Moara cu ciocanele a Japoniei s-a gripat miercuri cu ciulinii scotieni. Eddie Jones a declarat dupa meci ca nu oboseala jucatorilor de dupa meciul cu Africa de Sud ci abilitatile scotienilor au decis meciul. Intr-adevar. Intr-adevar, Vern Cotter a stiut sa-si aduca echipa la o forma competitionala potrivita stadiului grupelor. Intre jocul japonezilor cu Africa de Sud si jocul acelorasi in fata Scotiei nu au fost diferente notabile. Diferenta au facut-o oamenii din apararea scotiana, Hogg, Russell, Bennett, Seymour plus inepuizabilul Greig Laidlaw. Alta atitudine fata de joc in raport cu sud-africanii, imaginatie in jocul pe treisferturi - in fata unei linii a treia adverse cu jucatori de exceptie (Leitch, Broadhurst, Mafi), disciplina in joc- fata de indisciplina japonezilor toate au fost atu-urile scotiene in meciul de ieri. Scotia a inscris cinci eseuri, cu unul mai mult decat le trebuia pentru punctul bonus. De notat dubla lui John Bennett (56' si 69'). Sean Lamont si Tommy Seymour au fost aripile victoriei. Iar capitanul Laidlaw a fost pe tot terenul. Vern Cotter, modest cum il stim din declaratiile de presa, a organizat perfect experienta cu tineretea jucatorilor sai iar disciplina a fost castigatoare in fata tacticii razboiului de tancuri utilizate de Eddie Jones. Si in margini si in mauluri, scotienii au fost mai buni. Laidlaw a bombardat cu precizie terenul si buturile asiaticilor, ca un adevarat capitan ce este. De partea cealalta killerul Ayumu Goromaru nu a mai fost atat de decisiv: nici tuse lungi, nici transformari pe banda. Singurii care s-au ridicat la statura meciului cu sud-africanii au fost Fumiaki Tanaka, capitanul MIchael Leitch si Amanaki Mafi. Prin prestatia lor, chiar daca au fost invinsi, japonezii sunt, pana acum, revelatia actualei editii RWC. Scotia are deja traditie in accederea in fazele finale. Scorul, 45-10, ii urca pe scotieni pe prima pozitie a grupei B, cu 5 puncte. Diferenta dintre punctele inscrise si punctele "incasate" este de 45 (dintr-un singur joc). De nota ca Japonia are, dupa doua jocuri, -44 si 4 puncte. Corect arbitrajul lui John Lacey.
In al doilea meci al zilei, Australia a intalnit selectionata Fiji. Nu s-a pus problema invingatoarei ci doar a scorului. Si surpiza s-a podus. Australia nu a reusit decat trei eseuri si nu a luat punct bonus, detaliul care va conta in ierarhia celebrei grupe a mortii, grupa A. Fijienii, asa cum ii stim, sunt mari amatori de joc la mana si in viteza. Dar apararea australiana a fost, mai totdeauna pe faza. Ca si atacurile. Eseurile Wallabies, doua Pocock si unul Sekope Kepu au fost muncite si, prin viteza, au trecut de aparea fijiana precum pasarile prin aer. Nemani Nadolo (var cu Lote Tuqiri), Nicolo Matavalu si Ben Volavola, oamenii arhipelagului, au facut tot ce se putea in fata unei echipe bine armonizate si setata pe aparare avansata si atac pe oportunitati. Din partea australienilor s-au remarcat inepuizabilul Israel Folau, oamenii Duracell David Pokock si Michael Hooper- resursa infinita de aparare, experimentatul Matt Giteau si revelatia Sekope Kepu, un pilier modern, de mare viteza. Scorul, 28-13, a adus Australiei, dupa 6 meciuri ale grupei doar locul 3 pentru moment. Diferenta de puncte, cea care va conta in final, este doar de 15 puncte. Asta in timp ce tara Galilor are 45 puncte iar Anglia 24 puncte. Fiji are 0 puncte. Arbitrajul lui Glen Jackson onest.
Japonezii si fijienii sunt jucatori buni. Insa le lipseste inovatia si cinismul marilor puteri. Rugby-ul are inca grupe valorice bine delimitate. Japonia a produs marea surpriza pana acum iar Scotia a tras concluziile potrivite si i-au blocat. Fiji au un joc interesant dar ineficient. Impresia artistica inca nu se puncteaza. Interesant va fi daca World Rugby va retracta retragerea organizarii Cupei mondiale in 2019 din Japonia. Atunci sa vedeti japonezi la lucru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu