Ziua a doua. Runda intâi. Fara surprize. Doar orgolii. Doar 15 eseuri.

Trei meciuri azi, din trei grupe. Victorii ale favoritilor. Cam sarace in eseuri ( cam cinci pe meci, ca si ieri) dar bogate in tensiune si dramatism. . De trei ori optezeci de minute in care nci publicul, nici arbitrii nci jucatorii nu au avut stare. Spectacol sportiv asigurat. Ca doar e un campionat mondial, nu vreunul regional.

In prima partida, Australia a avut sa dea piept cu o echipa insulara, Fiji, hotarata sa arate ce stie. Si, sa spunem, stie rugby nu ca multi altii. Numai ca nu prea are gramada, preocupata mai mult de jocul de actiune, de pe tot terenul. Specialisti cum ii stim la jocul de Sevens, campioni olimpici necontestati, fijienii i-au facut pe australieni sa nu aibe ocazie sa lase pulsul sa se odihneasca. Pana in minutul 51 i-au condus, fara pauza, pe vicecampionii editiei trecute. Volavola si Peceli Yato, de exemplu, i-au plimbat pe alde Michael Hooper, Reece Hodge si compania dintru-n but in altul. Scorul le era favorabil frumosilor fijieni cu 21-15. Spun frumosi si pentru ca ma gandesc la cat de mult seamana insularii  cu moaii din Insula Pastelui. Doar pe sfarsit de meci le-a venit australienilor inima la loc. Doua eseuri Tolu Latu (57 si 62), unul Samu Kerevi (69) si ultimul, al lui Marika Koroibete (72)  au adus diferenta la care spera Michael Cheika. Scor final 39-21, meritat dat muncit. Wallabies sunt si raman o echipa de batut in ciuda valorilor indivduale pe care le reuneste. Meci de nota 7.

A urmat partida mult asteptata de francezi, cu Argentina. La editia din 2011, Argentina batuse Franta atat in grupa cat si in finala mica. Incepand cu 2000, din treisprezece partide, argentinienii castigasera de opt ori in fata stapanilor de cocosi din Galia (deveniti, recent institutie de patrimoniu!). Oamenii lui Brunel si Fabien Galthie aveau de reparat serios la orgoliul acestui ego colectiv care este rugby-ul hexagonal. Iar argentinieni, de cand cu Four Nations, crescusera ca  Ciciobello. Prima repriza a fost bine instrumentata de europeni. Damian Penaud, NTamack si Dupont se aseza inteligent si joaca inspirat, reusind sa termine mitanul la scor, 20-3. Adica doua eseuri la zero. Dar, la reluare, argentinienii se intremeaza moral si incep dansul, cum le sta bine, si revin si ei cu doua eseuri (Pagadizaval si Montoya, rezerve), Urdapilleta (tot rezerva) mai transforma penalitati si aduc Argentina in avantaj, 21-20. Talentatul Damian Penaud se accidenteaza si in locul sau intra #batranul CamilleLopez care, la primul minut in teren, incearca un drop goal, de la vreo 30 de metri si...reuseste. Franta conduce 23-21 si castiga la acest scor o partida decisiva pentru locul calificant pentru sferturi din gupa. Am presupus ca celalalt este ocupat de Anglia. Sa vedem. Un meci de  -8, pentru dramatism si schimbarile de scor. 

In partida vedeta a rundei intai s-au intalnit doua din preendentele titlului acestei editii, Noua Zeelanda si Africa de Sud. In al 99-lea meci al istoriei lor comune. O avantpremiera a finalei, cum estimam ieri. All Blacks s-au pozitionat mult mai ofensiv de aceasta data si, in ciuda opozitiei viguroase a Boks, au dominat prima repriza. Bridge (min.25) si Scott Barrett (min.27) plus loviturile de picior ale luiMounga au dus scorul la 17-3 pana la pauza. In ciuda scorului, prea radical pentru echilibrul de pe gazon, sud-africanii i-au tinut la respect fizic dar si tehnic pe campionii mondiali en-titre. De altfel, de-a lungul intregului meci am avut o senzatie de panica la auzul sunetelor aferente placajelor, a modului in care trozneau contactele fizice. Dar baietii astia din elita sunt supracalificati pentru asemenea contacte. Dupa reluare, sud-africanii au intrat mai deteminati in teren si au incercat sa revina, mai eficient, in joc. Cheslin Kolbe a avut o cursa magnifica, un slalom special, in minutul 47 dar a fost oprit in extremis, la un metru de linia de fund de catre BB (Beauden Barrett, caci azi a mai jucat si un alt Barrett, Scott, linia a doua). Un minut mai tarziu, Stef du Toit este pacat ii 5 metri, se ridica, cu balonul in brate si trece printre aparatorii insulari ca si cum acestia ar fi fost criogenati, inscriind singurul eseu al Boks. In minutul 59, Handre Pollard reuseste un drop goal. Iar scorul se strange, 17-13. Pacat ca de la acest punct sud-africanilor li se taie gazul, am fi avut un alt final de meci daca ar fi fost mai motivati pentru victorie. Mo,unga si B.B. mai inscriu din doua penalitati iar scorul se duce la 23-13, cu care se si termina partida. Un meci de nota 9, pentru consumul de energie al combatantilor si viteza superioara de atac al ambelor echipe. 

Nu am facut nici o referire al arbitraje pentru ca, de pe o parte, la acest nivel avem de-a face cu elita arbitrilor si pentru ca, de cealalta parte, Ben O Keefe, Angus Gardner si Jerome Garces au prestat fara greseala jocuri foarte clare si fara incidente. Se acorda foarte multa atentie (in crestere, dupa mine) placajelor inalte si verificarilor posibilelor contuzii. Ceea ce este de apreciat ca intentie a World Rugby.

Maine, din nou la lucru - Italia vs Namibia, Irlanda vs Scotia, Anglia vs Tonga.

La buna vedere, prieteni!