In sud, nimic deosebit de semnalat.

Weekendul acesta ne-a oferit inca doua meciuri. Ambele, teste ale nivelului de pregatire pentru RWC. Vineri, Maori All Blacks, o echipa invitationala cu rezultate notabile de-a lungul timpului, s-a deplasat la Suva, in insulele Fiji, ca sa intalneasca selectionata locala. Sambata, o selectionata incropita cu jucatori de prin Europa si declarata World XV si condusa de pensionarul Bakkies Botha a jucat la Cape Town cu trupa lui Heineke Meyer, abia intoarsa din vacanta.

Niciuna din partide nu a stralucit, unghiul meu de vedere fiind calibrat pe stadiul pregatirilor pentru Cupa Mondiala. Poate doar Fiji, care a avut timp sa-si recupereze jucatorii din Europa, a mai aratat cate ceva, in special pe acea parte a jocului care i-a consacrat, treisferturile. Nadolo, Lovobalavu, Goneva si Masilevu sunt oricand gata de partide tari. Acelasi lucru se poate spune si despre Akapusi Qera, un redutabil nr.8, creativ si penetrant.

In fata echipei Maori, Fiji s-a descurcat bine si au condus chiar cu 26-10. Dar au obosit pe final de meci, cand vecinii lor din Pacific, maorii, au punctat decisiv. Capacul l-a pus omul finalei Super Rugby, Elliot Dixon, cu un eseu mai frumos decat cel din partida care l-a consacrat. Otere Black, un alt demiu de perspectiva, transforma cu sange rece si neo-zeelandezii castiga cu un punct, 26-27.  Am remarcat  prestatia celor doi frati maori Akira si Rieke Ioane care au doua atribute care ii pot lansa in elita: ambii sunt si jucatori de Rugby Sevens, amandoi au facut parte din selectionatele Under 20. Akira Ioane, impreuna cu Otere Black, au fost incununati in acest an campioni mondiali la respectiva grupa de varsta.  Fiji, pe o scara subiectiva, este pregatita 85% pentru Cupa Mondiala.

Ieri, pe Newland, o selectionata destul de obosita (din principiu) pe numele ei World XV (Invitational) a intrat pe teren ca sa intalneasca cu o echipa, teoretic mai odihnita dar abia stransa dupa vacante. Daca ar fi da redau un istoric la meciului, nu prea as avea ce scrie. Poate doar cifre-minutul,scorul... Sau cateva concluzii sumare. Prefer a doua varianta. Warren Whiteley nu este Duane Vermeulen pe care Meyer il evita de cand s-a anuntat la...Toulon. Perechea de centri Jesse Kriel (fundas de meserie la clun-Bulls)- Damian de Allende este o solutie de viitor, mail ales ca Jean de Villiers se pregateste si el de ...out. Niciunul dintre cei doi nu se potriveste cu solutiile traditionale ale lui Meyer: Frans Steyn, Jan Sertfontein ori Cornal Hendricks. Pentru Cupa Mondiala, ori cei doi tineri ori Villiers plus... Ca tot vorbeam de perechi. Matfield + Etzebeth nu sunt la inaltimea fostei linii a doua Matfield + Botha. Matfield chiar a imbatranit iar Etzebeth parca prefera mai mult jocul in camp deschis, unde este chiar foarte percutant.  Warren Whiteley, un nr. 8 preferat de Heineke Meyer lui Schalk Burger este un jucator destul de prudent si limitat ofensiv. Burger ardea de nerabdare sa intre in teren dar nu a avut parte decat de niste minute. In fine sa mentionez si cele doua eliminari ale sud-africanilor de la Boks, Louw si  le Roux (pentru un gest gratuit).  World XV, care a incorporat in primul XV nu mai putin de opt toulonezi, au mai bifat un meci pentru statisticile label-ului si au fost un sparring partner util. Nimic deosebit de semnalat pentru prezenta lor la Cape Town.  Pe aceeasi scara subiectiva, Africa de Sud este pregatita 70% pentru Cupa Mondiala.



                    Victor Matfield vs Bakkies Botha. De la coechipieri la adversari