Racing 92, in topul Topului 14

In sfarsit, eforturile magnatului elvetian Jackie Lorenzetti s-au copt, echipa in care a investit cu ambitie a reusit sa cucereasca le bouclier du Brennus, trofeul transmisibil care cinsteste anual castigatoarea campionatului Frantei.

Cine este Jackie Lorenzetii? Si-a inceput activitatea in industria hoteliera, a trecut prin imobiliare si a ajuns, destul de repede, un mare antreprenor viticol. A preluat Racing Metro din D2 in 1996 si a investit, recrutand jucatori consacrati - Sebastien Chabal, Andrew Mehrtens, Juan Martin Hernandez, Jonathan Sexton, Jamie Roberts, Dan Lydiate, Dimitri Szarzewski, Lionel Nallet, Francois Steyn, Juan Imhoff si, anul trecut, Daniel Carter- intr-o noua echipa, Racing 92 care, de anul viitor, va avea propriul stadion, l'Arena 92, in apropierea Parisului, la Nanterre.

Beneficiind de calificarea de exceptie a celor doi Laurent, Labit si Travers, care si-au dat doctoratul cu Castres Olympiques in anii trecuti, Racing 92 a crescut gradual in valoare, anul aceste fiind varful de performanta. Celor doi li s-a alaturat si Ronan O'Gara, venit la pachet, acum doi ani, cu Jonathan Sexton. Finalista in Champiojns Cup si campioana Frantei echipa lui Lorenzetti, Racing a castigat dreptul de disputa finala de ieri dupa un meci senzational disputat impreuna cu ghinionistii de la Clermont Auvergne acum o saptamana. Perseverenta, caracteristica a unei echipe mari si in forma, le-a adus in final de meci, rasturnarea scorului prin eseul lui Juan Imhoff si transformarea lui Dan Carter in minutul 17 al prelungirilor partidei. Si, sa nu uitam, Racing a jucat din a doua jumatate a primei reprize in 14, Maxime Machenaud primind un carton rosu.

Ieri nu a mai fost nevoie de prelungiri, desi Toulon se apropiase la cinci puncte prin minutul 71. Racing, echipa matura, a tinut scorul inghetat ba chiar si-a permis aroganta unei penalitati  in minutul 79, acordata cu seninatate de adversari precum toate celelalte din restul meciului. Si, tot din piciorul lui Carter, s-a desenat scorul final, 21-29. Desi toulonezii lui Boudjellal au inscris doua eseuri (Gorgodze si Mermoz) in comparatie cu singurul reusit de Racing (Rocokoko), diferenta de scor a sanctionat, poate prea putin sever, lipsa de disciplina a fostilor campioni europeni. Arbitrajul lui Mathieu Raynal, onest si prompt, a incurajat avantajele poate putin prea mult.

Racing 92 poate fi o echipa de perspectiva in rugby-ul european? Chiar daca ne uitam la componenta actuala a lotului, se poate raspunde cu lejeritate: da! 

In linia 1 au trei pilieri de forta-Ben Arous, Luc Ducalcon, Tameifuna ca si doi taloneuri de clasa internationala Camille Chat si Szarzewski. In linia a doua exceleaza Manuel Carizza, Luke Charteris, Juandre Kruger iar linia a treia este punctul lor de forta-Wenceslas Lauret, Yannick Nyanga, Chris Masoe, Antonie Claassen si Bernard Le Roux. Din pacate nu au decat un demiu de valoare-Machenaud care, ati vazut, a patit-o ieri. La capitolul uvertura, iara stau bine_ Dan Carter, Remi Tales, Benjamin Dambielle. Si, al doilea punct de forta: treisferturile. Doi centri de mare valoare- Dumoulin si Laulala si cateva aripi exrtrem de eficiente- Teddy Thomas, Marc Andreu, Juan Imhoff, Rokokoko  si Goosen (atunci cand nu este fundas). Pe fund, o mare speranta a Frantei, Brice Dulin (venit de la Castres, impreuna cu Remi Tales si cei doi antrenori, Labit si Travers).

Despre toulonezi, chiar daca si-a facut reintoarcerea pe teren Lee Halfpenny, nu se pot spune prea multe. Jocul lor a devenit monoton si previzibil, marii lor jucatori au devenit blazati si gresesc prea mult. O analiza mai detaliata a aportului celor cativa monstri sacri ai Toulon-ului, altadata.

La buna vedere, prieteni!