sâmbătă, 4 iulie 2015

Surpriza s-a produs: Otago Highlanders castiga Super Rugby 2015


Data drept favorita, Hurricanes a pierdut de drept partida cu ocupanta locului patru in clasamentul sezonului regular. La fel ca in Franta, unde invingatoarea a fost Stade Francais. Dar, Hurricanes ar fi trebuit sa fie avizata de prestatia echipei vizitatoare dupa semifinala cu campionii editiei precedente, Warratahs. Azi, Lima Sopoaga nu a mai ratat cat a facut-o in semifinala si si-a condus echipa intr-un ritm de joc absolut exemplar. All Blacks si-a mai adaugat o rezerva pentru Dan Carter, deocamdata accidentat si putin nesigur pentru RWC. In comparatie cu oponentul si rivalul sau la titularizare, Beauden Barrett, Sopoaga, 24,  a gandit mai corect in marea majoritate a fazelor de meci, a placat cand trebuia, a sutat cat trebuia pentru a-si deschide echipa sau intarzia adversarii si a facut risipa de efort pentru a anihila superioritatea teritoriala a adversarilor. 

In prima repriza, Highlanders au dominat tabela prin cele doua penalitati trasformate de omul zilei si prin eseul lui Dixon, ca replica la frumosul eseu al batranului dar subtilului Ma'a Nonu. Gazdele sunt conduse cu 5-13,  In partea a doua cu mult mai experimenentatii jucatori ai Wellington Hurricanes cresc presiunea in atac si reusesc sa mai reduca din diferenta, 8-13. Numai ca Waisake Naholo replica taios, cu al doilea eseu al Highlanders. Sopoaga rateaza si scorul se duce la 8-18. . Barrett (care ratase pana atunci trei transformari) reuseste de data asta sa transforme o penalitate si reduce diferenta, 11-18. In replica, rateaza si Sopoaga. Hurricanes creste strock-ul si avanseaza in 22-ul oaspetilor. In minutul 62, Julian Savea, in plina faza de atac scapa balonul inainte, la 1 metru de linia de tinta. Daca acest eseu s-ar fi realizat, aveam alta campioana in Super Rugby 2015. Hurricanes si-ar fi gasit resurse pentru a forta victoria. Dar nu a fost sa fie. Barrett mai profita de o penalitate din 23 metri si reduce dezavantajul la 14-18 (era minutul 66). Echipa din insula de sud, Highlanders simte pericolul si suie in atac, aparandu-se avansat in terenul adversarilor din nord. Si este la un pas de a inscrie si cel de-al treilea eseu, la un atac la mana  insa Buckman scapa balonul in 5 metri. Oaspetii ataca in continuare iar lovitura decisiva (drop-goal) vine din gheata rezervei de fundas, Marty Banks, 14-21. Era deja sfarsitul partidei iar Hurricanes renunta, rezistenta outsiderilor era prea mare iar diferenta de scor(un eseu) era greu de redus. 

Asta e rugby-ul neo-zeelandez, la mana, in plina viteza, cu atacuri inselatoare si joc total timp de 80 minute. Jaco Peyper a condus onorabil o partida care nu punea probleme nici unui alt arbitru. Atmosfera de pe stadion inflamata. Gazdele jucau acasa iar franchiza Universitatii Otago nu s-a lasat impresionata nici de fluieraturile publicului local. Este prima oara cand am putut constata ca si acesti uriasi ai rugby-ului au parte de acelasi public necivilizat ca si in Franta. In fine, am remarcat, ca si in semifinale, aparitia unor jucatori care vor face prima pagina a publicatiilor. Ca de exemplu, acest Lima Sopoaga, 24, cu doar patru ani de experienta in profesionism, deja candidat puternic la titularizare All Blacks. Sau Nasi Manu ori Waisake Naholo. Deja consacratii Ben Smith si Aaron Smith au jucat si ei la cote de campioni. De partea invinsilor, Conrad Smith, Ma'a Nonu, Julian Savea (Ardie fiind accidentat), au jucat in nota lor de selectionabili, deci la nivel international. Deci, un meci foarte placut vederii, tehnic ridicat, jucat in mare viteza. Un regal rugbystic. 

Pentru jucatorii mentionati ca si pentru altii sezonul nu s-a terminat aici. Urmeaza Rugby Championship si, dupa o scurta pauza, Cupa Mondiala. Noua Zeelanda este in mare forma si candidatul cel mai plauzibil la castigarea, din nou, consecutiv, a acesteia. La mai mare!

PS. Imi cer scuze pentru informatia gresita privind ora de desfasurare. Era GMT (ora standard) + 3, nu GMT + 2. Greenwich Standard Time nu are ora de vara. Asa ca diferenta pentru Ro este de trei ore in acest anotimp. 

                                      
                                                          Eseul lui Dixon (Highlanders)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu