pilou pilou

"Ah ! Nous les terribles guerriers du Pilou-Pilou/Qui descendons de la Montagne vers la Mer(Pilou-Pilou !)/Avec nos femmes échevelées allaitant nos enfants/Sous l'ombre des grands cocotiers blancs(Pilou-Pilou !)/Nous les terribles guerriers poussons notre terrible cri de guerre(AAAARRRGGGGHHHHH !)/J'ai dit NOTRE TERRIBLE CRI DE GUERRE !/(AAAARRRGGGGHHHHH !)/Parce que TOULON/(ROUGE !)/Parce que TOULON(NOIR !)/Parce que TOULON(ROUGE ET NOIR!)". Asa incepe orice meci din Top 15, disputat la Toulon. Bibliografia zice ca aceasta incantatie, asemanatoare functional cu mult mai celebrul dans ritual kapa o pango (cunoscut drept haka),a fost inventata de un jucator al clubului, la sfarsitul anilor '40, Marcel Bodrero. Se evoca originea toulonezilor, razboinici de forta, coborati din munti in buza Mediteranei, spre intimidarea adversarilor. Ieri seara, 15.000 oameni, mai putin parizienii care au venit sa sustina reinventata lor echipa Racing Metro, au ridicat in aer celebrul Stade Mayol, pe "versurile" Pilou Pilou. Si intr-adevar, functia catharctica a celebrei incantatii s-a facut simtita. Racing Metro, cea mai bogata echipa din divizia de elita a Frantei, proaspata "proprietara" a celebrilor Ronan O'Gara (in staff-ul tehnic), Jonathan Sexton, Jamie Roberts, Dan Lydiate, Tonga'uiha, Brian Mujati (cumparaturi din marele mall de peste Canalul Manecii), a plecat cu coada intre picioare. Scorul a fost din doua cifre, 4 si 1. Adica 41-14. Diferenta de valoare si de autenticitate atitudinala, cu mult mai mare. Toulon arata a echipa mare, un fel de Noua Zeelanda a Nordului. De ce spun asta? Pentru ca numeroasele (prea numeroase pentru blazonul actual, cel de aparat si confirmat) greseli de tehnica individuala sau de precipitare in joc, nu impieteaza eficacitatea generala, de echipa. Pana in minutul 72 (dupa grafica Canal +) Toulon oferise nu mai putin de 14 penalitati parizienilor, in timp ce acestia au fost cu mult mai zgarciti, au "cadorisit" doar 4 celor din Rade. Duelul Wilkinsdon - Sexton nici nu a avut loc, desi se anuntase prin portavoci uriase. Wilkinson, Giteau si Smith au facut ce-au vrut cu apararea pariziana. Cinci eseuri (mai mult ca sa depaseasca baremul pentru punctul bonus ofensiv) toate in mare viteza, ca la antrenament, au culcat oamenii lui Boudjellal in schimbul atitudinii cu care Racing Metro a venit in Sud. Giteau, Suta, Smith si "micutul" Tillouse-Borde (atat cat a jucat) au fost pe tot terenul, cautand, in special in al doilea mitan, ocazii pentru spectacolul eseurilor. Wilkinson a fost un "overall skipper", Masoe a condus eficient inaintarea iar Maxim Mermoz (pana la inlocuire) a facut jocurile sa iasa de pe linia de fund. Arbitrajul lui Romain Poite nu a fost stralucitor ci doar corect, el a fluierat de multe ori impiedicand avantajele sa se materializeze. Micile lui scapari nu au influentat decisiv rezultatul. Toulon incepe sa arate ca o mare echipa. Jocul de ieri a fost un argument in favoarea actualului statut, cel de detinatoare a Heineken Cup. Cum si in prima etapa a dovedit ca are puterea sa revina pe finalul meciului (egalul cu Montpellier), dupa ce a fost condusa substantial chiar si cu un superstar pe teren, Brian Habana, Toulon se anunta principala candidata la titlul national si in acest an. Iar ultima declaratie a lui Mourad Boudjellal , accentul pe propriul tineret, este una a maturitatii la care a ajuns conducerea celor din Var. Pana acum s-a construit o mare echipa, de acum inainte Pilou Pilou va fi starea de spirit de care renasterea Toulon-ului va avea nevoie pentru o consacrare deplina in elita rugby-ului european si, de ce nu?, mondial. Visul lui Mourad (1001 nopti nu au trecut inca)e inca actual: sa joace o super Cupa mondiala cu recenta invingatoare din Super Rugby, Waikato Chiefs. De ce nu?