Recunosc ca nu aveam cine stie ce asteptari de la partida Anglia-SUA. Diferenta clara a nivel sportiv, de moral, de perspectiva asupra culturii rugby-ului. In plus, Eddie Jones isi permitea sa lanseze in teren cateva solutii alternative pentru posturi cu vedete deja consacrate, aratand ca poate scoate din maneca doua echipe de valoare foarte apropiata. Debutantii s-au integrat fara sincope stilului din era Jones - pilierul Singleton, flankerul Ludlam, aripa Connochie, centrul Piers Francis. Echipa de ieri din teren a pornit fara Farrell, fara Ben Youngs, dintre titularii clasici.
Americanii, cum ii stim deja, agresivi, incisivi, naivi in multe momente. Integrati in foarte scurt timp, in lumea buna dar recenta a rugby-ului. Un sport tanar in SUA, cu un campionat in crestere, cu bani din ce in ce mai numerosi si terenuri din ce in ce mai primitoare. Dintre vechii titulari - SUA au fost mai mereu intre finalistele Cupei Mondiale- doar Blaine Scully (Cardiff Blues), AJ MacGinty (Sale Sharks), Titi Lamositele (Saracens). In rest, jucatori in campionatul intern. Un antrenor experimentat, Gary Gold, trecut pe la Bath,Natal Sharks (Africa de Sud), Worchester a preluat echipa americana in 2018. Si a facut-o sa joace intr-un stil competitiv cu insularii din Pacific ori , de exemplu, Japonia.
Evolutia jocului a fost cu sens unic. Posesia si teritorialitatea au apartinut aproape exclusiv europenilor. Excelent condusi de Mike Ford, omul meciului de altfel. Billie Vunipola si Tom Curry au constrolat gramezile si maul-urile iar segmentul treisferturilor a fost dominant prin slalomurile lui Jonathan Joseph sau Elliot Daly. Dominant avea sa fie, insa, Joe Cokanasiga, autor a doua eseuri in forta. Suprinzatoare si viteza taloneurului Cowan-Dickie in special in faza eseului al treilea. Dupa pauza au mai intrat in agrenajul castigator Courtney Lawes, Ben Youngs, Owen Farrell. Ultimul- victima a unui placaj (eufemistic) inalt din partea unui adversar consacrat pentru duritati trecute, AJ MacGinty. Pentru stilul de abordare a adversarului si dat fiind cazierul sau, MacGinty a primit direct carton rosu. Pe merit.
Presimt o intensa serie de discutii asupra modului in care sunt respectate recomandarile WR privind placajele inalte si evitarea comotiilor cerebrale, fie ele si temporare. Si ma gandesc la ceva procedeee de oprit adversarii ce cu greu mai pot numite placaje in jocul de cu doua zile inainte, Rusia - Samoa, in special la samoani.
Cand nu e Tuilagi, e Cockanasiga
Mai concret, englezii au marcat un numar considerabil de eseuri - Ford, Vunipola, Cowan-Dickie, Cokanasiga 2, McConnochie, Ludlam. La care americanii au raspuns in finalul partidei prin Campbell, evitand astfel intrarea in gupul tarilor care nu au inscris, pana azi, eseuri - Scotia, Rusia, Tonga.
Azi e pauza competitionala. Maine, sambata vom avea Argentina vs Tonga, Japonia vs Irlanda si Africa de Sud vs Namibia.
La buna vedere, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu