luni, 9 ianuarie 2017

unele revin la normal, altele mai asteapta...


Mda, altele mai asteapta...asteapta ce?  In viata si istoria echipelor de rugby exista, ca si in alte sporturi, momente de glorie si momente de cadere in mediocritate. Ciclurile unei astfel de alternante sunt mai lungi sau mai scurte. Toulon, de exemplu, a avut  varful pentru trei ani consecutiv. Si de atunci se pare ca nu mai poate reveni. In Franta mai este exemplul Toulouse, Castigatoare a mai multe editii din Heineken Cup, intr-o buna zi a cazut si nu s-a mai ridicat. Vezi si editia din acest an a Champions Cup: o infrangere la Connacht, un egal cu Wasps(acasa), doua victorii cu Zebre, meci sambata cu Wasps la Coventry. Cu chiu, cu vai a reusit sa stranga 13 puncte in grupa. Nu poti merge in optimi doar cu doua vbictorii la Zebre. In momentul asta, nici o sansa de a scapa de meciurile eliminatorii pentru semifinalele Top 14, cu toate victoria de ieri la Stade Francais. 

Dinamica de mai sus mi-a fost evocata de dinamica meciului de ieri seara dintre ASM Clermont-Auvergne si RC Toulon. Clermont a fost si finalista in Cupa Campionilor, a castigat si Top 14, dar n-a reusit sa junga in posesia vreunui trofeu european major. Toulon, in schimb a castigat, cum spuneam mai sus, de trei ori consecutiv supremul titlui european si a mai fost finalista o data. Ieri insa raporturile dintre cele doua echipe au stat exact invers. Clermont a parut a fi echipa dominatoare, masculul alfa din Top 14 iar Toulon o echipa care incearca sa reziste unei presiuni constante si se sufoca. In ultimii ani, echipa din Auvergne a fost constant in aceeasi forma, de virtual castigatoare a unui trofeu major. Insa nu a putut nicicum sa-l atinga. Echipa omogena, cu jucatori de mare finete, Clermont a facut mereu figura frumoasa in fazele inferioare ale competitiilor, jucand chiar de doua ori finala Champions Cup cu Toulon. Si pierzand de fiecare data. Dand selectionatei Frantei jucatori precum Scott Spedding, Noah Nakaitaci, Remi Lamerat, Benjamin Kayser, Vincent Debaty, Thomas Domingo, Paul Jedrasiak, Julien Bardy, Alexandre Lapandry, Damien Chouly, Morgan Parra, Camille Lopez, Wesley Fofana, Aurelien Rougerie, Sebastien Vahaamahina,(adica fix un XV), Clermont pare sa fie campioana din acest an a Frantei. Oricum campioana la selectionabili.

De partea cealalta, Toulon, sub conducerea lui Mike Ford, nu au reusit nici o victorie in ultimele sase deplasari. Iar acasa, uneori s-au chinuit sa se scoata la rezultat. Paradoxul Toulon este urmatorul: e o colectie de jucatori de clasa si superclasa, dar nu este o echipa. Si spun asta pentru ca nu au un creier coordonator, o uvertura care sa valorifice rational potentialul jucatorilor componenti. Acum cativa ani, rolul asta il juca Wilkinson. Apoi a venit randul lui Matt Giteau. Wilkinson s-a retras, Giteau s-a accidentat. Ceilalti care au jucat pe post de uvertura si-au indeplinit rolul de maniera mai mult formala, adica corect dara fara a risca sa intre in istorie drept geniali. Cei trei care sunt in lotul valid acum, Francois Trinh-Duc, Pierre Bernard, Anthony Belleau sunt jucatori de serie, nu creatori de joc. In rest, in functie de joc, se remarca pentru calitati si reusite personale ba Bastareaud, ba Ma'a Nonu, ba Gorgodzilla, ba Lee Halfpenny etc.  Echipa Toulon sufera din lipsa de lider de echipa, de conducator si designer de joc. Nu stiu cat de mult va schimba situatia venirea lui, alaturi de Mikwe Ford, Richard Cockerill- angajat formal drept consultant pentru meciurile din Cupa Campionilor. Cert este ca, politica recenta de investitii in jucatori a lui Boudjellal nu a fost foarte fericita. Pentru toulonezi revenirea in viitorul luminos se amana. 


In Premiership, o situatie relativ asemanatoare. Campioana Saracens, detinatoarea titlului in Anglia si a European Champions Cup se chinuie pe teren propriu sa scoata un egal cu Exeter Chiefs si asta in conditiile in care lidera in curs, cu un punct avans, era Wasps. Bine, Exeter fusese cea de-a doua formatia ca putere de joc din editia trecuta a Premiership iar anul acesta ocupa, pana si dupa data meciului in discutie, a treia in clasament. Surpriza acestui sezon, anticipata de anul trecut, a fost si este, London Wasps. Echipa londoneza, cu baza in Coventry (Ricoh Arena). Antrenata de galezul Dai (David) Young. Animata de un cuplu de mijlocasi cu enorm de multa fantezie, Danny Cipriani si Jimmy Gopperth. La care se pot adauga, dupa caz, jucatori de mare clasa precum Simpson sau Robson, utilizati alterrnativ ca mijlocasi la gramada), Elliot Daly, James Haskell (revenit ieri in teren, dupa luni de absenta), Joe Launchbury, Christian Wade si, mai nou, flankerul Thomas Young, fiul lui Dai. Ei bine, Wasps a avut ieri un meci foarte important (din perspectiva leadership-ului) cu Leicester Tigers. Cockerill find dat afara, rolul de antrenor principal i-a revenit neo-zeelandezului Aaron Mauger, existent in staff-ul echipei.  Partida a avut un start incredibil, pe dominatia Wasps: in minutul 28 gazdele inscrisesera deja 3 (trei) eseuri iar la pauza conduceau cu 19-3.  Reprixa a doua avea, insa, sa arate diferit. Leicester se mobilizeaza si incepe sa atace. O cu totul altfel de atitudine s-a instalat la jucatorii din Leicester, Cred ca este pentru prima data cand i-am vazut vorbind intre ei atata pe teren (poate ca din vremea cand capitan era Toby Flood, acum ceva ani). Au atacat tot timpul, a intrat pe teren adevaratul animator, Freddie Burns, au fiosrt foarte aproape de a marca doua eseuri iar unul a fost validat de TMO iar in minutul 51, dupa eseul lui Peter Betham, scorul devenea 19-13. Adica sase puncte. Dominatia teritoriala a Tigers a continuat pana la sfarsitul partidei, cand diferenta s-a pastrat tot in marja celor sase puncte, 22-16.  Wasps rateaza punctul bonus care ar fi distantat-o mai mult de Saracens, Leicester Tigers pleaca cu un punct bonus defensiv). Wasps ramane in funtea clasamentului, cu 3 puncte avans fata de Saracens  si zece fata de Exeter Chiefs!  Wasps este pe cai albi ai adevarata finala a Premiershipse va desfasura pe Allianz Arena, la vara, Saracens-Wasps. Aceasta din urma isi asteapta linistita randul la glorie.


Din acest week-end ne reintoarcem la Cupele europene. Daca s-ar trage linie azi sub meciurile din grupe (s-au disputat 4 etape din 6), calificate in sferturi de finala in Cupa Campionilor ar fi : Munster 16 puncte si Glasgow Warriors 13 puncte (din Gupa `1), Wasps 13 puncte, Toulouse 13 puncte, Connacht 13 puncte (din grupa 2), Saracens 18 puncte (din grupa 3), Leinster 16 puncte (din grupa 4), Clermont Auvergne (din grupa 5).

Pe curand, prieteni si bucurati-va de rugby!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu