Argentina creste, dar nu suficient pentru a bate Noua Zeelanda

39-18 a fost scorul primului meci din aceasta editie a Rugby Championship. All Blacks au inscris cinci eseuri: McCaw, Ma'a Nonu, Charlie Piutau, Kieran Read si debutantul Codie Taylor. Argentina doar doua, prin buldozerul Agustin Creevy. Argentina creste este concluzia pe care am tras-o si acum un an. Da, a crescut ca forta de atac dar slabiciunile din aparare au ramas aceleasi.Tuculet, Agulla, Bosch, De la Fuente, Cordero ( ca si absentul Juan Imhoff) sunt oameni buni in atac dar lipsiti de abilitati de aparatori. Daniel Hourcade nu mai poate face mare lucru pana la Cupa Mondiala, dar ii poate antrena pe inainte numitii macar sa placheze eficient atunci cand joaca pozitional. Santiago Cordero, poate a fost mai bun decat ceilalti la acest capitol. S-a remarcat lipsa de creativitate generata de absenta lui Imhoff, responsabil de altfel pe aceasta dimensiune la Stade Francais. Ce a functionat, as usually,  bine a fost atacul, unde creatorul de joc pe aceasta jumatate buna echipei este neobositul Agustin Creevy. Inaintarea argentiniana a dominat net neo-zeelandezii pe mauluri si gramezi spontane. Creeevy insa nu a putut singur decat doua eseuri. Restul de inaintasi au fost, cel mai des, anihilati de minunata linie a treia a oamenilor in negru-Read, McCaw, Kaino. Nici Nicolas Sanchez nu a fost intr-o zi de mare performanta. A ratat inclusiv un drop-goal din 22, desi a transformat o penalitate si doar unul din eseurile lui Creevy. 

Cat priveste ceea ce a ramas pe retina din prestatia All Blacks, ei bine, se poate spune ca este o echipa absolut echilibrata, apararea si atacul functionand aproape fara cusur. Cum am mai vazut, debutantii, valori intrinseci inca inainte de selectia oficiala, s-au integrat foarte repede in jocul standard al Noii Zeelande. Si cand spun asta ma gandesc si la jocul lui Waisake Naholo de azi. Asa a fost si cu celalalt debutant, Codie Taylor. Forma deosebita in care se afla Naholo si-a demonstrat-o in finala Super Rugby. Si nici azi nu a fost mai prejos. Mealamu, la 36 de ani, a facut, chiar daca pentru o vreme, impetuosului Creevy. Vitalitatea lui va rezista cu siguranta pana in septembrie/octombrie. Linia a doua a simtit lipsa lui Whitelock, perechea Luke Romano-Brodie Retallick a fost mai de multe ori dominata de argentinieni, Solutia Jeremy Thrush e doar o carpeala, cred. In atac, Sony Bill Williams a aratat ca se poate reintegra oricand, de oriunde ar veni (Japonia, Rugby League, box). Pentru el placerea jocului si angajamentului sportiv primeaza in fata oricarei comoditati. El este un luptator care nu se va blaza nicicand. Le fel de exemplar a fost batranul Richie Mc Caw. Dupa o perioada de eclipsa de forma si cateva accidentari, el capitan a revenit pentru a juca la unul din cele mai inalte nivele ale sale. Sigur ca nu mai are acelasi randament (are, totusi, 34 de ani). Dar este o prezenta decisiva, de neinlocuit, in orice formula de echipa, fie ea semnata Graham Henry ori Robbie Deans. Noua Zeelanda arata bine si este in carti pentru castigarea unui nou titlu. Printre amenintarile posibile la adresa acestui obiectiv pot fi enumerate Anglia si, poate, Australia. Dar despre Africa de Sud, vom vorbi abia dupa meciul de maine. 

La buna vedere, prieteni!

PS. Waisake Naholo s-a accidentat si nu va mai putea participa la Cupa Mondiala, recuperarea durand cel putin trei luni. Pacat!