Anglia si Tara Galilor si-au mai spalat din pacate.

Ultima zi a obositorului turnir din noiembrie. Anglia-Australia, Tara Galilor-Africa de Sud. Doua partide de o importanta relativa. Cum scriam, meciuri de orgoliu. Mai ales cel de pe Twickenham. Pentru ca, la anul, in Cupa Mondiala, Anglia va juca din nou, in grupe, cu Australia. In grupa A, acolo unde mai este si Tara Galilor.  Dupa rezultatele de ieri, nici o schimbare in clasamentul IRB. Africa de Sud, desi a pierdut ramane pe locul 2, Tara Galilor pe 6.  Anglia si Australia raman pe 4 si, respectiv, 5. Intre ele, pe locul 3, Irlanda, revelatia acestei toamne. 

Echipele lui Gatland si Meyer s-au tatonat reciproc timp de 80 de minute. Un meci destul de incalcit ca sa produca o victorie memorabila. Scorul spune tot. Numai penalitati transformate, desi de ambele parti s-a gresit copios. Dan Biggar a fost declarat omul meciului, desi uvertura galeza nu s-a remarcat cu nimic fata de colegii lui de echipa. Halfpenny s-a cam chinuit si el sa fie in priza, dar se vede ca restabilrea lui dupa accidentarea de la Toulon nu e completa. De partea cealalta nici Lambie si nici, dupa inlocuire, Pollard nu au reusit nici ei sa deschida jocul. Vorbesc de rolul pivotilor, placilor turnante ale atacurilor, pentru ca apararile celor doua echipe au fost, practic, impenetrabile. 12-6 pentru gazde, intr-un meci de palmares, intrucat Springboks nu mai pierdusera in fata Wales de 17 meciuri consecutive.

Pe Twickenham, Anglia si Australia au oferit o confruntare mult mai interesanta, desi urmarirea in paralel a celor doua intalniri a fost mai mult decat solicitanta. Streamurile (unul BBC, celalalt Fox Sports) s-au suprapus desi ambele meciuri aveau gradul lor de atractivitate. Organizatorii de competitii au procedat gresit atunci cand au decis ca cele doua partide sa se dispute la aceeasi ora, mai ales pentru amatorii de transmisii online.

Anglia a castigat destul de clar, 26-17. Mai bine organizati in teren, englezii au etalat o linie a treia nemiloasa in aparare, de la care au si plecat cele doua eseuri ale lui Ben Morgan (omul meciului).  Robshaw, Morgan, Wood au facut, alaturi de George Ford, cea mai buna partida a acestui noiembrie. De partea Wallabies, de remarcat ar fi Foley, acelasi "rational" din totdeauna, Toomua si Adam Ashley-Cooper. Deci linia a treia contra treisferturi. La englezi, linia de fund, cu exceptia lui Mike Brown a aratat cam improvizata, Twelvetrees si May nu au mai avut exploziile care i-au remarcat in acest sezon. Jerome Garces a tinut in mana un meci fizic si mereu in miscare. Este un arbitru in continua crestere, foloseste cuvinte putine iar deciziile sale sunt de tip obvious. Pe scurt, partida a fost placuta, am vazut de toate, mai putin dropgoal-uri (Ford a incercat prin minutul 75, probabil la insistentele lui Jonny Wilkinson, care a fost inaintea acestei partide coach-ul sau personal). Atat Australia cat si Anglia termina amestacat sezonul, partide slabe si partide bune. Asteptam cu interes meciurile din grupa A a toamnei viitoare.

Si cu asta am incheiat aceasta luna plina de rugby de elita. A carei revelatie a fost, fara indoiala, Irlanda. De saptamana viitoare ne intoarcem la cupele europene. Sambata si duminica vom avea, iarasi, trei meciuri tari. Munster-Clermont Auvergne )invinsa ieri de catre Toulon cu 27-19), Harlequins-Leinster si Leicester Tigers-Toulon. Rugby forever, my friends!