O singura echipa europeana tine capul sus dupa turneul din noiembrie.

Da,  Irlanda este singura echipa care si-a castigat toate partidele planificate (cu Africa de Sud, cu Georgia si cu Australia). Anglia a fost o deceptie, onorabila dar tot deceptie. N-a castigat decat cu Fiji dar a pierdut cu Africa de Sud si Noua Zeelanda, primele puteri mondiale. Mai ramane ocazia de saptamana viitoare, cand va da piept cu Australia in incheierea sezonului, Franta a incheiat sezonul cu o alta infrangere din seria cu Argentina. Umilinta totala pentru echipa lui Saint Andre, experiment continuu. O echipa frumoasa se anunta noua Scotie, doua victorii , o singura pierdere. La Noua Zeelanda. Tara Galilor e si ea in deriva. Dupa chinul cu Fiji, au cedat clar cu Australia si All Blacks. 

Daca vorbim de rugby-ul european, afirmatia din titlu este usor verificabila. Australia si Africa de Sud au fost invinse pe Aviva Stadium. Si inca convingator, dupa jocuri frumoase, tehnice si in viteza. E adevarat ca Irlanda inca mai apeleaza la jucatorii seniori, dar ideile de joc si forma buna a unor Jonathan Sexton, Rob Kearney, Tommy Bowe, Paul O;Connell sau Rory Best au facut fata cu brio jocului modern prestat de ocupantele locurilor 2 si 3 din clasamentul mondial. A juca in fata publicului propriu, care stie sa impinga in fata echipa, este deja o traditie. Sa ne amintim meciul cu Noua Zeelanda de anul trecut, cand numai experienta colosala si finetea motivatiei de victorie a All Blacks i-a privat pe europenii in verde, de o victorie cu ecou. Asa cum a fost meciul Angliei de acum doi ani in fata actualilor campioni mondiali. Asa a trecut Irlanda pe locul trei mondial, in fata Australiei (clasare temporara, e drept, dar nemaintalnita de foarte multi ani). Pentru Australia, noile vedete (Phipps, Foley, Speight, Fainga'a) , alaturi de cele "mai trecute" (Genia, Quade Cooper sau controversatul Courtley Beale) dau, impreuna, un amestec exploziv care poate lovi imprevizibil. Echipa lui Cheika este o optiune serioasa pentru Cupa Mondiala 2015. Partida dintre Irlanda si Wallabies a fost, poate, cea mai frumoasa din acest noiembrie, cel putin pana astazi. 

Tara Galilor a obosit. Asta e singura explicatie pentru caderea fizica din a doua repriza a intalnirii cu Noua Zeelanda. De loc convingatori si cu prestatii tehnice schioape, oamenii lui Warren Gatland au dezamagit inca o data. Patru eseuri(Kaino, Barrett doua, Read) incasate in ultimele cincisprezece minute de joc spun foarte multe despre apararea galeza. Si despre moralul unei echipe de nerecunoscut. Apogeul actualei formatii pare sa fi fost inregistrat de-a lungul turneului Lions de anul trecut. In fapt, meciul a avut doar o repriza, cea de a doua, la pauza scorul fiind 3-3. Dar mitraliera All Blacks a fost neiertatoare. Singurii care s-au batut, la figurat, cu adversarii au fost Jammie Roberts (omul meciului), Dan Biggar si Dan Lydiate. 

In finalul serii am vazut o noua proba de sterilitate conceptuala a echipei Frantei. Echipa de stransura a lui Saint Andre nu a jucat nimic in prima repriza. In fata unui echipe careia i s-a dus buhul ca are cea mai incisiva inaintare, Franta a facut un joc incalcit, fara viziune, de parca ar fi fost vorba de un concurs colectiv de lupte libere. Argentina a lovit, surprinzator, cu dropgoal-uri. Doua prin Nicholas Sanchez (care va deveni joker medical pentru Toulon) si doua pentru Juan Martin Hernandez (actual Racing Metro, de la anul la Toulon, omul meciului). Asta a fost cheia meciului. Primele trei in repriza intaia, dupa care Franta era condusa cu 3-15. Intrarea lui Rory Kockott, si Remy Tales au mai ordonat intrucatva jocul inaintarii franceze. Dar argentinienii stiu si reusesc sa se apere tot atat de agresiv si inaintat pe cat au facut-o de la inceputul partidei. Singurul moment care a reusit sa mai aprinda sperantele publicului a fost eseul (singur al meciului) lui Fofana (57') si reducerea scorului la 10-18. Reusita transformarii unei penalitati de catre Kockott i-a mai apropiat cu 3 puncte de rivalii argentinieni. Degeaba, insa, pentru ca acestia au facut un zid strategic pe linia de 5 metri si nu i-au lasat pe adversari sa se aproprie. Ultima zvacnire a Frantei a fost in prelungiri; dupa o actiune insistenta si disperata a atacului gazdelor, Spedding intra in terenul de tinta dar este "Intors pe spate" de catre argentinieni iar eseul nu poate fi acordat.
Saint Andre a bagat in teren niste "maini moarte": Chiocci, Atonio, Pape (care este un golan dovedit de multe ori) sau Ollivon, din lipsa de jucatori adecvati unei astfel de partide. A lipsit disciplinar (a "sarit" peste un antrenament) noua vedeta Teddy Thomas, adus la echipa din spuma marii de catre Serge Blanco. Si pentru ca spectacolul dezamagirii sa fie complet, s-a fluierat copios pe Stade de France. Nu s-a putut distinge daca tinta simpatiei era arbitrul Clancy, adversarii argentinieni sau echipa gazda. Oricum o nota proasta pentru publicul francez. Spre deosebire de cel irlandez care este "creatorul" unor taceri solemne atunci cand adversarii executa lovituri de pedeapsa. 

In mare, europenii au avut rezultate amestecate in acest noiembrie. Echipele de elita din Sud si-au facut jocul, au castigat si au pierdut. Dupa victoriile , cate trei fiecare, doar Irlanda si Noua Zeelanda pot fi multumite cu acestea. Si, cu siguranta, si Scotia, care a pierdut doar la Noua Zeelanda. 

Saptamana viitoare mai avem trei intalniri, din care doua sunt de prime time: Anglia-Australia si Tara Galilor-Africa de Sud. Cea de-a treia este Georgia-Japonia. 

Bucurati-va de rugby, prieteni!