Varful de forma a fost atins. Africa de Sud invinge la Johannesburg Noua Zeelanda!

In fata a 62.000 de spectatori, Springboks reuseste sa intrerupa invincibilitatea All Blacks. Supermotivati (in parte datorita terenului de pe Ellis Park, terenul victoriei in Cupa Mondiala din 1999), sud-africanii presteaza excelent in prima repriza si reusesc trei eseuri - doua Pollard si unul Hougaard. All Blacks au avut o singura replica taioasa cand din combinatia celor doi vitezisti, Savea si Fekitoa, ultimul culca in buturi. Pauza ii gaseste pe Springboks cu avantaj de de 8 puncte. 21-13. Cornall Hendricks, Vermeulen, Hougaard si, in special Pollard au fost, fara discutie, oamenii cheie in jocul ofensiv al sud-africanilor. Noua Zeelanda nu a fost convingatoare, abilitatile lor naturale, catb si cele indelung exersate, nu au fost suficiente in fata jocului motivat si perfect ofensiv al gazdelor. Avand in foarte tanarul (20 de ani) Pollard un excelent coordonator de joc (Morne Steyn este deja istorie), suitele de atac ale Springboks au curs de la sine. Apararea Noii Zeelande a fost la limita ei istorica de jos. De multa, foarte multa vreme nu au mai "incasat" trei eseuri intr-o repriza. Apararea nu a mai jucat in linie ci pe demersuri strict individuale. Aici s-a remarcat negativ, Israel Dagg care afacut o serie de gafe impardonabile pentru un jucator titular All Blacks. Repriza a doua avea sa aduca Noii Zeelande un respiro in care, foarte probabil, Steve Hansen si-a mustruluit sanatos elevii. Acestia au intrat pe teren mai stapani pe ei si cu avantaj obiectiv de loc de neglijat. Cantitatea de energie consumata de Springboks le-a permis sa fie mai prezenti in posesie (dar nu si in teritoriu). Combinatiile au inceput sa curga iar jocul lor de pase a inceput sa semene cu ceea stiau sa faca dintotdeauna, sa deruteze apararile adverse. In 12 minute (58'-70') reusesc trei eseuri (Messam, Ben Smith si Dan Coles), ajungand sa conduce la un punct diferenta. 24-25. Ultimele 10 minute se joaca absolut halucinant. Africa de Sud se vede invinsa dar ataca cu ultimele rezerve de energie. Lambie rateaza de putin un dropgoal. Noua Zeelanda se apara din nou. Springboks prinde curaj datorita experientei celor nou intrati pe teren (Lambie, Van den Merwe, Botha, Schalk Burger) si se instaleaza in 22-ul Al Blacks, asteptand greseala care sa le auca o penalitate care sa faca diferenta. Aceasta insa nu vine, pentru ca oamenii in negru au fost foarte precauti. Vine in schimb de la o faza normala de joc. Burger, in cadere dupa un placaj la glezne primeste un cot in gat absolut gratuit de la Savea iar TMO confirma si Barnes decide: lovitura de pedeapsa contra Noii Zeelande pentru o contra gratuita la un jucator care nu mai controla balonul. Pat Lambie se concentreaza si tranforma. 27-25. Asa se termina jocul, in minutul 78. O victorie meritatata pentru Africa Sud, mai ales pentru aspectul senzational al primei reprize. Sub fluierul lui Wayne Barnes, cu o prestatie corecta si foarte prezenta pe fazele aglomerate fizic, ia sfarsit o partida care va fi, cu siguranta, conservata in analele intalnirilor acestor doua puteri al rugby-ului mondial. O istorie care a inceput in 1921 si care a fost, pana acum, dominata copios de neo-zeelandezi. Africa de Sud arata bine, azi a fost, cum spuneam, foarte motivata pentru victorie. Dar mai mult de locul 2 in actiuala editie a Rugby Championship nu poate pretinde. Victoria a fost de palmares iar simbolic, a demonstrat in ciuda celor doar doua puncte diferenta, ca poate fi un adversar egal legendei All Blacks. Asteptam cu interes meciul Argentinei cu Australia, de la noapte. Si acolo s-ar putea sa avem un rezultat mai putin scontat. Pe curand, prieteni!