Cu pareri de rau pentru lipsa de promptitudine in postarea comentariilor pe tema in discutie (am traversat Rusia cu trenul sambata, tinta fiind Mongolia, trenul avand o legatura cvasi-perfecta de internet), scriu azi ca sa-mi lamuresc gandurile pe care meciurile de vineri-sambata mi le-au produs.
Vineri, in partida de la Marseille, ocupanta primului loc din sezonul regular al Top 14, La Rochelle, echipa cu un parcurs de vis in acest sezon avea sa intalneasca cu mult mai titrata fosta tripla campioana europeana Toulon, clasata pe locul 4, dupa un parcurs oscilant. Partida era o ocazie in care :La Rochelle trebuia sa-si dovedeasca valoarea si sa dovedeasca ca multiplele victorii asupra greilor campionatului nu au fost intamplari (cam multe). In mare parte a partidei fortele au fost egale, cu scurte peerioade de dominare ale rochelezilor. Apararea toulousanilor, foarte experimenata, a rezistat cu brio. In primele minute ale reprizei a doua , pe piciorul lui Broke James, diferenta in favoarea echipei de la Atlantic creste la 6 puncte. Pe piciorul aceluiasi James, diferenta creste la 9 puncte (46'), cea mai mare de-a lungul partidei. Toulon se trezeste in incepe sa construiasca mai riguros. Tuisova si Bastareaud priovoca adevarate explozii in apararea rocherleza.. Iar aceasta cedeaza in minutul 51, la o actiune coordonata de Vermeulen, Pierre Aguillon comite o bascula inalta si dura si vede cartonul rosu. La Rochelle in 14 jucatori. Halfpenny transforma penalitatea si se apropie la 6 puncte. 9-15. Pe teren intra rezerva de lux ale toulonezilor, Matt Giteau dar nu pentru a-l inlocui uvertura Anthony Belleau, 21, excelent meci, ci pe centrul Matt O'Connor, lipsit de vitalitate si initativa, total nepotrivit pe acest post, de centru. Si de partea gazdelor se petrec schimbari, intra demiul Ricky Januarie si Zack Holmes, ca inlocuitor de suteur al lui Broke James. Date fiind dinamismul jocului si angajarile de forte, era normal ca pe final de meci, sa apara si greselile tehice sau de disciplina. Aici Toulon a avut noroc pentru ca Lee Halfpenny a fost "in picior" si a executat implacabil penalitatile din 56', 72'', egaland scorul la 15. Holmes rateaza de doua ori si anuleaza sansele de a lua avans ale La Rochelle. Si vine minutul 80. Touilon este in 5 metri in fata liniilor de but, Anthony Belleau executa rece un dop-goal si duce Toulon in finala 18-15. Sec si simplu. La Rochelle a pierdut pe mana ei. Cateva greseli de tactica: Uini Atonio este trecut in linia a doua unde a fost dominat copios in tuse de Taofifenua si mai apoi (dupa revenire) de Gorgodze.. Alta eroare: introducerea pripita a lui Zack Holmes pe centrul liniei de fund fata a restructura, din mers, jocul lui Barry, care in inlocuise pe Brock James ca play-maker. Atacurile mureau in fasa pentru ca cei doi se calcau pe umbre. Linia a treia, in special Victor Vito si Kevin Gourdon, jucatorim de clasa nu au putut livra suficiente bakloane sigure liniei de fund, unde doar Murimurivalu a mai miscat ofensiv. Capacul l-a pus totusi eliminarea lui Aguillon care a taiat aripile ofensivei atlantice. Toulon s-a miscat comme d;habitude, in valuri. Absentele din teren au contat pentru ca Bastareaud singur, fara Ma'a Nonu si Habana, nu a putut sparge o aparare onesta precum cea a rochelezilor. Au muncit foarte mult Guirado, Liam Gil si Tuisova, ca de obicei. Excelent, pentru tineretea sa, tanarul Belleau. Calificare meritata in finala unde evident, va fi mai greu. fie cu Clermont, fie cu Racing 92. Intre timp cealalta finalista se cunoaste.
In Top 14, echipa de pe locul 1 al clasamentului a parasit competitia in semifinale. Se cuvine totusi a-i aduce onoruri pentru parcursul sau liniar de succes de-a lungul fazei regulare.
Sambata, primul meci al dupa-amiezii finala Premiership: Wasps vs Exeter Chiefs. Ca si in Franta, Wasps a dominat cel putin returul competitiei, a batut campioana sezonului trecut si campioana europeana en titre, Saracens. Ca si in Franta, cealalta finalista,a fost si anul trecut in aceeasi pozitie, finalista, dar a fost anihilata de Saracens. S-au infruntat cele doua echipe care de-a lungul sezonului au oferit cele mai spectaculoase partide si care, cap la cap, au concurat pentru sefia sezonului regulat. Saracens nu a contat, practic, in acest sezon. Parca s-ar fi menajat atat inainte de finala Champions Cup cat si dupa. Presa britanica nu a furnizat explicatii convingatoare. Revenind, Wasps pornea ca favorita dar si Exter statea aproape la pariuri. Pentru Wasps, o lipsa majora in lot era Kurtley Beale, omul care a impulsionat creativ atacurile din majoritatea meciurilor. Nu atat pentru jocul lui pe linia de fund ci pentru suportul pe care l-a acordat atacului si penntru eficacitatea sa, masurata in puncte. In rest, oamenii-cheie prezenti: Launchbury, Haskell, Nathan Hughes, Robson, Cipriani, Gopperth, Dally, Wade, Willie Le Roux. De partea Exeter, mai toate varfurile prezente si ele: Parling, Don Armand, Waldrom, Steenson, Woodman, Devoto, Jack Nowell, Dollman. Partida a inceput in forta iar Exeter incepe cu un eseu ( Nowell,14'), continua cu al doilea (28', Dollman) pentru ca Exeter sa conduca cu 14-3. Urmeaza, pana la pauza, eseul lui Gopperth, transformat (40') si scorul se strange, 10-14. Dupa pauza, Wasps iese mai decisa de la vestiare si se pune pe atacuri. Si reuseste: Daly, un eseu frumos, in minutul 43. Gopperth transforma. 17-14. Urmeaza (53') o alta penalitate transformata de Gopperth (53') si scorul urca la 20-14 in favoarea Wasps. Era un deja vu din campionat cu un titlu din sah, albul muta si castiga. Dar Chiefs, echipa serioada si motivata nu cedeaza conventiilor. Atac si contra-atac si, din doua penalitati, extrem de evidente (JP Doyle a fost la o cota maxima sambata), ultima in ultimul minut, reuseste sa egaleze in timpul regulamentar prin piciorul lui Gareth Steenson. 20-20! Conform regulamentului, urmeaza prelungiri, doua reprize a 10 minute. Prima trece fara ca nimic exceptional sa se intample. Exeter e mai prezenta in teren. De fapt tot meciul, a avut si posesie si teritorialitate superioare Wasps. Si incepe a doua repriza a prelungirilor. Care curge cam ca prima, adica destul de echilibrata. Se parea ca vom ajunge la faza departajarii prin lovituri cu piciorul. Insa fix in minutul 17' al prelungirilor, un pilier al lui Wasps. McIntyre, prabuseste o gramada in apropierea liniei de 5 metri. Doyle nu ezita: penalitate pentru Exeter Chiefs! Stupoare printre jucatorii lui Wasps, identica cu starea cu care au primit penalitati pe greselile elementare ale lui Nathan Hughes, international englez, in prima repriza. Steenson transforma si Chiefs preiau conducerea. 20-23! Scor cu care se si termina partida. Exeter campioana Premiership 2016-2017. Sa nu uitam ca Exeter au promovat in Premiership in 2010. Le-au trebuit sase ani ca sa intre in posesia titlului. Ca si in Franta, echipa de de primul loc al sezonuluui regular, pierde titlul. Nu in semifinale ci, mai interesant, in finala. Despre cele doua echipe si oamenii lor definitorii in alta postare. Pana atunci, sa citam doar din ruck.co.uk, notele acordate jucatorilor celor doua formatii. Le voi mentiona doar pe cele de peste 8. De la Exeter: Jack Nowell-9, Ollie Devoto-8, Gareth Steenson-9, Thomas Waldrom-8, Don Armand-9, Luke Cowan Dichie-8,5. De la Wasps: Jimmy Gopperth-8,5, Nathan Hughes-8, Joe Launchbury-8.
O finala logica, pentru ca de-a lungul celor 22 de etape doar trei echipe au contat in lupta pentru suprematie, cele doua finaliste si Saracens. In ambele campionate, Premiership si Top 14 mai conteaza un aspect. Primele 6 echipe conform clasamentului regular merg garantat in faza grupelor din Champions Cup. Asta ar fi o explicatie posibila pentru lipsa
motivatiei de succes in cazul celor de la Saracens. Dar, as adauga, ei oricum erau calificati pentru editia viitoare, in calitate de castigatoare a titlului in 2016-2017.
Al doilea meci de sambata, a doua semifinala a Top 14, Clermont Auvergne - Racing 92. Clermont venea de pe locul 2, Racing de pe locul 6 (obtinut in ultima etapa). Disputata pe acelasi stadion ca si La Rochelle-Toulon, Orange Velodrome Marseille, partida a fost dominata cu claritate de catre Clermont-Auvergne. Foarte tehnici, cujoc in viteza si forta, jucatorii lui Frank Azema au dominat copios centrul terenului si au impus un ritm la jocului sufocant pentru francilieni. La puza conduceau cu 19-6 cu doua eseuri datorate lui Damien Penaud si Camille Lopez. Acelasi Lopez (47') si Fritz Lee (63') aveau sa duca scorul la 37-12. Scor suficient pentru victorie. In ciuda acestor cifre si pe fondul relaxarii auvergnatilor, Racing se indarjeste si inscrie, pentru onoare trei eseuri (Chris Masoe-72' si 77', Tameifuna-81'). Era prea tarziu insa. Clermont se calificase pentru finala. Si asta in ciuda faptului ca aproape intreaga repriza a doua au jucat in paisprezece, Flip van der Merwe fiind eliminat cu rosu pentru un placaj inalt la Teddy Thomas (Racing 92). Astfel incat finala Top 14 va fi Clermont Auvergne - Toulon si se va disputa duminica 4 iunie, pe Stade Francais, Paris.
Din aceste trei meciuri putem extrage o concluzie de suprafata : Exeter Chiefs joca cel mai tehnic si eficient rugby din Premiership iar Clermont Auvergne joaca cel mai elegant rugby din Top 14.
O alte concluzie, mai de profunzime, ar fi urmatoarea: actuala formula de final al celor doua campionate, primele clasate (4 si, respectiv, 6), care joaca in formula knock out, dupa o regula care creaza avantaje unora dintre echipe tinde sa devina imperfecta. Data fiind tendinta unificarii formulelor de campionat (Franta adopta formatul cu 12 echipe), s-ar cuveni a regandi sub forma unui turneu final, cu patru echipe, fazele finale. Copnsider ca optim pentru castigarea unui titlu ar fi un turneu ale celor prime patru echipe, intr-un sistem fiecare cu fiecare, pe terenuri neutre. Primul loc urmand a fi ocupat de echipa care a acumulat, in acest turneu final, cele mai multe puncte, cea mai mare diferenta etc. Este un punct de vedere care are, deocamdata, putini adepti, mai multi in Franta mai putini in Anglia (patria conservatorilor, nu-i asa?). Ar fi vorba de inca trei meciuri in plus, fata de cele din sezonul regular, fata de doua cate sunt in actualul sistem din Anglia sau trei in Franta. Ce ar fi daca s-ar promova acest sistem. Astept comentarii.
Pe curand, prieteni!
O finala logica, pentru ca de-a lungul celor 22 de etape doar trei echipe au contat in lupta pentru suprematie, cele doua finaliste si Saracens. In ambele campionate, Premiership si Top 14 mai conteaza un aspect. Primele 6 echipe conform clasamentului regular merg garantat in faza grupelor din Champions Cup. Asta ar fi o explicatie posibila pentru lipsa
motivatiei de succes in cazul celor de la Saracens. Dar, as adauga, ei oricum erau calificati pentru editia viitoare, in calitate de castigatoare a titlului in 2016-2017.
Al doilea meci de sambata, a doua semifinala a Top 14, Clermont Auvergne - Racing 92. Clermont venea de pe locul 2, Racing de pe locul 6 (obtinut in ultima etapa). Disputata pe acelasi stadion ca si La Rochelle-Toulon, Orange Velodrome Marseille, partida a fost dominata cu claritate de catre Clermont-Auvergne. Foarte tehnici, cujoc in viteza si forta, jucatorii lui Frank Azema au dominat copios centrul terenului si au impus un ritm la jocului sufocant pentru francilieni. La puza conduceau cu 19-6 cu doua eseuri datorate lui Damien Penaud si Camille Lopez. Acelasi Lopez (47') si Fritz Lee (63') aveau sa duca scorul la 37-12. Scor suficient pentru victorie. In ciuda acestor cifre si pe fondul relaxarii auvergnatilor, Racing se indarjeste si inscrie, pentru onoare trei eseuri (Chris Masoe-72' si 77', Tameifuna-81'). Era prea tarziu insa. Clermont se calificase pentru finala. Si asta in ciuda faptului ca aproape intreaga repriza a doua au jucat in paisprezece, Flip van der Merwe fiind eliminat cu rosu pentru un placaj inalt la Teddy Thomas (Racing 92). Astfel incat finala Top 14 va fi Clermont Auvergne - Toulon si se va disputa duminica 4 iunie, pe Stade Francais, Paris.
Din aceste trei meciuri putem extrage o concluzie de suprafata : Exeter Chiefs joca cel mai tehnic si eficient rugby din Premiership iar Clermont Auvergne joaca cel mai elegant rugby din Top 14.
O alte concluzie, mai de profunzime, ar fi urmatoarea: actuala formula de final al celor doua campionate, primele clasate (4 si, respectiv, 6), care joaca in formula knock out, dupa o regula care creaza avantaje unora dintre echipe tinde sa devina imperfecta. Data fiind tendinta unificarii formulelor de campionat (Franta adopta formatul cu 12 echipe), s-ar cuveni a regandi sub forma unui turneu final, cu patru echipe, fazele finale. Copnsider ca optim pentru castigarea unui titlu ar fi un turneu ale celor prime patru echipe, intr-un sistem fiecare cu fiecare, pe terenuri neutre. Primul loc urmand a fi ocupat de echipa care a acumulat, in acest turneu final, cele mai multe puncte, cea mai mare diferenta etc. Este un punct de vedere care are, deocamdata, putini adepti, mai multi in Franta mai putini in Anglia (patria conservatorilor, nu-i asa?). Ar fi vorba de inca trei meciuri in plus, fata de cele din sezonul regular, fata de doua cate sunt in actualul sistem din Anglia sau trei in Franta. Ce ar fi daca s-ar promova acest sistem. Astept comentarii.
Pe curand, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu