Anglia se pregateste cu stoicism de Cupa Mondiala. Ieri a intalnit o echipa in fata careia nu a pierdut niciodata, Italia. Dar care avea sa-i inscrie trei eseuri (premiera pe Twickwenham). Stuart Lancaster a trimes in teren acelasi XV care invinsese la Cardiff Tara Galilor. Nimic surprinzator pana aici. Surpriza a venit din partea italienilor. Care avea sa inscrie repede, primul lor eseu, prin Parisse, in minutul 5. De altfel, italienii au dominat inceputul si finalul partidei, cand au si concretizat prin eseuri. Pare oarecum surprinzator sa vezi o echipa recent intrata in elita mondiala controland un joc in care englezii erau te terenul lor. Interesant este ca in clasamentul IRB, italia este doar cu doua locuri inaintea Romaniei (16 fata de 18). Dupa esecul de la Roma, din etapa trecuta, cu irlandezii, echipa lui Brunnel, a fost asezata altfel pe teren, cu alte comenzi tactice si cu sarcini ofensive foarte precise. Asta ne-au aratat ieri Parisse, Luke McLean, Eduardo Gori, Sarto, Morissi si Venditti desi in fata lor se aflau poate cei mai redutabili aparatori din competitie: Robshaw, Haskell si Vunipola. Mai putin hotariti in aparare si indecisi in fata reactiilor surprinzatoare ale vitezistilor Burrell, Joseph, Watson si May, italienii au reusit sa umileasca, totusi, apararea engleza, lipsita de Mike Brown (comotie in debutul partidei) de trei ori, prin eseurile lui Parisse (5') si Morissi (de doua ori, 50' si 73'). In ansamblu, vedetele acestei partide au fost ambele linii de treisferturi, atat de la oaspeti cat si de la gazde. Diferenta a facut-o ansamblul mai bine sudat al fostei campioane mondiale. Un George Ford in forma buna plus un Ben Youngs inspirat in deschiderile sale lungi, in adancime, au fost motoarele travaliului echipei in alb. Din colectia oportunismului de buna calitate este eseul ultimului, ultra fast, din minutul 55, care i-a lasat pe rudele noastre din peninsula fara respiratie. Am mai marcat si rezervele de lux, Danny Cipriani (63', revenit in lot dupa mai multi ani), sau arlechinul Nick Easter (69', un jucator care isi amana in fiecare an finalul carierei, are 37 de ani). In repriza a doua, care incepe sa fie marca inregistrata pentru jucatorii englezi, gazdele s-au miscat mai repede si mai bine vreo douazeci de minute (intre 50' si 70'), dupa al doilea eseu al italienilor. Jocul combinativ de pase si eschive urmate de contre au condus la eseurile pe care toti la asteptam. Aici a stralucit linia a treia si in special Jonathan Joseph, omul meciului. Ambele sale eseuri (27' si 62') au fost pe acelasi tipar, curse de peste 40 metri, in mare viteza, printre aparatorii italieni. Dar nu numai pentru atat a meritat onorurile ci si pentru combinatiile sale cu Luther Burrell si Anthony Watson in constructia atacurilor englezilor. La fel de merituos a fost si George Ford care a facut in egala masura jocul echipei ca si in partida de cu o saptamana inainte, de la Cardiff, cand el a fost omul meciului. Lancaster a avut posibilitatea sa-si ruleze si rezervele, dandu-i sansa pe care o astepta lui Danny Cipriani, un fost copil-minune, ratacit o vreme, dar si subliniind egalitatea de valoare intre titulari si inlocuitorii acestora: a se vedea perechile Cole-Kieran Brooks, Hartley-Tom Youngs, Attwood-Nick Easter sau Croft-Haskell. Italienii au pierdut, in final cu 47-17 dar au lasat o urma luminoasa in memoria publicului. Plusul Angliei, de 30 de puncte diferenta ii va aduce acesteia primul loc provizoriu in competitie. Precis si explicit arbitrajul irlandezului John Lacey.
In cel de-al doilea meci, considerat capul de afis al etapei, Franta venea la Dublin ca sa-si trambiteze declaratiile lor de victorie. Contenciosul celor doua adversare era net in favoarea francezilor. In cei 106 ani de istorie a meciurilor bileterale, Franta a contabilizat 55 victorii din 93 de meciuri, Irlanda catigand doar 31. Ultimii ani, insa, echilibreaza oarecum balanta. Anul trecut, Irlanda avea sa castige pe Saint Dennis, 22-20, victorie cu care castiga trofeul Six Nations al anului respectiv. In 2012-2013 sunt numai egalitati iar in intervalul 2010-2011 Franta avea sa obtina numai victorii. Anul trecut Irlanda isi schimba antrenorul, Joe Schmidt punandu-si amprenta pe meciul strans cu Noua Zeelanda, victoriile cu Australia si Africa de Sud, rezultate care au plasat-o la finele lui 2014 pe locul III in clasamentul IRB (premiera absoluta pentru Irlanda). Francezii, sub biciul lui Philippe Saint-Andre, avea sa continue ` experimentele in vederea Cupei Mondiale, testand jucatori noi de la meci la meci. Astea fiind datele, Irlanda pleca favorita. Si favorita a ramas pana la finalul partidei, 18-11. Unicul merit al oamenilor in verde de pe teren a fost prezenta lui Jonathan Sexton, revenit dupa o absenta (accidentare) de mai multe luni. Sexton, omul meciului in partida de la Roma, de saptamana trecuta, a continuat neabatut sa fie el insusi. A transformat toate penalitatile cedate de francezi si a fost in permanenta cosmarul mijlocasului francez Camille Lopez. La pauza, scorul era favorabil gazdelor,12-6, dupa care Sexton a fost schimbat cu Ian Madigan. Francezii, ca si Irlandezii, nu au aratat cine stie ce virtuti ofensive. Ambele echipe s-au multumit sa combine si sa se atace reciproc intre cele doua linii de 22. In combinatorica acestui tip de partida conteaza atacurile surprinzatoare. Si Irlanda nu a putut asta. In schimb, francezii o reusesc. Prin eseul lui Taofifenua, nu foarte spectaculos insa meritat datorita dinamicii fazei. Insa era prea tarziu pentru modificarea sensibila a scorului. Era 18-6 pentru irlandezi. Iar cum Lopez a ratat (din nou), tabela a ramas la 18-11. Era minutul 72'. Si s-a mai jucat in efective complete, Pascal Pape si Rory Best fiind eliminati anterior. Dar nu s-a mai schimbat nimic. Irlanda avea sa castige un nou meci (consecutiv) impotriva Frantei si sa ajunga la 4 puncte, dupa doua etape, in clasamentul competitiei. Wayne Barnes corect, nu s-a ilustrat prin nimic special (asa cum este el obisnuit). De la Irlandezi am admirat travaliul lui Devin Toner. M-a mai impresionat suprafata uriasa pe care a acoperit-o fundasul Rob Kearney ca si mobilitatea in adancime a lui Conor Murray un mijlocas perfect ca servant al lui Jonathan Sexton. De la francezi, doar Damien Choully a fost la inaltimea importantei simbolice a partidei. Saint-Andre mai pierde un meci, echipa ideala se lasa asteptata. La finalul acestei partide, un gand sumbru mi-a trecut pe sub chelie: exista o relatie directa intre comotiile rugbystilor si placajele inalte. Mike Brown a fost inlocuit preventiv in primul meci al etapei. Saptamana trecuta, George North a fost victima a doua lovituri in zona capului la cateva minute distanta iar abia dupa a doua fost scos de pe teren. Se vorbeste in presa medicala conexa rugby-ului despre seriozitatea cu care ar trebui abordate comotiile in timpul jocului. In acelasi timp, orice profan poate constata cresterea frecventei placajelor inalt si a prizelor mai sus de nivelul umerilor in incercarile de stopa inaintarea adversarilor. Trebuie facut ceva pentru ca viata jucatorilor sa nu depinda de indiferenta vinovata a amatorilor de spectacol cu orice pret. IRB are datoria de a modifica regulamentul astfel incat placajele inalte sa fie aspru sanctionate, chiar cu eliminari definitive din joc, iar la recidiva chiar din viata sportiva
Astazi, ora 17,00 (ora Ro) se va juca un alt meci atractiv, Scotia-Tara Galilor. Iata si formulele de echipa care vor lua parte la joc.
In cel de-al doilea meci, considerat capul de afis al etapei, Franta venea la Dublin ca sa-si trambiteze declaratiile lor de victorie. Contenciosul celor doua adversare era net in favoarea francezilor. In cei 106 ani de istorie a meciurilor bileterale, Franta a contabilizat 55 victorii din 93 de meciuri, Irlanda catigand doar 31. Ultimii ani, insa, echilibreaza oarecum balanta. Anul trecut, Irlanda avea sa castige pe Saint Dennis, 22-20, victorie cu care castiga trofeul Six Nations al anului respectiv. In 2012-2013 sunt numai egalitati iar in intervalul 2010-2011 Franta avea sa obtina numai victorii. Anul trecut Irlanda isi schimba antrenorul, Joe Schmidt punandu-si amprenta pe meciul strans cu Noua Zeelanda, victoriile cu Australia si Africa de Sud, rezultate care au plasat-o la finele lui 2014 pe locul III in clasamentul IRB (premiera absoluta pentru Irlanda). Francezii, sub biciul lui Philippe Saint-Andre, avea sa continue ` experimentele in vederea Cupei Mondiale, testand jucatori noi de la meci la meci. Astea fiind datele, Irlanda pleca favorita. Si favorita a ramas pana la finalul partidei, 18-11. Unicul merit al oamenilor in verde de pe teren a fost prezenta lui Jonathan Sexton, revenit dupa o absenta (accidentare) de mai multe luni. Sexton, omul meciului in partida de la Roma, de saptamana trecuta, a continuat neabatut sa fie el insusi. A transformat toate penalitatile cedate de francezi si a fost in permanenta cosmarul mijlocasului francez Camille Lopez. La pauza, scorul era favorabil gazdelor,12-6, dupa care Sexton a fost schimbat cu Ian Madigan. Francezii, ca si Irlandezii, nu au aratat cine stie ce virtuti ofensive. Ambele echipe s-au multumit sa combine si sa se atace reciproc intre cele doua linii de 22. In combinatorica acestui tip de partida conteaza atacurile surprinzatoare. Si Irlanda nu a putut asta. In schimb, francezii o reusesc. Prin eseul lui Taofifenua, nu foarte spectaculos insa meritat datorita dinamicii fazei. Insa era prea tarziu pentru modificarea sensibila a scorului. Era 18-6 pentru irlandezi. Iar cum Lopez a ratat (din nou), tabela a ramas la 18-11. Era minutul 72'. Si s-a mai jucat in efective complete, Pascal Pape si Rory Best fiind eliminati anterior. Dar nu s-a mai schimbat nimic. Irlanda avea sa castige un nou meci (consecutiv) impotriva Frantei si sa ajunga la 4 puncte, dupa doua etape, in clasamentul competitiei. Wayne Barnes corect, nu s-a ilustrat prin nimic special (asa cum este el obisnuit). De la Irlandezi am admirat travaliul lui Devin Toner. M-a mai impresionat suprafata uriasa pe care a acoperit-o fundasul Rob Kearney ca si mobilitatea in adancime a lui Conor Murray un mijlocas perfect ca servant al lui Jonathan Sexton. De la francezi, doar Damien Choully a fost la inaltimea importantei simbolice a partidei. Saint-Andre mai pierde un meci, echipa ideala se lasa asteptata. La finalul acestei partide, un gand sumbru mi-a trecut pe sub chelie: exista o relatie directa intre comotiile rugbystilor si placajele inalte. Mike Brown a fost inlocuit preventiv in primul meci al etapei. Saptamana trecuta, George North a fost victima a doua lovituri in zona capului la cateva minute distanta iar abia dupa a doua fost scos de pe teren. Se vorbeste in presa medicala conexa rugby-ului despre seriozitatea cu care ar trebui abordate comotiile in timpul jocului. In acelasi timp, orice profan poate constata cresterea frecventei placajelor inalt si a prizelor mai sus de nivelul umerilor in incercarile de stopa inaintarea adversarilor. Trebuie facut ceva pentru ca viata jucatorilor sa nu depinda de indiferenta vinovata a amatorilor de spectacol cu orice pret. IRB are datoria de a modifica regulamentul astfel incat placajele inalte sa fie aspru sanctionate, chiar cu eliminari definitive din joc, iar la recidiva chiar din viata sportiva
Astazi, ora 17,00 (ora Ro) se va juca un alt meci atractiv, Scotia-Tara Galilor. Iata si formulele de echipa care vor lua parte la joc.
Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Sean Lamont, 13 Mark Bennett, 12 Alex Dunbar, 11 Tim Visser, 10 Finn Russell, 9 Greig Laidlaw (capitan), 8 Johnnie Beattie, 7 Blair Cowan, 6 Rob Harley, 5 Jonny Gray, 4 Richie Gray, 3 Geoff Cross, 2 Ross Ford, 1 Alasdair Dickinson.. Rezerve: 16 Fraser Brown, 17 Gordon Reid, 18 Jon Welsh, 19 Jim Hamilton, 20 Alasdair Strokosch, 21 Sam Hidalgo-Clyne, 22 Greig Tonks, 23 Matt Scott
Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 Jonathan Davies, 12 Jamie Roberts, 11 Liam Williams, 10 Dan Biggar, 9 Rhys Webb, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun-Wyn Jones, 4 Jake Ball, 3 Aaron Jarvis, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins. Rezerve: 16 Scott Baldwin, 17 Paul James, 18 Scott Andrews, 19 Luke Charteris, 20 Justin Tipuric, 21 Mike Phillips, 22 Rhys Priestland, 23 Scott Williams.
Murrayfield Stadium, arbitru Glen Jackson (Noua Zeelanda).
Clasamentul Six Nations, dupa doua etape, este urmatorul: 1. Anglia- 4 puncte, diferenta +35 puncte; 2. Irlanda- 4 puncte, diferenta +14 puncte; 3. Franta- 2 puncte, diferenta +7 puncte..........6. Italia, 0 puncte, diferenta -53 puncte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu