joi, 24 septembrie 2015

E clar, Franta lui Saint-Andre e de batut dar visele lui Howells sunt fantasme


Cu probabilitate mare, Romania are echipa cu cea mai mare medie de varsta de la aceasta editie de Cupa Mondiala. In mod sigur, are cel mai varstnic antrenor. Numai ca dimensiunea geriatrica nu este si un criteriu al valorii. Iar staff-ul rugbyului  din Romania viseaza la umbra: doua victorii, cu Canada si Italia. Iar ieri sperau sa produca surpriza, invingand Franta. Nu ca n-ar fi fost posibil, caci Saint Andre a fost cel mai slab antrenor al Frantei in ultimul deceniu. Dar, valoarea lotului nostru a fost, mai mereu, supraestimata. Sigur ca declaratia care privea meciul de ieri a fost una motivationala, dar ea nu a fost eficienta decat primele 25 de minute. Restul timpului de joc a fost  calat pe vointa jucatorilor romani de a limita dimensiunile infrangerii. Scorul, 38-11, (17-6 la pauza) spune, si nu prea, despre raportul de forte. Definitia dex.ro surpinde cel mai adecvat ceea ce circula prin mintile FRR si ale staff-ului pentru Cupa Mondiala: fantasma: inchipuire fara o baza reala, produs al imaginatiei. Victoria cu Franta se amana pentru o data ce va fi stabilita ulterior.  Si cand vom avea jucatori care joaca efectiv si in alte tari decat Franta. 

Franta a intrat in teren cu o echipa diferita fata de ceea ce a aliniat in meciul cu Italia. Dulin, Fickou, Tales, Le Roux, Atonio s.a. erau proaspeti si aveau chef de joc. Si Romania era proaspata, caci era primul joc in grupe. Si, de banuit, ca si jucatorii in galben aveau chef de joc. Si nu doar in imaginatie, banuiesc.

Aproape-eseul pus in opera de Vlaicu in minutul 19 a inflamat si mai tare imaginatia. Nu-l putem acuza pe Jacko Peyper si nici pe TMO-ul George Ayub de viciere de rezultat. Pur si simplu, balonul nu a atins terenul de tinta. Asta si pentru ca Bernard Le Roux si Sofian Guitoune au stiut cum sa-l impacheteze pe Vlaicu. Ori, lucrurile astea se exerseaza la antrenamente, ca si eschivele la adresa advesarilor din astfel de situatii. Consecutiv, Romania obtine o penalitate pe care Vlaicu o transforma. Cinci minute mai tarziu, acelasi Vlaicu (juca centru in acel moment), rateaza o alta penalitate din 35 metri. Dupa un sir de greseli individuale, (Dumbrava, Macovei etc.), vestitul Paulica Ion placheaza aiurea si prabuseste un maul in propriul 5 metri. Si in minutul urmator, vine primul eseu al lui Sofian Guitoune. Iar peste inca patru minute, alt eseu, al lui Nyanga. Scorul se duce la 17-3. In ultimul minut al repizei, Vlaicu transforma o penalitate si tabela indica 17-6. Urmeaza pauza. Timp in care Saint-Andre isi iese din minti, tipand isteric la proprii juctori. In minutul 47, intra Csaba Gall pe centru, trimitandu-l pe Vlaicu uvertura. Mare greseala. Jucatorul cel mai putin indicat pentu postul de uvertura este Vlaicu. Am mai scris asta si am argumentat de ce: cand primeste balonul nu stie ce sa faca cu el. Viziunea asupra terenului si adversarilor a unei uverturi este cu totul diferita fata de viiziunea unui jucator insacinat sa degajeze terenul. Ori Vlaicu e potrivit doar in a doua ipostaza. Trecerea pe post de uvertura a lui Vlaicu a insemnat si altceva: de cate ori primea baloane era placat si pierdea controlul. Cate asemenea faze, tot atatea posesii irosite. Nici jucatori experimentati, precum Macovei sau Lucaci - tine baloane la pamant si, respectiv, offside in propriul 22- nu scapa ocazia de a chema atacurile franceze. Moralul stejarilor incepe sa se prabuseasca. Pierd baloane in gramada pe propiile introduceri, pierd tuse. Eseurile franceze vin in viteza: 66'-Guitoune, 70'-Fofana. O seaca observatie: la eseul lui Guitoune, culcarea in terenul de tinta a fost din doua miscari, nu dintr-una, continua. TMO-ul acorda eseu, la fel si Jaco Peyper. Urmeaza si eseul de consolare. Vali Ursache culca la colt un eseu produs rapid dupa o aglomerare in 10 metri. Vlaicu rateaza din nou. Scorul se schimba, 31-11. Si, pour la bonne bouche, mai inscrie si Gael Fickou, dupa o pasa a lui Tales, in minutul 79. Kockott transforma si 38-11, rezultat final. 

Jocul a fost unul plicticos. Francezii nu s-au dezis de lipsa de forma dar si asa, jucand, mai mult din instinct, au inscris cinci eseuri in fata unei echipe, si ea fara orizont. Trebuie schimbat ceva, Mr. Howells, daca vrem sa nu apucam din nou locul cinci in grupa. Ultima victorie la o Cupa mondiala e in fata Portugaliei si dateaza din 2007. Pe cand prima victorie in aceasta editie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu