Finale anglo-franceze in ambele Cupe europene

In Cupa Campionilor: Saracens-Wasps 24-17, ieri si Leicester- Racing 92 16-19, azi. Finala, deci, Racing-Saracens.

In Challenge Cup: Harlequins-Grenoble 30-6, vineri si Montpellier-Newport Gwent Dragons 22-12, ieri. Finala: Harlequins-Montpellier.

Nu a fost un weekend cu meciuri placute ci doar jocuri de rezultat. Saracens a fost prea tare pentru Wasps, experienta jucatorilor internationali ai actualei campioane a atarnat cu mult mai greu in balanta imaginara a fortelor de pe teren. Revelatia sezonului curent din Premiership, Wasps, a resimtit si lipsa creatorului de joc Joe Simpson. Acesta a intrat in teren dupa accidentarea lui Robson, comotionat dintr-un placaj aiurea din partea lui Owen Farrell. Prezenta sa a contat, pentru ca a reusit sa puna in miscare atacul viespilor, imediat dupa discutabilul eseu de penalizare oferit Saracens de catre Romain Poite. Nu se impunea easeu de penalizare ci doar o gramada in 5 metri , pe care Saracens o impingea sigur in eseu. Poite s-a mai facut de ras, in calitate de arbitru de elita pentru ca nu a penalizat dur, nici placajul lui Farrell de care vorbeam nici sutul in capul lui Maro Itoje plasat de o bestie corpolenta, pe numele sau Simon McIntyre. Ambele incidente au avut parte de mai mul;te reluari TMO, puiblcul a vazut clar despre ce este vorba dar pana l;a urma nu a fost vorba decat de doua galbene. Acest francez nu vorbeste cu jucatorii si atunci cand o face ii trebuie traducator pentru vorbitorii de engleza. Cu toate defectele lui, Poite primeste delegari la unele din cele mai importante meciuri internationale desi mai exista doi arbitri francezi de tinuta, Garces si Gauzere. Dar cine stie, poate e nepotul Arcului de Triumf. 

Racing 92 a fost superioara la toate capitolele tigrilor din Leicester. Perechea Maxime Machenaud si Dan Carter au condus o echipa cu o tactica bine pusa la punct de cei doi Laurent, Labit si Travers, fostii antrenori de la Castres (din perioada de glorie 2013-2014, de unde au venit si Brice Dulin si Remy Tales): aparare avansata si supranumerica totodeauna, patrunderi cu linia intaia sau a treia si apoi atacuri cu jucatorii de viteza de pe linia de fund. Machenaud a fost peste tot, el a si inscris (minutul 3) si singurul eseu al francezilor. Leicester s-a trezit tarziu in pumni, ca de obicei si s-au apropiat de francezi doar catre sfarsitul partidei,  cand jocurile erau facute (eseul lui Telusa Veainu, minutul 79). Diferenta putea fi si mai mare la cat de multe greseli au facut englezii, in special tehnice. De unde si multiplele penalitati pe care Carter nu le putea rata. Un moment aparte a fost cel produs de catre impecabilul, de regula, Nigel Owens. El a vazut un inainte intentionat al lui Goosen, cand acesta nu atinsese de fapt balonul pe un atac al celor din Leicester. Ei bine, si-a cerut scuze de trei ori intr-un minut jucatorilor pentru eroarea lui. De aplaudat aceasta atitudine! A facut o eroare, a simtit asta, a cerut reluari TMO-ului, publicul s-a lamurit si apoi s-a scuzat jucatorilor. Chapeau bas!

Finala Champions Cup se va juca pe 14 mai la Lyon. Interesant este ca, dupa Dublin, este a doua oara ca in ziua precedenta finalei, se joaca o alta finala, mai mica, cea a Challenge Cup, in acelasi oras. Anul acesta Harlequins se va intalni cu Montpellier. Aceasta din urma este o formatie pe val. Dincolo de faptul ca este antrenata de Jack White, are in lor un numar foartemare de jucatori sud-africani care, s-au sudat perfect cu francezii si fac un joc spectacol care merita atentie. Harlequins, vineri nu a avut adversar care sa-i puna probleme dar nici nu aratat (in ciuda scorului) ca se va descurca onorabil dupa plecarea lui Conor O'Shea in Italia.