All Blacks pierde in premiera la Irlanda

Si a inceput. Primul weekend al turneelor din noiembrie 2016 nu a programat intalniri cu mare potential de surpriza. Spectacol, poate. Dar ieri, la miezul noptii, situatia arata cu totul altfel.

Japonia, cu un staff nou si cu legenda intacta (afectata doar putin de cele doua infrangeri cu Scotia, de asta vara) a intalnit o formatie a Argentinei pusa pe fapte mari in acest an. Partida s-a incheiat cu un scor mai dur decat a aratat tabela. 20-54. Cu sapte eseuri argentiniene (2 Moroni, 2 Sanchez, 2 Cordero si unul Moroni) contra trei ale gazdelor, Argentina pare doar iesita de la incalzire. Asteptam.

Pe Principality Stadium din Cardiff, o echipa relativ improvizata si tinuta departe de ochii presei a trebuit sa-si onoreze blazonul si sa-si infrunte adversarul de la antipozi. Australia, de cealalta parte, venea dupa un sir de infrangeri dureroase (trei, anul asta de la Noua Zeelanda plus Cupa Bledisloe pierduta din nou) iar pozitia lui Michael Cheika nu mai era atat de sigura   pe cat parea dupa finala de la Cupa Mondiala. Evolutia meciului a fost ilustrata de doua rapoarte statistice: in minutul 15 posesia balonului arata 9% Tara Galilor - 91% Australia si 3-8 la puncte pentru ca in minutul 60 sa se consemneze 96 metri alergati cu balonul in posesie pentru gazde si 543 metri pentru oaspeti. Asa ca deduceti singuri ce s-a intamplat in cele 45 minute dintre aceste doua repere. Un eseu pentru galezi (Scott Williams-61'), cinci pentru aussies (Stephen Moore-10', Reece Hodge-26',Tevita Kuridrani-34", Bernard Foley-54' si Dave Haylett-Petty-76'). La pauza scorul era 3-20, la final a fost 8-32.  Bernard Foley a fost omul meciului, a construit cu succes tot ce si-a propus, a avut reusite superbe in jocul cu piciorul chiar daca a ratat transformari si penalitati. Galezii au fost net dapasiti la toate capitolele desi s-au straduit, de la moment incolo, sa limiteze incarcarea tabelei de scor.  Dan Biggar a reusit sa primeasca un galben pentru obstructionarea unui adversar care incerca sa primeasca un balon. Quade Cooper a fost introdus ca rezerva a lui Foley doar in minutul 77, ca sa primeasca si el ceva prima de joc. In rest nimic deosebit de semnalat. Tara Galilor e in deriva. Nu scorul e deranjant ci maniera in care acesta s-a construit.

Africa de Sud avea sa intalneasca una din acele formule de selectionate mereu surprinzatoare, numnite Barbarians. Si cu Springboks se intampla multe lucruri ciudate. Schimbarea staffului de antrenori, schimbarile de orientare politica chiar, au produs suficient zgomot pentru a atrage atentia lumii rugbyului. Incercarile succesive ale lui Coetzee de a gasi un echilibru intre jucatori, experimentele pe posturi si slabiciunile in registrul strategic din meciurile Rugby Championship au inmuiat serios prestigiul de care se bucura rugbyul din Africa de Sud. Nici partida de ieri nu a iesit din serie cetoasa a rezultatelor. Singurul moment in care Boks au condus meciul a fost eseul transformat din min 52, cand au venit prima oara la conducere, 17-19. Au urmat inca doua eseuri si in minutul 74, Barbarians conduceau cu 31-19. A fost nevoie de o masiva concentrare de motivatie si efort pentru ca sud-africanii sa inscrie si ei inca doua eseuri, cu care puteau castiga daca erau, ambele, transformate. Insa Pat Lambie rateaza cea de-a doua transformare si scorul ramane egal, 31-31. Africa de Sud a facut un meci mediocru si nu a schimbat nimic din nota de improvizatie a ultimelor sale partide. Nici macar conclavul marilor antrenori ai natiei (de acum doua saptamani) nu a reusit sa faca lumina la orizontul acestei foste campioane mondiale.

In fine, de la meciul-vedeta, Irlanda-Noua Zeelanda, se astepta mult. Nu atat replica irlandeza cat spectacolul All Blacks. Faptul ca partida se disputa la Chicago si ca tara orgnizatoare era Irlanda nu parea sa conteze prea mult. All Blacks tocmai sarbatorisera, de cateva zile, daramarea propriului record mondial de partide consecutive fara infrangere. Cu o gramada de jucatori de valori apropiate la indemana, Steve Hansen a intrat pe teren cu o echipa relativ sudata insa cu doua improvizatii-Jerome Kaino linia a doua si George Moala centru exterior. Pe banca, ca rezerve, doi frati ai unor jucatori celebri si aflati in teren din primul minut- Scott Barrett si Ardie Savea. Pe banca de rezerve, elefanti precum Cruden, Faumuina, Perenara, Fekitoa. Daca n-ar fi fost vorba despre campioana mondiala, am fi putut afirma ca Hansen a suferit, facand aceasta selectie, de complex de superioritate. Mai curand cred ca  a functionat o alta ipoteza de lucru: Irlanda nu a inregistrat nici o victorie vreodata in fata All Blacks. Care ipoteza, coroborata cu recentul record mondial al invincibilitatii, putea recomanda o atitudine relaxata. Insa pe teren nu avea deloc sa fie asa cum gandise Hansen. Meciul incepe sub conducerea Irlandezilor, bine organizati si motivati (aici se cuvine a mentiona rolul de motivator al lui Joe Smith, antrenorul neo-zeelandez al irlandezilor). In minutul 10, eseul lui Jordi Murphy, transformat de Sexton (impecabil ieri), face ca scorul sa fie 10-5 pentru oamernii in verde. Pentru ca mai apoi eseurile irlandeze sa curga conform cursului jocului: CJ Stander-16' si Conor Murray-33', un eseu de tip "singur printre dusmani". La pauza, surpriza incepe sa capete contur si proportii, 25-8 pentru Irlanda. Cum All Blacks mai trecusera prin episoade de joc din aceeasi categorie, era de asteptat sa se scuture putin de lene si sa accelereze. Am scris pe pagina mea sociala ca este de asteptat ca furia neagra sa se trezeasca. Cam asa parea sa se intample dupa ce, treziti de (inca unul) eseul lui Simon Zebo, scorul incepea sa se ingrase prea tare, 30-8. Si furia neagra s-a trezit. In 12 minute, au dat trei eseuri - TJ Perenara-51', Ben Smith-55", Beauden Barrett-62. Diferenta de scor, favorabila irishman-ilor se reduce la 4 puncte: 33-29. Intra in teren si ultimele rezerve, de ambele parti. All Blacks preseaza, irlandezii raspund pe masura iar in minutul 74, Perenara prinde o tusa in 5 metri de la buturile negre. Se formeaza o gramada de margine iar, cu concursul lui Trimble, Robbie Henshaw inscrie al cincilea eseu al gazdelor. 40-29, rezultat ce se va mentine pana in final, desi irlandezii au mai avut in ultimul minut o penalitate pentru neeliberare de balon la pamant. Trimble rateaza si jocul se termina. Pe neo-zeelandezi lipsa de disciplina si suficienta i-au terminat inca din repriza intai. Tot timpul cu irlandezi pe ei (o admirabila aparare avansata) nu au avut nici forta nici determinarea pentru a produce jocul lor cursiv de pase. Neavand baloane prea multe,  Julian Savea si Nemani Naholo, marcatorii de serviciu, nu s-au vazut aproape de loc ieri. Barrett senior si-a marcat eseul si in meciul asta ca si Ben Smith. Dar irlandezii au fost mai prezenti pe faze de atac, pentru ca n-au pornit din 40-ul lor decat la eseul lui Zebo. Victoria le-a zambit pentru ca si-au dorit mai mult victoria. Prima lor victorie impotriva actualei campioane mondiale. Si inca pe teren strain, nu acasa. Mi-a placut intreaga echipa a irlandei, dar cu deosebire luptatorul CJ Stander si killer-ul Jamie Heaslip, Devin Toner, Andrew Trimble, Simon Zebo si neobositul Rob Kearney. Echilibrat arbitrajul francezului Mathieu Raynal, (a aplicat foarte bine avantajele si a sanctionat la sange offside-urile All Blacks) desi specialistii din sud nu agreaza stilul conationalilor acestuia. Vom mai vorbi despre asta, altadata.

Pentru incheiere, voi propune o metafora pe care am licentiat-o pe aceeasi pagina de socializare: omuletii verzi au invins gasca lui Darth Vader.

Sambata viitoare, alte sase meciuri: Italia-Noua Zeelanda, Anglia-Africa de Sud, Scotia-Australia, Franta-Samoa, Tara Galilor-Argentina si Irlanda-Canada.

La buna vedere, prieteni!