Ieri s-a incheiat seria turneelor in emisfera sudica, Pentru echipele din Nord urmeaza o vacanta pe care o binemerita. Cel putin unele dintre ele. Cei din Sud mai au in desfasurare campionatul franchizelor, Super Rugby si Rugby Championship sau Four Nations.
Anglia este, de departe, cea mai performanta echipa a sezonului in Europa. A castigat ci Mare Slam Six Nations 2016. O echipa englezeasca a castigat Champions Cup, Saracens. A invins in pregatirea turneului din Australia Tara Galilor, a castigat toata seria de trei partide a turneului cu Wallabies iar ciclul reconstructiiei sub comanda lui Eddie Jones pare sa se fi incheiat. In plus, Anglia a redevenit campioana lumii oentru echipele U20, dupa doar un an de suprematie a Noii Zeelande.
28-39, 7-23, 40-44 este seria de scoruri cu care Anglia a incheiat turneul din marea insula a Sudului. In total au inscris 106 puncte si au primit 75. Marcatorii de eseuri au fost Nowell, Joseph, Yarde; Farrell, Hartley; Cole, J.George, B.Vunipola. Owen Farrel a inscris 61 de puncte cu piciorul si un eseu, Cu 66 puncte in total, este cel mai bun marcator de puncte pentru echipele din Nord. Opt eseuri impotriva Australiei chiar si in trei meciuri este un rezultat spectaculos, trebuie sa recunoastem. Dar si maniera ofensiva in care Anglia a obtinut aceste victorii trebuie apreciata. Eddie Jones si-a facut bine treaba, a redat Angliei increderea in ea insesi, mai ales dupa contra-performanta de la Cupa Mondiala din 2015.
Irlanda a avut, si ea, un turneu greu in Africa de Sud, detinatoarea locului 3 la Cupa Mondiala 2015. Dar a avut sansa de a da peste o echipa in reconstructie si cu un o noua conducere. A inscris 65 de puncte si a primit 71. 20-26, 32-26, 19-13 sunt rezultatele din cele trei partide Eseuri au marcat Murray, Payne; Heaslip, Toner; L. Marshall iar Paddy Jackson a sutat si el de 36 puncte. Prima partida au castigat-o pe un fond de buimaceala a Africii de Sud, echipa cu un nou efectiv, nou antrenor si lipsa de experienta in meciuri internationale. Dupa 11 iunie, ziua primului meci, noul antrenor a schimbat total politica sa de selectie si a convocat din nou vechii jucatori experimentati, la care renuntase. .
Tara Galilor a mers ca mielul la taiere, dar cu demnitate. A primit in trei partide 121 puncte si a inscris doar 49 dintre care 24 din suturile lui Dan Biggar. A inscris doar cinci eseuri: Webb, Faletau; J.Davies, L.Williams si A.Jones. Ieri, de exemplu a inscris doar din doua penalitati in timp de All Blacks au dat cinci eseuri, unul mai frumos ca celellalte. Scorurile din cele trei partide au fost: 39-21, 36-22, 46-6. Warren Gatlan are si nu prea are de ce sa fie multumit. A intalnit cea mai buna echipa din lume, care a aratat ca nu are probleme in a schimba generatiile dar ca si are ceea ce se numeste rezerve de cadre. Tara Galilor a jucat demn in primele doua partide si a reusit sa limiteze, oarecum, diferenta de valoare si eficacitate a gazdelor dar a lasat total jos steagul in partida de ieri, unde au opierdut, fara eseu, la 40 puncte diferenta. Echipa lui Steve Hansen a inca pe maini bune, chiar daca unii l-ar vrea plecat. Sa nu uitam ca intre 2002-2004, Steve Hansen a fost in staff-ul antrenorilor Tarii Galilor si il cunoaste bine pe Warren Gatland, neo-zeelandez si el. In concluzie, echipa reprezentativa a Noii Zeelande isi cunoste bine meseria si ocupa pe merit primul loc in ierarhia mondiala.
Scotia este mica mare surpriza a zilei de ieri. A invins si in al doilea meci Japonia., 16-21, dupa ce experimentase victoria si in primul, 13-26, cu o saptamana in urma. Scotia a avut doar doua meciuri in Japonia pentru ca, mai inainte, se zbenguise prin insulele Pacificului. Ambele au fost meciuri de rezultat si nu au impresionat tehnic. Echipa lui Greig Laidlaw (autorul a 24 din cele 47 de puncte in Japonia) n-a inscris decat un eseu (prin Nel) ieri dar a sutat copios penalitati, prin Pyrgos si Laidlaw. Scotia isi mentine statutul de echipa de plutonul doi dar arata valente de anduranta (japonezii nu sunt crescuti la pension) pe care nu stiam pana acum. Cel putin eu. Ce am mai constatat este o performanta crescuta la nivelul disciplinei de joc ca si un foarte mic numar de greseli tehnice. Ceea ce, cred, este rodul muncii antrenorilor si a eforturilor de concentrare a intregii echipe pe timpul jocurilor.
In fine, Franta, capricioasa cum o stim, a reusit sa invinga la 0 o selectionata mai mult decat titrata a Argentinei. Din care nu au lipsit Sanchez, Creevy, Montero, Facundo Isa, Montero, Cordero, Tuculet, Montoya sau Landajo. Au fost si trei eseuri - Hugo Bonneval, Remi Lamerat si Loann Gujon iar in unele momente oaspetii au dominat si tactic si ca posesie e echipa argentiniana obosita si lisita de inspiratie. O surpriza a fost demiul Baptiste Serin, care a fost adevaratul playmaker al Frantei, pe fondul lentorii si lipsei de indrazneala a batranului Trinh Duc, folosit ca solutie de avarie in lipsa titularilor angrenati in batalia pentru Top 14. Rezultatul este o surpriza, mai ales din perspectiva statisticilor ultimelor 15 meciuri dintre cele doua selectionate (incepand din 2002). Franta nu mai castigase in Argentina decat o singura data in timp de Argentina castigase in Franta de cinci ori. Se pare ca si in cazul Frantei, reconstructia echipei merge intr-un sens bun. Cum il stim pe Guy Noves de foarte bun antrenor, el ca insista pe introducerea unei noi generatii de jucatori afirmati in Top 14, alaturi de alti cativa experimentati, cum a fost cazul ieri - Maxime Medard, Francois Trihn-Duc, Yoann Maestri sau Louis Picamoles. Oricum, asteptam cu interes o alta perspectiva decat cea oferita de Saint-Andre asupra acestei foste si prezente mari puteri a rugby-ului mondial.
Ca urmare a rezultatelor turneelor din iunie, clasamentul mondial al World Rugby arata ascensiunea Anglie pe locul 2 si a Africii de Sud pe locul 3, coborarea Auustraliei pe locul 4. Tara Galilor si Irlanda raman pe locurile 6 si 7. Scotia suie pe locul 8, iar Franta isi mentine locul 9. Mai interesant, din optica FRR, ar fi ca Rusia isi aranjeaza turnee de vara in America de Nord (SUA si Canada) fiind pe locul 20 Iar numita feredatie se bucura daca castiga turnee de parcare cu echipe de rang discutabil, indidferent de numele tarii care precede prenumele selectionatei.
Sa salutam, pentru final, si performantele juniorilor (U20) participante\i la turneul mondial de la Manchester din aceasta luna. Anglia a castigat net finala cu Irlanda, 45-21. Au aparut selectionate ambitioase, precum Argentina si s-au mentinut echipe cu performanate si in editiile trecute, Noua Zeelanda, Australia sau Franta. Cee ce este interesant nu este, neaparat jocul rezultatelor, ci stilul de joc al acestor copii, marea lor majoritate fiind absolventi ai unor prestigioase Academii de Rugby si jucand deja pentru echipe din primele ligi nationale. Cei mai multi sunt aspiranti la statutul de jucatori pro si, foarte sigur, nu se tem de trecerea la acest statut. Rugby-ul de elita are rezerve nesfarsite de jucatori, prieteni si nu ar trebui sa ne ingrijoreze ca schimbarile de generatie vor afecta cumva jocurile de care ne bucuram azi. Viitorul este pe maini sigure.
La buna revedere, copains !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu