duminică, 28 septembrie 2014

Africa de Sud castiga ...sperante, Australia cedeaza in repriza a doua.

Dupa infrangerea la un punct diferenta de acum doua saptamani, Africa de Sud trebuia sa-si recalibreze tirul pentru a a-si oferi o victorie, fie ea revansa fie o victorie cu punct bonus, ca sa spere la reducerea diferentei fata de All Blacks. Era al 80-lea meci contra Australiei iar palmaresul le era destul de fragil favorabil: 44 de victorii, 34 infrangeri, 1524 puncte inscrise fata de 1381 incasate, 180 de eseuri fata de 141. Si alcatuirea echipei de start era plina de indici ai dorintei de victorie. Jean de Villiers , capitan pentru a 29-a oara, isi marca a 85-a selectie in testele Springboks. Victor Matfield atingea si el un record, 115 selectii, din care 26 meciuri impotriva Australiei. Bryan Habana, care cantat imnul cu copilul in brate, facea si el 100 de selectii. Si asa mai departe. Partida a inceput cu o proba de forta a gramezii gazdelor. Dupa un maul de margine ca la manual, Coetzee culca primul eseu. 5-0 pentru ca Pollard (mezinul de 20 de an al Springboks) rateaza. A fost primul semnal al determinarii cu care va juca gramada gazdelor. Replica australiana nu se laasa asteptata (pe fondul greselilor Springboks) si Ashley Cooper culca si el in eseu dupa o faza excelenta facuta de fijianul la origini Kuridrani, un jucator exploziv, Foley transforma si duce scorul la 5-10 pentru ca mai transformase o penalitate fortata de Tomane. Repriza se incheie in avantajul australienilor iar Africa de sud nu prea isi demonstrse forta atacurilor. La faza eseului aussie-ilor, nici Pollard si nici Habanu nu reusisera sa opreasca uraganul centrului Kuridrani. De altfel, Habana nu este performant in placaje, chiar mai slab decat in echipa sa actuala de club, Toulon. Fie ca ii este frica de contact direct, fie ca nu stapaneste ceva ce solicita jocul modern in aparare. De altfel el a si fost inlocuit, mai intai temporar iar apoi definitiv, de catre J.P.Pietersen. La reluarea partidei, Pollard reuseste si el transformarea unei penalitati. 8-10. Si apoi jocul se schimba, Australienii ataca din orgoliu dar, aparent, fara convingere. Spun aparent pentru ca apararea sud-africana incepe se aibe aplomb. Si incepe sa-i macine fizic pe australieni. Cum la capitolul conditie fizica, gazdele stau cu mult mai bine, oboseala a inceput sa se intaleze dupa minutul 60, interval in care pe teren au intrat rezervele de marca ale Africii de Sud: Bismarck du Plessis, Schalk Burger, Patrick Lambie. Si forta atacului Springboks creste spectaculos. In minutul 70 aveam sa asistam la una din cele mai lungi faze de atac pe care, cel putin eu, le-am vazut pana acum, 29 de faze de fixare in 22-ul australian. Si, in consecinta, inevitabilul se produce, dropgoal Lambie. Iar gazdele preiau conducerea. Nu numai la scor ci si in ce se intampla pe teren. Australienii cad fizic iar Springboks cresc presiunea pe buturile adverse. In 10 minute vin trei eseuri, de Villiers (minutele 71, asiatat de Lambie si 80+, dupa o cursa spectaculoase a rezervei Cobus Reinach, excelent inlocuitor al demiului Hougaard) si Lambie (minutul 79, cu larga contributie a lui Bismarck du Plessis). Lambie rateaza doua din trei transformari si scorul se duce la 28-10. Revansa fusese luata si Africa de Sud scoate si punctul bonus. Ambele obiective ale gazdelor fusesera atinse. Dupa aceasta partida, unii mai spera intr-o infrangere, la noapte, a Noii Zeelande in Argentina si un succes, peste o saptamana, acasa cu acestia, in ultima etapa. Personal nu cred in niciuuna din aceste ipoteze. Locul doi in aceasta editie a Rugby Championship este perfect meritat. Noua Zeelanda este o echipa foarte solida si domina pe merit ierarhia internationala. Nu numai ca aceasta dominatie are ceva vechime dar si-au demonstrat-o si in actuala editie a turneului. In concluzie, a fost un meci cu o invingatoare pe merit. Un meci frumos, de la care, scazand numarul greselilor tehnice, nu puteam astepta mai mult spectacol. Prima repriza a fost echilibrata iar a doua la discretia Springboks. Australienii nu au mai inscris din minutul 27 asa ca nu putea emite nici o pretentie la victorie, poate cel mult un egal. Dar uzura la care i-a expus gramada sud-africana i-au facut sa cedeze swerios atat teren cat si posesie. Ceea ce s-a cunoscut in ultimele 20 de minute. Arbitrajul a fost asigurat de cel mai in forma oficial al fluierului, galezul Nigel Owens. Excelent plasament la faze critice, lasand jocul liber cand era cazul, stopandu-l cand trebuia neparat, prracticand avantaje lungi, Owens este un adevarat ofiter de politie (ca si in viata civila). Limbajul este simplu dar cuprinzator, simte bine jocul si dubiile lui sunt exprimate rapid, comnsultand TMO-ul destul de rar. Pe scurt , un excelent referee.

La noapte, avem de urmarit replica argentinienilor in fata All Blacks. Pana acum, nu au dezamagit. Jucatorii lui Daniel Hourcade cresc de la meci la meci. Sa-i vedem la lucru. Ora, 1,05. Asta, daca rezist somnului. La buna vedere, prieteni!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu