Deja problema echipei castigatoare a Rugby Championship nu se mai punea. Noua Zeelanda s-a dovedit a fi prea buna pentru celelalte competitoare. Argentina a aratat inca o data ca are resurse de crestere dar nu a finalizat prin puncte aceasta tendinta (care tine de ceva ani). Problema era, deci, a locului doi: Africa de Sud sau Australia.
Cele doua selectionate aveau sa sa intalneasca la Pretoria pentru a decide clasamentul. Amandoua erau motivate pentru victorie si, pentru asta, au facut numeroase schimbari in fomulele de start. Cele mai proeminente a fost aducerea lui Willie le Roux la Springboks si a lui Tevita Kuridrani pentru Wallabies. Doua "batrane" glorii ale rugby-ului. Allister Coetzee a continuat cu improvizatiile: Pat Lambie ca fundas, desi acesta este, de meserie, nr.10. Si asta pentru a-l mentine pe Morne Steyn in teren. In cea de-a doua parte a ipotezei, Coetzee a avut dreptate: Steyn a inscris toate punctele castigatoare, dintre care doua dropgoal-uri, unul in deschiderea meciului (3') iar celalalt aproape de final (78'). In plus a mai transformat patru penalitati. Asa s-au inscris cele 18 puncte ale gazdelor. Australienii, in schimb, au reusit sa inscrie repede un eseu (Scott Sio-14') dar, dupa 25 de minute de joc super-ofensiv, s-au stins si au intrat in jocul de uzura al sud-africanilor. Wayne Barnes a impartit cu darnicie lovituri de pedeapsa, in special impotriva Springboks. Dar nici adversarii nu s-au lasat mai prejos: Israel Folau a vazut cartonul galben (34') iar Steyn a adus Africa de Sud in avantaj pana la pauza (12-10, 40') . Partea a doua a inceput cu caruselul schimbarilor. In minutul 46, Coetzee face un sir lung de inlocuiri: schimba pilierii, intra Lood de Jager in locul lui PS Du Toit (foarte eficient alaturi de Etzebeth), Willie le Roux in locul lui Habana, accidentat (urmand trecerea lui Pat Lambie pe aripa, le Roux intrand pe postul care l-a consacrat), Jesse Kriel fiind inlocuit de Lionel Mapoe. Australienii schimba si ei pilierii, Tevita Kuridrani, reconvocat in ultimul moment, il substituie pe Samu Kerevi. Ambii antrenori au sperat in dinamizarea jocului si cresterea eficientei dar nu s-a intamplat asa. Kuridrani, de exemplu, a avut cateva incursiuni scurte pana a fost placat sau asistat aiurea de Quade Cooper sau Israel Folau. Nici loviturile de picior (degajare sau urmarire) ale lui le Roux nu au mai fost atat de eficiente pe cat erau anii trecuti. O buna parte din jocul static depus de Boks i se datoreaza demiului debutant Rudy Paige (o alta fantezie a lui Coetzee). Neinspirat, ezitant si, pe alocuri, intimidat de stilul de aparare al australienilor, putea si sa nu joace, nu s-ar fi simtit. 35 de minute din repriza a doua jocul incalcit, steril, pe metru patrat a continuat nesmintit. Si asta nu se datoreaza in mod special sud-africanilor. Cei doi nr.10 nu au deschis nimic, nu au creat nimic. Quade Cooper, in afara de aerul de vedeta ofensata si ghete rosii (Kuridrani l-a imitat) nu s-a remarcat cu nimic. Nici Paige nu a dat semne de genialitate. Ba chiar mai mult, s-a accidentat, ceea ce il scoate din joc pentru meciul de acasa cu Noua Zeelanda, saptamana viitoare. Accidentati au devenit si Habana si Jesse Kriel, oameni de baza in atac. In fine, anosta repriza a doua, n-a mai vazut eseuri. Ci doua lovituri de 3 puncte, ambele reusite de Morne Steyn (75' asi 78'). Dar nu acesta a fost omul meciului ci discretul si eficientul Francois Louw (nr.6) care a controlat total linia treia australiana. Nu as putea, daca as fi in pozitia respectiva, sa dau mai mult de nota 7 acestei partide. Tot atat si lui Wayne Barnes care a fost fluierat insistent, uneori pe nedrept, de cei 50.000 spectatori de pe Loftus Versfeld.
Seara tarziu, adica noaptea-1,10 am, RO), am asistat la un alt meci mediocru. La care, contributia substantiala si-a adus-o Noua Zeelanda. Pacatul Pumas, acela de a nu pasa rapid balonul si a prefera patrunderile individuale se mentine nesmintit in tactica lui Daniel Hourcade. Dupa ce au vazut cat de solid este implementat acest obicei de joc, jucatorilor All Blacks nu le-a fost greu sa se concentreze pe apararea imediata. Si, cum era normal, le-a reusit. Iar cand au avut ocazia au punctat prin clasicele lor eseuri muncite colectiv. Pana la pauza, All Blacks aveau deja inscrise trei eseuri (Lienert-Brown - 28; Ryan Crotty - 36; Dan Coles - 39'), repriza sfarsindu-se cu un scor specific insularilor din Pacific: 3-29. Dupa pauza, inca doua lovituri rapide (eseuri): in minutele 41 (T.J. Perenara) si 45 (Ben Smith) cu care All Blacks isi fac "norma" de cinci eseuri pe partida. Scorul ajunge la 3-36 si se parea ca urmeaza un galop pentru scor al oamenilor in negru. Dar acestia nu au scontat pe orgoliul argentinian (desi le era cunoscut). Pumas se arunca la propriu in atac. Joe Moody vede primul galben (51') si argentinienii sa instaleaza in 5-ul neo-zeelandez. Li se refuza un eseu, pentru ilegalitatea lui Moody, au multe gramezi in 5 metri dar apararea neagra rezista. Asta pana in minutul 58, cand insistentul Facundo Isa, gaseste o fisura in zid si inscrie primul eseu argentinian. Ofensiva gazdelor continua in aceeasi maniera. atacuri in masa in 22-ul advers si fixari pe obtinerea de gramezi in 5 metri. Cunoscuta drept foarte solida si penetranta, gramada argentiniana a stiut azi-noapte sa-si valorifice sansa. De exemplu, pana in minutul 70, in cinci minute efective de joc, Argentina a fortat obtinerea a sapte penalitati pe linia de 5 metri. Care, au fost jucate la mana, fara exceptie. Deci, presiune totala la buturile All Blacks, joc inchis, pret al ultimelor 20 de minute din joc. Pe undeva, si neo-zeelandezii (majoritatea rezerve in acel segment de timp), au inchis jocul pentru ca se aparau. Dar haotic, la fel ca atacurile Pumas, bazate numai pe forta bruta. Posesia pe toata repriza a doua a fost de 78% pentru gazde, Asta a fost fondul celui de-al doilea eseu (78', Tuculet), presiunea continua la buturile All Blacks. Chiar si in minutul 82, la penalitatea dupa o gramada prabusita, argentinienii incearca sa joace la mana. Asta a fost, in rezumat istoria partidei de azi-noapte: 2-5 la eseuri. In rest, inafara de doua din actiunile care au dus la eseurile All Blacks, nici o alta desfasurare memorabila. Si acestui meci i-as da nota 7, in special datorita indarjirii argentiniene din ultimele 25 de minute. Au impresionat, din nou, Facundo Isa, Joachim Tuculet, Martin Landajo si Santiago Cordero. De la All Blacks, de retinut ascensiunea noilor promovati Damian McKenzie si Anton Lienert-Brown, ambii de 21 ani si a flankerului Liam Squire, 25.
Clasamentul reflecta pe deplin diferentele de valoare intre Noua Zeelanda (25 puncte) si restul de echipe: Africa de Sud-10, Australia-9 si Argentina-5. Sambata viitoare, ultima etapa: Africa de Sud-Noua Zeelanda; Argentina-Australia.
Un ultim detaliu. In cele cinci meciuri disputate pana azi, Argentina a marcat 9 eseuri (4 cu Africa de Sud, 3 cu Noua Zeelanda, 2 cu Australia). Spre comparatie, Noua Zeelanda are la activ 29 (10 cu Australia, 13 cu Argentina, 6 cu Africa de Sud).
Pe curand, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu