rugby nec plus ultra

Chiar daca nu folosea nimanui si era un meci de placere, cea de-a treia confruntare dintre Noua Zeelanda si Australia in Bledisloe Cup 2013 a fost un regal sportiv. Alaturi de Africa de Sud - Noua Zeelanda ( din Rugby Championship 2013) va sta la loc privilegiat in colectia meciurilor de aur ale rugby-ului profesionist. Noua Zeelanda este, fara tagada, cea mai buna echipa a momentului si, poate, a tuturor timpurilor. Cu exceptia infrangerii de la Londra din toamna anului trecut (asteptam cu interes revansa de anul acesta), ultimii ani au fost extrem de fasti pentru All Blacks. Campioni mondiali in 2011, castigatori in ultimele doua editii ale Rugby Championship, neinvinsa acasa de 38 de luni, Noua Zeelanda a fost din nou prea puternica pentru o renascuta echipa a Australiei. Care echipa a fost un adversar redutabil, peste asteptarile curente. Jocul lor a functionat pentru ca au avut treisferturi exceptionale-Toomua, Kuridrani, Ashley-Cooper, comative si creative, pentru ca perechea Genia-Cooper astazi chiar a functionat foarte bine, pentru ca Mowen si McCalman au facut jocul unei linia a treia distrugatoare. Australienii s-au batut pentru orice balon si au jucat numai spre buturile adverse. Dovada cea mai clara sunt ultimele doua minute plus minutele de prelungire ale reprizei secunde, cand diferenta era de 8 puncte iar australienii luptau la baioneta sa castige teren pentru a mai inscrie puncte. In conditiile in care nu se acorda punct bonus iar in fata era cea mai buna aparare a lumii. Jocul de astazi le-a facut cinste Wallabies. Mc Ewan are de ce sa fie mandru de echipa sa, chiar daca a fost un meci fara miza. Poate asta e si explicatia frumusetii acestui meci: nu a fost nici o miza si s-a jucat profesionist, din placere. All Blacks nu a resimtit lipsa lui Cory Jane nici a lui Richie McCaw. Charles Piutau si Sam Cane au jucat excelent, aratandu-ne ca succesiunea de jucatori dinspre noua spre vechea generatie este un mecanism rodat deja de catre Graham Henry. Nici absenta lui Dan Carter nu mai e de mult o problema. Este la post Aaron Cruden. Nu e nici Cruden, e Beauden Barret. Kieran Read a preluat cu mare succes rolul de capitan de la McCaw. Aaron Smith este la fel de versatil si eficient ca simpaticul dirijor al kapa o pango, Piri Weepu. Kevin Mealamu are deja 35 de ani si este inca un super taloneur. Ma'a Nonu a implinit 31 de ani si mai poate juca inca 3-4 suplimentari, pentru ca este greu de placat si are, in atac, viteza unei locomotive la iesirea din tunel. Combinatia de jucatori de valoare mondiala- jucatori tineri (Faumiuna, Thrush, Canu, Piutau, de exemplu) i-a iesit senzational lui Graham Henry in acest an. Nu exista diferenta nici de valoare nici de varsta intre jucatorii Furiei Negre. Moralul excelent, motivatia victoriei la cotele de sus de tot. Asta face din Noua Zeelanda cea mai frumoasa echipa lumii. Sa ne inclinam barbiile, prieteni! PS. Cel mai scump bilet la meciul Anglia- Noua Zeelanda, din 16 noiembrie, pe Twickwnham (un loc intr-o loja la centru), costa 1614,38 £. Adica ceva in jurul a 2020 euro. La mai mare!