Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic

Heineken Cup 2013-2014 a pornit la drum ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic in aceasta vara. Ma temeam, naiv, ca jucatorii din Anglia si Franta s-ar fi demotivat din cauza autoritarismului ERC si IRB. Chiar profesionisti fiind. Developerea situatiei a aratat, insa, ca situatia a fost provocata de conducatorii de club si staff-urile celor doua federatii. Presedintii de club au fost cei mai vocali in perioada de referinta. Ei doreau, in fapt, mai multi bani din restructurarea competitiei. Dar nu au tinut cont de puterea financiara a suprastructurii organizatorice. Si pana la urma au ingenunchiat. Jucatorii au fost, in aceasta prima etapa, OK din toate punctele de vedere. La ei oricum nu veneau banii suplimentari. Pentru ca au contracte pe perioade mai lungi, iar rugby-ul nu e football. Lectia acestei veri a fost una simpla. Am putea cita unul din jingle-urile lui Tamango (Guerilla): binili invinge. Evident, pentru noi, spectatorii. Am urmarit ieri patru meciuri interesante, In ordine cronologica, primul a fost Ulster-Leicester Tigers. Cu concursul unui arbitraj modest (Romain Poite), nord-irlandezii au castigat pe merit, 22-16. Pentru invingatori au jucat multi baieti cu mare experienta: Tommy Bowe, Rory Best, Dan Tuohy, Andrew Trimble sau Roger Wilson (man of the match). De partea cealalta, intr-un prim XV de conjunctura, echipa fiind in reconstructie, doar Toby Flood, fratii Tom si Ben Youngs, Jeff Parling si-au adus experienta in acest joc. Evolutia scorului a fost alternanta. Diferenta a facut-o stilul irlandez de joc si ziua foarte buna pe care a avut-o roscovanul Paddy Jackson, un adevarat playmaker. Toby Flood nu a fost nici el in forma proasta dar de la un timp a devenit extrem de previzibil si, in consecinta, usor de contrat. In minutul 47, cand scorul era egal (13-13), intra pe teren si Ruaan Pienaar, alt experimentat. El si Paddy Jackson au facut jocul mai departe, cu eleganta si s-au impus in final cu 22-16. Eseuri au fost doar in inceputul primei reprize (Mulipola-8, Bowe-16). Tigers nu s-a dezmintit nici de aceasta data. Jocul sau stereotip si perfect anticipabil, pe spatii mici, i-a costat si de aceasta data. Daca ar fi sa alegem un jucator opus celui care devine "man of the match" acesta a fost aripa Miles Benjamin, adus anul trecut de la Worcester. In materie de nou veniti, o buna achizitie pentru Tigers pare a fi galezul Owen Williams, adus de la Llanelli Scarlets in acest an pentru a spori concurenta pe tricoul cu nr.10.Al doilea meci, cel mai interesant al zilei de ieri, s-a jucat la Edinburgh, intre gazde si irlandezii de la Munster, echipa cu un trecut Heineken mai mult decat onorant. Arbitrajul a fost asigurat, bine spre foarte bine, de J.P.Doyle (in Anglia i se spune Vulpea). Scotienii intrau pe teren cu Ross Ford, Greig Laidlaw, Jack Cuthbert, Tim Visser iar irlandezii cu Conor Murray (taloneur de 24 ani, 1,88 metri, 22 ani), Paul O'Connell, Simon Zebo, Keith Earls, samoanul Cassey Laulala, fost international neo-zeelandez. Eroul si omul meciului a fost Graig Laidlow, omniprezent si co-autor al tuturor punctelor scotienilor, cel care a facut diferenta, 9 puncte in prima repriza si assist la eseul lui Matt Scott. La pauza, scotienii, neimpresionati de jocul deschis al irlandezilor, conduceau cu 19-17. Ian Keatley, uvertura celor din Munster aduce scorul la 19-20 ba chiar conduc, prin acelasi Keatley, aparent decisiv dupa cum curgea jocul, 19-23. Insa, din acest moment are loc revirimentul olandezului Tim Visser, practic inexistent in prima repriza. La o faza construita inteligent de acelasi Graig Laidlaw, Visser culca in eseu. TM0 decide, dupa doua faze cerute in analiza de J.P.Doyle, ca esul este valabil. Era minutul 70 iar scorul favoranil scotienilor, 26-23. 5 minute mai tarziu, Laidlaw provoaca un offside la O'Callaghan si mai transforma o penalitate. 29-23. Excelent raport al demiului scotian: 7 reusite din 7 lovituri. Si pentru ca raportul de eficienta sa fie subliniat, in minutul 79, din 46 metri, (masuratoare oficiala), mai reuseste si o bara! Pentru tot travaliul sau a fost declarat man of the match al acestei partide spectaculoase si jucate la epuizare. Scotienii au reusit sa arate ca nu intamplator au fost semifinalisti in editia de anul trecut a competitiei. O echipa frumoasa, foarte bine motivata si cu multe rezerve tehnice. Ulster si-a facut jocul dar initiativa a apartinut aproape in permanenta gazdelor. Al treilea meci a fost Castres- Nothampton. In care inca o vedeta, Rory Cockott, a dominat ecranul si partida. Castres s-a dovedit inca o data ca este o formatie bine asezata, solida dar si tehnica, puternica in aparare si incisiva in atac (dovada este eseul lui Martial, pornit din propriul 22 si "fugarit" de vitezistul galez George North, min.9). Mihaita Lazar, per ansamblul meciului, a jucat onest si a fost acel om in oplus in aglomerarile spontane. La Northampton au jucat mumerosi internationali, Dylan Hartley, fratii Pisi, Ben Foden, Courtney Lawes, Stephen Myler. Pentru Castres si-au facut datoria, pe langa Remi Tales, scotianul Richie Gray, sud-africanul Anthonie Claassen si neo-zeelandezul Rory Cockott. Si Northampton a inscris un eseu (Hartley, 51) dar in raportul de forte a contat numnarul de penalitati transformate. Capitol la care Rory Cockott l-a depasit cu sase puncte pe Myler. Omul meciului a fost declarat Capo Ortega, linia doua, care impreuna cu Richie Gray a asigurat succesele celor de la Castres Olympique, atat in tuse cat si in reusita maul-urilor si spontanelor, care impreuna au impus superioritatea francezilor. Northampton nu a aratat mare lucru decat o leaca de aratag in repriza a doua. A arbitrat corect scotianul George Clancy. Ultimul meci, de seara, a fost unul al marilor orgolii. Se intalneau Ospreys si Leinster. De ambele parti mari jucatori in activitate: Dan Biggar, Justin Tipuric, Adam Jones, Tito Tebaldi, James Hibbard, Rhys Priestland de la Ospreys, Fratii Rob si David Kaerney, Sean Healy, Paul O'Connell, Gordon D'Arcy, Sean Cronin, Jamie Heaslip (adica un fel de jumatate din echipa Irlandei) plus Jimmie Goperth, neo-zeelandez, adus de la Newcastle ca sa intareasca competitia cu Ian Madigan pentru tricoul cu nr. 10, dupa plecarea lui Sexton la Paris. Arbitrajul, foarte pretentios,a fost asigurat de Wayne Barnes. Cu brio, as spune. Barnes e un arbitru foarte atent si s-a specializat in ultima vreme in tricks-urile jucatorilor de clasa. A tinut bine sub control ambele echipe, la fel de experimentate dar cu palmares diferit. Amintim ca Leinster are cel mai mare numar de victorii in Heineken Cup. Galezii au condus cu 6-0, dupa doua penalitati transformate de Biggar (cam sters tot meciul). A urmat eseul lui Sean O'Brian din minutul, dupa o excelenta faza pe traseul Cronin-Heaslip si, in ciuda dominarii teritoriale (posesie 65% Ospreys), care avea sa schimbe configuratie jocului. Eseul este transformat de Goperth, care preia din acel moment controlul si constructia jocului irlandez. Galezii se apara, irlandezii construiesc. In repriza a doua incepe si ploaia, cea ce pare sa stanjeneasca gazdele. Cu toata ploaia, irlandezii se dezlantuie in joc pe pase lungi si in adancime. Galezii rezista dar incep sa faca mai multe greseli decat pana atunci. Intra canadianul Hassler, 21 de ani, la Ospreys si mai anima jocul intrucatva. Hibbard se zbate de unul singur dar nu prea are sprijin. Tipurici nu s-a vazut mai deloc, cu o singura exceptie, din minutul 68, cursa de circa 40 metri, pasa catre Hassler, faza oprita de Goperth in extremis. Acelasi Goperth mai inscrie din doua transformati de penalitati, in replica transformarii lui Biggar si scorul se duce la 9-19. Ospreys nu a avut conducator dce joc. Tot greul l-a dus Tito Tebaldi, inlocuit in minutul 61. In minutul 70 iese si Hibbard. Ron Kerney a fost cel mai performant fundas din meciurile de ieri. Di minutul 50, jocul nu a mai avut istorie. Irlandezii au avut o mult mai buna circulatie a balonului si o foarte buna aparare, in ciuda posesiei (68%-32% in favoarea gazdelor), au placat cam tot ceea ce a trebuit (87-126) pana in minutul 75. Si astfel si-au onorat renumele. Finalul a fost al oaspetilor iar scorul a fost prea putin asemanator configuratiei si ritmului jocului, 9-19. Dupa 2 sezoane plate, Leinster pare sa revina in forma care i-a consacrat in ultimul deceniu. Sunt de urmarit ca potentiali challengeri la Cupa Heineken din acest sezul. Goperth opare sa il inlocuiasca cu succes cu Jonathan Sexton. Vom vedea daca ipoteza revenirii Leinster-ului se va valida. Cam asta a fost ieri. Azi mai avem doua meciuri tari. De la ora 5 p.m., Toulon-Glasgow si de la 10 p.m. Racing Metro-Clermont Auvergne (se anunta meci tare de tot). Sa aveti o duminica plina de bucuria rugby-ului, prieteni!