Vulturilor le-au cazut penele. US Eagles 6 - All Blacks 74.

Chicago, 61.000 spectatori pe un stadion de football american, Soldier Fields, timp excelent. In premiera, All Blacks a intalnit Vulturii americani, cu o echipa quasi-completa. De la neo-zeelandezii au lipsit cativa titulari
precum Ma'a Nonu, Richie McCaw, Ben Smith, Aaron Smith, Pe banca de rezerve erau, in schimb, Dan Carter, Julian Savea, Liam Messam ori Brodie Retallick. Vedetele americanilor, Chrys Wyles, Samu Manoa, Blaine Scully au fost pe teren din primul minut. Se anunta un meci interesant, mai ales pentru ca vulturii au inceput sa joace de cativa ani prin Europa (Wyles-Saracens, Scully-Leicester Tigers, Samu Manoa-Northhampton etc.). In plus, un spor de atractie il aducea revenirea legendei Sonny Bill Williams dupa pendularile acestuia intre Rugby League, Rugy Union si box. Si a inceput sarja oamenilor in negru: Harris-'3 (nepregatit pentru acest gen de meci, inlocuit rapid de Mealamu), Cory Jane-15', Tuipulotu-19', SB Williams-22, Piutau-25, din nou SBW-29', Savea-33'. Si asta pana la pauza, sapte eseuri-din care Williams doua. Apararea americana a ramas inghetata de cele mai multe ori la fazele de atac ale All Blacks, incursiunile in doi sau trei jucatori facand ravagii pe tabela de scor. In contrast, vulturii au aratat multe lucruri corecte pe inaintare, atacurile lor semanand izbitor cu cele ale argentinienilor din zilele lor bune. Scully, Wyles, Siddall, Brett Thompson, sustinuti de Samu Manoa si, foarte eficient, de Scott Lavalla au fost de cateva ori in 22-ul Wallabies. De acolo si cele doua lovituri de pedeapsa, singurele puncte obtinute de americani, transformate de Siddall. Scorul la pauza: 6-43. In a doua repriza, desi nu i-as premia pentru estetica jocului, All Blacks si-au continuat jocul deruntant pe mijlocul terenului, de unde aveau sa plece atacurile lor letale. Unii s-ar fi asteptat ca la pauza apararea americana sa-si ascuta instinctele si sa fie mai agresiva in aparare, Le-a reusit in mica masura. Pentru ca a mai urmat o alta rafala de eseuri ale celor in negru: Moody-46', Cruden-49' (avea sa fie inlocuit imediat de Dan carter), Israel Dagg-58' (de altfel pe partea lui Blaine Scully aveau sa se inscrie cele mai multe eseuri pentru ca jucatorului lui Tigers ii lipsesc abilitatile necesare placajelor), Cane-66', Mealamu-68' si, pentru a termina partida en fanfarre, Julian Savea-80' depaseste linia celor 70 puncte. Carter transforma eseul si scorul final se stabileste la 6-74. Asa se termina un meci in care punctul de atractie a fost doar festivalul de eseuri ale oaspetilor, sefii ierarhiei mondiale. Americanii sunt deja calificati la RWC 2015 si vor juca in grupa B, alaturi de Africa de Sud, Japonia, Samoa si Scotia. Putin probabil sa faca fata onorabil acestora. Noua Zeelanda nu a construit mare lucru, raportat la valoarea echipei, Kieran Read a fost declarat omul meciului. Trei sferturile au functionat ca de obicei, adica taios si eficient, inscriind sapte din cele douasprezece eseuri. Arbitrajul sud-africanului Craig Joubert corect, ca de obicei. Nu au fost probleme de disciplina. De altfel au fost doar trei lovituri de pedeapsa pentru All Blacks, pe care au preferat sa le joace la mana, pentru spectacol. Aaron Cruden a ratat exasperant cateva transformari, motiv pentru care, cred, a si fost inlocuit cu vrajitorul Dan Carter, aparent perfect refacut. In ansamblu, un meci dezechilibrat, animat doar de virtuozitatea eseurilor campionilor mondiali. 61.000 de spectatori s-au bucurat de magia rugby-ului la ei acasa. Cert este ca dupa o astfel de partida, popularitatea rugby-ului a crecut consistent in tara football-ului american. Pe curand prieteni, a inceput sezonul meciurilor tari din noiembrie!