Avea dreptate Vern Cotter cand a declarat, ieri, ca Franta poate fi invinsa doar pe trei sferturi. Trei eseuri - Stuart Hogg, Duncan Taylor si Tim Visser- toate apartinand liniei de fund a scotienilor, au ingenunchiat Franta. Pacat ca Finn Russell a parasit rapid terenul, dar nu din cauza francezilor (cum s-au obisnuit acestia), contributia sa ar fi fost si mai decisiva la victoria echipei sale.
Franta s-a miscat mai bine decat in precedentele partide, a fost mai ofensiva si mai decisa, in unele momente, acel celebru french flair s-a mai vazuty din cand in cand. Insa le-a lipsit un mijlocas la deschidere rapid pentru asta. Trinh-Duc a fost mana moarta inca din startul partidei si a mai si ratat lovituri de picior care ar fi putut duce scorul in alta directie. O alta alegere indoielnica a lui Guy Noves. Singurul francez care a crezut in tr-o virtuala victorie pe Murrayfield a fost Guilhem Guirado, un taloneur solid si tehnic. A mai tras la maximum potential si Scott Spedding dar a fost singurul pe linia de fund care a intuit slabiciunile scotiene. Fickou si Fofana au mai incercat cate ceva dar apararea gazdelor a fost mereu acolo unde trebuia. Eseul lui Fickou, alaturi de cel al lui Guirado au fost singurele elemente care au adus aminte de stilul de joc francez.
Scotia nu s-a dezmintit nici de data asta. Dupa victoria din Italia, aceasta echipa a crescut in detereminare si in imaginatie. Ma refer aici la eseul lui Hogg (min.33) si la contributia acestuia la eseul lui Tim Visser (pasa voleibalata pe spate de circa douazeci de metri). Greig Laidlaw si-a facut, ca totdeauna, datoria de playmaker si a fost decisiv in mai toate atacurile scotiene. Toate baloanele, din gramezi si maul-uri au trecut pe la el si au fost corect redirectionate cam cum face, in zilele sale bune Ben Youngs pentru Anglia. Duncan Taylor, un centru foarte creativ si el, a fost motorul treisferturilor scotiene inca o data. Mi-ar fi placut sa-l desemnez omul meciului insa onoarea i-a revenit lui Hogg. O nota foarte buna, desemenea, pentru pilierul Willem Nell care nu stie decat sa avanseze si, de cele mai multe ori ii reuseste. In ansamblu, constructie lui Vern Cotter incepe sa arate ca o echipa de care marile puteri din rugby trebuie sa tina cont. Peter Horne, inlocuitorul lui Finn Russell si-a servit bine echipa dar nu a putu straluci atat cat ii reuseste lui Russell alaturi de Laidlaw.
Arbitrajul lui Glen Jackson onest si fara ezitari. Francezii au gresit mai mult si au fost sanctionati corect. Poate singura sa decizie discutabila a fost cea dupa aglomerarea din minutul 57, soldata cu o penalitate pentru francezi si transformata de Maxime Machenaud, in care Duncan Taylor nu fusese in offside direct.
Dupa rezultatul de azi, situatia in clasament e clara: indiferent de rezultatul de saptamana viitoare de pe Stade de France, Anglia este campioana editiei din acest an. Dupa numarul de puncte, ierarhia arata astfel: 1. Anglia-8 puncte, 2.Tara Galilor -5 puncte, 3. Scotia -4 puncte, 4. Franta -4 puncte, Irlanda -3 puncte, Italia -0 puncte.
Saptamana viitoare, pe 19 martie, se joaca toate cele trei partide din ultima etapa: Tara Galilor-Italia; Irlanda-Scotia, Franta-Anglia.
Pe curand, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu