Nici nu s-au terminat bine campionatele interne si batalia pentru trofeele europene, ca agitatia din iunie a si inceput. Rugby-ul profesionist, in special cel de elita, a devenit in ultimii ani un sport extrem de solicitant. Competitii intre octombrie si iunie, in emisfera nordica, pauza activa (pregatire specifica)iulie-septembrie. Cu o singura luna, incompleta, de concediu propriu-zis. Densitatea mare de partide, marea majoritate oficiale-contand pentru una sau alta dintre competitii-conduce la suprasolicitare si la, in consecinta directa, accidentari. Daca am urmari timp de un an calendaristic, nu competitional, am vedea cum jucatorii oricarei echipe au perioade active si perioade de recuperare dupa accidentari, unele mai lejere altele mai grave. Ieri seara, de exemplu, am vazut un jucator mare revenit in teren la nivel international dupa ce stat trei ani pe tusa ca urmare a unor pauze medicale, sud-africanul Schalk Burger. La 31 de ani inca mai este, daca a scapat de sechelele meningitei, un jucator care are ceva de spus. Imaginati-va cat de grea si lunga este perioada de recuperare si revenire la curba de efort solicitata unui convalescent de meningita care, la reluarea activitatii, mai face si o fisura la una din vertebrele cervicale. Si totusi a revenit in lotul selectionatei nationale. Asta a fost gandul meu cand am vazut partidele de ieri. Cea dintre Africa de Sud si o selectionata internationala, World XV, a fost un exemplu de intalnire amicala care se transforma in meci-test, oficial. Selectionatii lui Nick Mallett au facut fata doar mai putin de jumatate din prima repriza tavalugului verde. Springboks au inscris nu mai putin de sase eseuri (Habana, Bakkies Botha, Bismarck du Plessis(2), Goosen ,fosta tanara speranta, regasita, Willie le Roux). Sunt in forma, cu pofta de joc si suficient artag ca sa ii primeasca de saptamana viitoare pe cei din Wales. Meciul mi-a placut mai mult decat cel al Frantei in Australia sau al Irlandei in Argentina. De altfel, Heyneke Meyer, conteaza in perspectiva Cupei Mondiale din Anglia pe jucatori cu experienta, indiferent de varsta. Victor Matfield, 35, s-a reactivat si face linia a doua cu Botha, 34, ca in vremurile bune. Cum spuneam mai sus, a revenit si Schalk Burger, la 31 de ani. Jean de Villiers, la cei 33 de ani era accidentat dar are rezervat postul de capitan al Africii de Sud. Fratii du Plessis, ca si Ruan Pienaar au trecut si ei de 30 de ani. Cu totii s-au miscat foarte bine in teren. Si vor fi oameni de baza in echipa Africii de Sud la World Cup 2015. Sa revenim in actualitatea australa. Franta, cu o alta echipa improvizata de Saint Andre, a pierdut lamentabil in fata Australiei. 23-50. Sarniera Machenaud-Michalak nu a functionat cum trebuia intr-un meci international, Yoann Huget nu s-a simtit in largul lui ca de altfel toata linia a treia (Le Bourhis, Fofana, Fickou, Huget), linia intaia a facut nepermis de multe greseli. De partea cealalta, Wallabies au stapanit jocul de la un cap la celalalt. Sapte eseuri date Frantei, finalista la ultima editie a RWC, spun multe atat despre aopararea franceza darm, mai ales despre forta ofensiva a gazdelor. Sapte e4seuri, sapte marcatori- Folau, Ashley-Cooper, Hooper, Toomua, Cummins, K.Beale, Mc Cabe. In ansamblu, Australia s-a jucat cu o Franta, plina de ifose si ingamfata, ca de obicei. Elevii lui Ewen McKenzie incep sa semene a echipa sudata, desi le-au lipsit unii jucatori-cheie, preum Moore, accidentat (recidiva)inca de la inceputul partidei sau Will Genia sa Christian Lali'ifano sau Quade Cooper. Scorul de 50-23 nu arata fidel raportul de forte de pe teren. In minutul 72, era 50-9. Eseul francez acordat de TMO in minutul 73 pentru Morgan Parra a fost la cativa centimetri buni in teren. La fel, eseul de penalizare contra Australiei din minutul 82 a fost, de asemenea fortat de George Clancy, pentru, probabil, a nu leza prea tare oergoliul francez. Mi-au placut de la Wallabies perechea de mijlocasi Bernard Foley si Jack White, Folau, Matt Toomua si, in mod special, Tevita Kuridrani, jucator altruist, de mare angajament. Inaintea acestui meci, s-a jucat Noua Zeelanda-Anglia. Un joc pe care multi dintre iubitorii rugby-ului il asteptau ca sa vada raportul de forte cu un an inainte de RWC 2015. All Blacks nu mai pierdusera o intalnire internationala din 2012 (acea infrangere de pe Twickwenham in fata Angliei) iar in 2013 avusesera numai victorii. De partea cealalta, Anglia este in mare crestere de forma, chiar daca a pierdut la esaveraj Six Nations 2015. Munca echipei lui Stuart Lancaster incepe sa dea roade. Cu multiple accidentari in echipa standard (de exemplu, Twelvetrees a cedat in ultima saptamana), Anglia a dovedit ca este o candidata indreptatita pentru victoria in Cupa de anul viitor. Au fost la egalitate, pana in minutul 72, cu o echipa All Blacks ce a parut ca abia atunci se incalzea pentru un meci decisiv. Ca si in cazul victoriei de la Dublin de anul trecut abia din minutul 75 au inceput sa-si arate muschii. Au finalizat cu victorie intalnirea cu fiii Albionului, fortand in maniera lor proprie atacul in 22-ul advers. In minutul 76, TMO le refuza un eseu datorita lipsei de vizibilitate in inregistrarile video din trei unghiuri. Obtin o gramada in 5-ul englez si reusesc sa inscrie la colt, prin Conrad Smith. 20-15. Asa s-a decis partida. Nigel Owens nu a fost intr-una din zilele sale excelente. A fluierat mult pentru ca s-a si gresit mult in manuirea balonului. Cum spuneam in titlu, Anglia arata bine in teren. Solida, ofensiva, apararea este decisa- se placheaza foarte mult (Marland Yarde fiind un campion la acest capitol, el, Ben Morgan si Chris Robshaw au facut diferenta) si are o capacitate de atac net superioara evolutiilor din sezonul actual. Freddy Burns, o revelatie placuta. Ben Morgan, rezerva pana cu o saptamana inainte, le-a dat lectii de aparare neo-zeelandezilor. Geoff Parling a fost exemplar in tusa. Per ansamblu, Anglia a aratat ca este o investitie bine dirijata de Stuart Lancaster & comp. Sa vedem ca se mai intampla peste o saptamana. Isi va reveni legenda All Blacks sau Anglia va trece inca o data peste ei? In Ultima partida a serii, Irlanda a trecut, cum era de asteptat, de Argentina, gratie jocului exceptional al lui Jonathan Sexton ca si al lui Paul O'Connell. Scor 29-17, cu trei eseuri irlandeze si doua argentiniene (o echipa noua, profund intinerita). Si la selectionata argentiniana, munca echipei lui Daniel Hourcade incepe sa se vada. Jucatorii sunt mai decisi sa inscrie, placajele merg bine, jucatorii tineri se integreaza repede, echipa incepe sa aibe un stil propriu.
Acestea sunt impresiile din prima saptamana a turneelor din iunie. Iar meciurile test vor continua, pentru echipele majore inca vreo trei saptamani. Se vor juca si partide cu echipe de club. Asa ca avem ce vedea si de ce ne bucura, prieteni. Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu