Ultima radiografie inainte de RWC 2015: Europa nu prea convinge

Rezultatele de ieri din meciurile-test: Italia-Samoa-24-13; Tara Galilor-Australia 28-33; Anglia-Noua Zeelanda 21-24; Romania_-SUA 17-27; Franta-Fiji 40-15; Scotia-Argentina 41-21; Irlanda-Africa de Sud 29-15. Nu cunosc rezultatul din partida Georgia-Tonga. Stream-ul nu a functionat.

Numai Franta, Irlanda si Scotia si-au depasit adversarele. Ultima a fost revelatia weekend-ului, ca si Irlanda. Franta a avut un adversar destul de irelevant in ansamblu. Au dezmagit, in schimb, atat Anglia cat si Tara Galilor, viitoarele gazde ale Cupei mondiale. Nu atat scorurile au fost stiri cat, mai ales, calitatea jocurilor celor doua competitoare.. Anglia a fost o echipa improvizata datorita seriei lungi de accidentari si indisponibilitati. Tara Galilor, de asemenea. Noua Zeelanda si Ausytalia sunt, in acest moment la alt nivel decat adversarele lor europene, La primele doua echipe din clasamentul IRB nu se cunoaste cand lipsesc cativa jucatori, rezervele lor sunt cam de aceeasi calitate. Cam acelasi lucru se poate spune si despre echipa Africii de Sud care, desi a pierdut in Irlanda, a aratat un potential respectabil. Ghinionul lor a fost ca s-au intalnit cu o echipa super-motivata pentru victorie de catre un nou antrenor (de anul trecut, neo-zeelandezul Joe Schmidt a crescut gradual intensitatea jocului cat si nivelul stratgiei de joc-http://www.irishmirror.ie/sport/rugby-union/joe-schmidt-believes-irelands-29-15-4595653). Maniera in care  irlandezii au tinut sub control jocul imi aminteste de primele 70 de minute ale meciului  lor cu Noua Zeelanda, de anul trecut.

S-au marcat, in total, exceptand meciul de pe Arcul de Triumf, treizeci si cinci de eseuri, ceea ce este un bun indicator pentru cresterea  rezultatelor jocului ofensiv,  Din care, noua numai intr-o singura partida (Scotia cinci, Argentina patru).

Din cauza programarii la concurenta a partidelor Tara Galilor-Australia si Anglia-Noua Zeelanda plus Scotia-Argentina si Irlanda-Africa de Sud, nu am putut urma cursiv, impartindu-ma intre doua ecrane, evolutiile integrale. Am preferat de vad la lucru preferential Anglia si Irlanda. Tara Galilor, mai mereu in optimile sau semifinalele RWC nu a facut fata decat un sfert de ora presiunii teribile a Wallabies. Venirea lui Cheika la timona celor in galben-verde a adus in prim plan un joc nou, ofensiv si combinatoric, amintind izbitor  cu echipa Australiei de pe vremea lui George Gregan, Stephen Latkham, Stirling Mortlock, Nathan Sharp ori Lote Tuqiri.  Este de asteptat ca aceasta echipa, reinventata, sa faca o figura importanta anul viitor. Africa de Sud, in schimb, nu a mai facut jocul sau obisnuit iar atunci cand ne-a adus aminte de o fosta campioana mondiala, Irlanda a avut mereu ce spune peste vocea Springboks. De exemplu, balbaiala lui Willie Le Roux in propriul 22 care a dus la eseul lui Ruddock in minutul 42.  Degeaba risipa de energie facute de Etzebeth, Hougaard, Coetzee si Vermeulen. Irlandezii au fost mai subtili si mai iuti cam in toate fazele jocului, chiar daca in teren erau veterani precum O'Connell,  Cronin, Heaslip, Tommy Bowe sau Kerney.

Anglia nu a reusit sa convinga. In fata unei echipe mult prea mature si orientata exclusiv spre atac, englezii mai mult au luptat sa nu piarda. Insesi mimica lui Stuart Lancaster arata aceasta atitudine, Din improvizatia pe linia de treisferturi - Rokoduguni/Barritt/Eastmond/May, doar ultimul a oferit satisfactie, inscriind un  eseu frumos si fiind la origina eseului de penalizare.. Billie Vunipola si Wood nu prea au contat in raport cu linia a treia All Blacks. Danny Care si Farrell stereotipi si predictibili. De partea cealalta, Richie McCaw si-a depasit cu mult varsta, Israel Dagg a jucat ca o pantera scapata din cusca de la zoo iar Jeropme Kaino si Kieran Read au maturat cat se poate de expresiv si eficace tentativele de atac ale gazdelor. E adevarat ca a plouat consistent dar englezii ar fi trebbuit sa fie acomodati cu astfel de conditii. Si in conditiile unui arbitraj strans-Nigel Owens si-a reconfirmat, daca mai era nevoie, clasa- oamenii trandafirului nu au avut prea multe sanse sa arate cresterea asteptata. Noroc cu eseurile lui Jonny May, altfel scorul ar fi putut fi mai favorabil All Blacks.

Pentru Franta, in sfarsit, sa amintim cele trei eseuri ale lui Teddy Thomas, 21, fost biarot pana in vara, acum la Racing Metro. Trei din cinci eseuri pentru rafacerea mandriei Frantei, in declin de o buna perioada de timp. Nici nu a fost prea greu in fata unei echipe din Pacific din care a ramas doar renumele.

Cam asta fost ieri. Ne reintalnim cu ocazia meciurilor de pe 15 noiembrie: Franta-Australia (!); Italia-Argentina, Tara Galilor-Fiji, Anglia-Africa de Sud (!), Scotia-Noua Zeelanda. Bucurati-va de rugby, prieteni!

PS.  Revin cu obsedanta intrebare: ce o cauta Florin Vlaicu pe lumea asta?

PS 2. Afisarea de pagina cu numarul 18.000 vine din Romania.