Calde si reci la reinceperea sezonului.

O scurta, mult prea scurta, pauza de sarbatori l-a facut pe micutul Bastareaud sa explodeze pentru ca Mourad Boudjellal nu le-a dat liber la distractie in jurul Craciunului. Si cum patronul are mai totdeauna dreptate, jucatorul s-a supus, urma meciul cu Montpellier.  Francezii s-au grabit si au inghesuit sambata cinci meciuri din Top 14, lasand pentru duminica mai vechiul thriller Clermont Auvergne-Toulouse. Vineri, in deschiderea etapei, s-a si produs surpriza: noul lider, Stade Francais, pierde la Lyon cu 12-9. Aparent scorul este o suma de penalitati transformate. Ba de loc!. Lyon a dat doua eseuri (Ratouvou, 30' si 50") si a transformat doar unul dintre ele. Stade Francais a fost echipa care s-a ocupat de penalitati. Ceea ce dovedeste ca in Top 14 se joaca cu pistoalele pe masa. Toulon pierde la Montpellier cu 12-16. Racing Metro scoate cu greu o victorie, 12-9, in ultimele minute cu Bordeaux (dupa ce zombie-ul Lionel Beauxis, un fel de Vlaicu al francezilor, rateaza in minutul 78  o penalitate din 25 de metri si, implicit, egalarea). Cum Stade Francais si Toulon au pierdut meciurile din deplasare (insa cu puncte bonus), Clermont Auvergne are, azi, prilejul de treaca in topul Top 14. Dar, in mod sigur, Toulouse se va opune. Am vazut toate meciurile despre care scriu mai sus. Impresiile mele, dupa doua saptamani de pauza, sustin ca avem, in special in Franta, un tablou complet al celor 20 de ani de rugby profesionist in lume. Jucatorii nu mai sunt oameni, sportivi, ci niste masinarii, dopate cu stimulente mai mult sau mai putin conforme. Jocurile nu mai sunt spectacol in sensul sportiv al cuvantului, ci computer games, pe principiul totul sau nimic. Spectatorii vin la stadion sa-si sustina tribul si sa fluiere sau huiduie arbitrul si adversarii. Pe buna dreptate, Bastareaud dorea liber la distractie. Jucatorii de azi, dupa 20 de ani (ca in romanul lui Alexandre Dumas), au ramas in mintea lor tot oameni dar contractele cu industria rugby-ului le-au luat acest drept. Ei sunt masini de adus bani. Ma uitam la Lyon, o echipa de fundul clasamentului. Se sprijina pe jucatori la limita termenului de garantie: Lionel Nallet-38 ani, George Smith- 34, Fabrice Estebanez-33, fijianul Moses Ratouvou-31 sau argentinianul Juan Leguizamon-31. Alaturi de acestia o mana de mercenari tineri, gata oricand sa treaca de la un club la altul, functie de salarii si alte avantaje. De partea cealalta, Stade Francais, o echipa de nerecunoscut fata de , sa zicem, acum 5 ani. Cu exceptia celor din linia a doua, Pape&Flanquart, a lui Szarzewski si a lui Sergio Parisse (de 10 ani cu contract la clubul parizian), tot felul de jucatori care mai de care mai exotici. Despre Plisson, care acum un an era revelatia sezonului si, in consecinta a aterizat pentru scurt timp in lotul lui Saint-Andre, se vorbeste deja in termenii viitorului sau la Toulon, Si asa mai departe. Doamnelor, domnilor, 20 de ani sunt o secunda daca ii raportati la vesnicie, dar ei sunt inca prezenti in memoria noastra. Rugby-ul amator a murit degeaba acum 20 de ani. Rugby-ul profesionist tinde sa devina un sport urat. Am si acum in minte declaratia de amatorism din Laws of the Game:: The game is an amateur game. No one is allowed to seek or to receive payment or other material reward for taking part in the game (exemplar valabil pentru anul competitional 1985-1986). Nu sustin ca jucatorii sa nu aibe salarii sau sa isi plateasca deplasarile si berea (cum era in acea vreme). Vreau doar sa atrag atentia, alaturi de altii-voi reveni, asupra directiei sau directiilor gresite pe care umbla acum rugby-ul de elita. Contractele jucatorilor au depasit sume cu sapte cifre, accidentarile sunt tot mai numeroase, mai dese si mai lungi, importul de jucatori no-name din insulele Pacificului a deveni un must in detrimentul academiilor locale, antrenorii straini sunt deja o moda, se construiesc stadioane din ce in ce mai mari, varsta la care se mai joaca la nivel de performanta este din ce in ce mai mare (cu ce consecinte, vom mai vorbi), drepturile de televizare aduc sume uriase altor buzunare decat cele ale cluburilor sau franchizelor, se inventeaza noi si noi competitii, tricourile jucatorilor au devenit  neincapatoare pentru cate reclame si-ar dori sa fie imprimate acolo. Si toate astea pentru a prinde si mai tare acest sport in chingile industriei de facut bani pe trupurile sportivilor. Stiu ca toate acestea suna  aiurea. Ca un fel de infierare a imperialismului. Dar nu pot sa ma abtin atunci cand aud sau citesc despre campionatul francez-cel mai ofertant campionat din lume. Acesta nu e un discurs de stanga, ci doar o constatare despre cum se poate reteza viata unui sport care a fost gandit si dezvoltat dincolo de valorile economice ale capitalismului. Ca o expresie totala a fair play-ului. Care a disparut in ceata produsa de fabricile de bani. Si asta cu o majora contributie a campionilor drepturilor si libertatilor cetatenesti, Franta.

Noroc ca mai exista si o conterapondere a Top 14. Si anume Aviva Premiership. Si la ei exista o dezbatere energica privind salary cap, dar in niciun caz argumentele pentru cresterea fara limita a castigurilor nu sunt atat de stridente ca in Franta. In Regat si in imprejurimi se mai joaca inca rugby. Profesionist in sensul bun al conceptului. Am vazut, de exemplu, ieri, un meci cu cate patru eseuri de fiecare parte. Si erau doua echipe de la marginile, de sus si de jos, ale clasamentului, Northampton si Newcastle. Gazdele, campionii sezonului trecut, s-au chinuit sa doboare o trupa mandra si muncitoare. Vedete contra spiritului de echipa. Pe de-o parte, oameni de nationala, Foden, Burrell, fratii Pisi si Stephan Myler, de cealalta parte o pereche de mijlocasi care a facut toti banii, Blair si Catterick.  Un meci de spectacol, rugby in esenta lui. Au invins cei mai experimentati dar nu fara a munci pentru asta. O alta partida de referinta pentru ziua de ieri a fost Exeter Chiefs vs. Gloucester Rugby. Terminata cu victoria, la 1 punct , a oaspetilor (Steenson a ratat de putin transformarea eseului lui Waldrom).  Trei eseuri pentru gazde (ultimul, al lui Waldrom, este o replica in oglinda a eseului celuilalt inchizator, de la oaspeti, Ben Morgan), doua pentru oaspeti. Prestatoare a  unei agresivitati de joc foarte elegante vederii, batrana doamna din Gloucester a fortat mult 22-ul revelatiei sezonului, Exeter. Si i-au facut pe aparatorii acesteia sa greseasca cu mult mai mult decat o faceau in mod curent (expresia englezeasca penalities conceeded are o eleganta intraductibila). Si aici a operat "calaul" scotian, Greig Laidlaw. Care a marcat jumatate din punctele echipei sale, doua transformari si trei penalitati. Meci frumos, jucat pe spatii largi, cu deschideri frecvente pe aripi , cu un excelent joc pe liniile a treia a ambelor echipe si  cu tot arsenalul de procedee tehnice pentru a mentine jocul cursiv. Am remarcat forma buna in care se afla atat Waldrom cat si Billie Twelvetrees (autorul unui drop-goal), ambii jucatori fiind in vederile selectiei pentru Six Nations. I-am urmarit special pentru ca ambii au fost izgoniti de catre Leicester Tigers si au ajuns sa straluceasca la noile lor echipe. Ca si George Ford, cu care Cockerill nu a mai avut rabdare.  Cea de-a treia partida care mi-a placut nu a fost in Premiership ci in RaboDirect Pro12, intre Leinster si Ulster. Desi intreaga partida a fost un duel intre Ruan Pienaar si Ian Madigan, atat pe suturi pozitiionale cat si in transformarea penalitatilor, meciul a fost foarte cursiv si tehnic, nu lipsit de angajament fizic. Diferenta a fost facuta, in final de catre prodigiosul Madigan, care pe langa punctele de picior a mai culcat si un eseu,  16 puncte din cele 24 ale celor din Leinster apartinandu-i.  Ca o incheiere a celor exprimate mai sus fata de Top 14, completez: in Irlanda inca se mai joaca rugby iar in Albion, unele meciuri ne aduc aminte de Anglia, campioana mondiala. 

Azi se disputa: ora 16,00 (Ro) Leicester Tigers- Bath Rugby; ora 16,30 Londion Welsh- Harlequins; ora 22,00 Clermont Auvergne-Stade Toulousain. 

PS. Un articol pe tema opozitiei dintre profesionsim si amatorism in rugby-ul francez, in sectiunea online de sport a cotidianului Le Monde.  
 https://www.youtube.com/watch?v=tJkTcfZH2Ng