* Nu m-as fi gandit ca blogul acesta sa ajunga atat de rasfoit sau citit. In putin peste patru ani, 16.000 afisari de pagina! Initial era dedicat putinilor iubitori ai rugby-ului din Romania. Ulterior, fara stradanii deosebite, el a plecat putin prin lume si pe acolo a ramas. S-au deschis pagini pe toate continentele (mai putin, poate, Antarctica). Ultima vizita, memorabila, a fost din Arabia Saudita. Google imi ofera posibilitatea sa vad de unde se acceseaza pagini si cu ce motoare de cautare. Ca si cele mai citite postari. Deocamdata nu ma gandesc sa intru in zona comerciala, adica sa gaduiesc reclame. In mare blogul indeplineste conditiile pentru a fi eligibil in aceasta zona. Dar nu vreau sa transform aceasta activitate, inceputa prin a atinge anumite obiective, intr-o sursa de venit. Nu ar fi in conformitate cu valorile pe care le difuzez si sustin. Ca la inceput, scriu foarte putin sau deloc despre performantele sau contra-performantele rugby-ului romanesc. Nu pentru ca nu ar merita ci pentru ca exista un mare numar de "scriitori de serviciu" care exerseaza, in irefutabila limba de lemn, glosse despre nimicuri si evenimente fara rezonanta. Rugby-ul, ca stare de spirit, inca nu a patruns in Romania, cel putin nu intr-o maniera semnificativa. Foarte putin inteleg care este diferenta de substanta intre munca unui nr.8 (ca e Kieran Read, Imanol Harinordoqui sau Ben Morgan), sa zicem, din elita mondiala si cea a lui, raman tot in sfera exemplului, Mihai Macovei. Foarte multi acuza arbitraje ostile, uitand sau nestiind ca arbitrajul este, de multe ori, o chestiune de interpretare a jocului si ca arbitrajul in football este cu totul diferit de cel din rugby. Acestea fiind zise, promit ca voi continua sa scriu despre ceea ce am scris si pana acum, despre rugby-ul adevarat, de nivel inalt si despre evenimente care, cititi in continuare, pot schimba destinul acestui atractiv sport. Multumesc inca o data cititorilor mei si promit ca blogul va ramane el insusi, indiferent de reactiile unora sau altora, motivate sau nu. Recunosc, aici si acum, ca mi-as dori mai multa interactivitate cu cititorii mei, replici si comentarii in timp real. Uneori am impresia ca genul de solilocviu presupus de acest blog de nisa nu este sanatos. Dar voi continua sa scriu si in aceste conditii. Pentru ca este nevoie de comunicare iar aceasta, ca orice activitate vocationala, este o chestiune de afinitati.
* O lovitura teribila pentru rugby-ul australian! Din 24 mai 2014 s-a modificat Legea asigurarilor de sanatate, care reglementeaza inclusiv activitatile recuperatorii din sportul profesionist. Despre ce este vorba? Marea majoritate a platilor pentru servicii medicale post-accidente era finantata din bugetul federal si provincial conform variantei de baza a legii, datata 1974. Din 21 mai curent, toate platile pentru servicii medicale de recuperare si reabilitare trec in sarcina angajatorilor, deci a franchiselor regionale. Adica nu mai sunt decontate de Casa de Asigurari. In conditiile in care, dupa cum stiti, numarul accidentarilor este in continua crestere si se estimeaza ca aceasta categorie de cheltuieli, o data trecuta in contul angajatorilor (si/sau al jucatorilor, dupa caz) va impovara excesiv bugetele cluburilor si franchizelor. Bill Pulver, CEO-ul Australian Rugby Union, a declarat ca este necesara o runda de discutii cu Guvernul federal pentru a incerca sa remedieze aceasta "eroare". Fie asigurarile (obligatorii, in sportul profesionist, deci in rugby) sunt prea mici si nu mai acopera costurile recuperarii jucatorilor accidentati, fie accidentarile prea numeroase. Recunosc ca desi am mai abordat aceasta chestiune pe blog, dar din alta perspectiva, nu ma asteptam ca o criza virtuala a rugbuy-ului sa apara atat de curand. Presiunea pe industria sportului de a produce spectacol si a produce, astfel, din ce in ce mai multi bani, se face in contul sanatatii si vietii jucatorilor. In ritmul ultimilor ani, rugby-ul va ajunge un sport extrem de scump, poate nu intr-atat daca ne raportam la schi sau automobilism. Acesta va fi un efect secundar. Efectul principal va fi descresterea sferei de atractivitate a acestui sport care va mai fi rentabil (oribil cuvant!) doar in conditiile in care va creste intensitatea contactelor fizice (deci si a riscurilor de accidentare). In cei aproape 20 de ani de la trecerea la profesionism, sportul gentlemanilor a fost inghitit si digerat de uriasa masina capitalista de produs bani. Din punct de vedere ontologic aceasta transformare e un mare pacat. Din punct de vedere financiar, rugby-ul a ajuns o afacere profitabila pentru profesionistii profitului. Meditati si voi, dragi prieteni, la chestiunea cu pricina si trageti concluziile: sport amator sau sport profesionist?
Cred ca ar trebui sa scrieti mai mult si mai des despre rugbyul romanesc,nu pentru ca ar fi ceva pozitiv de consemnat,cineva insa ar trebui sa-i trezeasca pe scriitorii de serviciu din betia''victoriilor'' din toamna trecuta.
RăspundețiȘtergere