid, Shane Williams fenteaza tot ce gaseste in tricouri albastre si pune balonul in eseu. Delir in tribune. Stephen Jones transforma si scorul ajunge 20-26.
Insa meciul era terminat, desi spectatorii ar mai fi vrut prelungiri, ca in meciul impotriva Scotiei, cand s-a marcat eseul victorios. Insa sud-africanul Jonathan Kaplan, supercorect, ca de obicei, fluiera sfarsitul reprizei si meciului in timp regulamentar. Galezii poate ca nu se vor consola atat de usor, pentru ca ar fi putut mai multe puncte. Insa au facut multe greseli, inclusiv de ordin tehnic, ceea ce i-a costat ultimele doua penalitati transformate de francezi. De cealalta parte, oaspetii au aratat, ca si in celelalte doua meciuri din acest an, o mobilitate in teren net superioara adversarilor, o determinare de a bloca orice atac al galezilor, atacand preventiv si, ceea ce a creat in final diferenta, switchul tactic de la jumatatea reprizei a doua- introducerea experimentatilor Michalak, Chabal si Szarzewski care au facut ca eliminarea lui Parra sa nici nu se simta pe teren.
In aceste conditii, dincolo de rezultatul meciului de maine dintre Anglia si Irlanda, intrebarea care se mai poate pune este daca Franta mai poate fi oprita de la castigarea Marelui Slem in editia din acest an a RBS Six Nations? Raspunsul, la Paris, pe 20 martie.
Pentru incheiere, va propun un experiment. M-am decis ca de azi, sa marchez cateva din zilele de nastere ale unor jazzmani celebri, instrumentisti si vocalisti. Azi, Dexter Gordon ar fi implinit 73 de ani. Printre clientii tatalui sau, dentist in Los Angeles, au figurat, in anii copilariei, Duke Ellinton si Lionel Hampton. A facut studii muzicale de instrument iar la 20 ani canta deja in big banduri consacrate precum cele ale lui Lionel Hampton sau Louis Armstrong. Mai tarziu devine membru al unor formatii mai reduse, sextetele lui Charlie Parker sau Miles Davis. Ramane in miezul activitati concertistice californiene pana in 1962, cand se stabileste la Copenhaga. De acolo va pendula, pana la decesul sau pe 25 aprilie 1990, intre Europa si Statele Unite. Ca soxofonist, Dexter Gordon este usor de recunoscut pentru soundul puternic, distinct si clar, genul baladesc fiindu-i eticheta celor 50 de ani de activitate. Insusi marele John Coltrane ca si Sonny Rollins aveau sa declare ca Dexter Gordon le-a deschis noi cai de a explora expresivitatea instrumentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu