Chiar asistat de Serge Blanco, Phillipe Saint-Andre nu reuseste sa scoata mai mult din jobenul sau de selectioner. Adica o echipa incropita care nicicum nu poate straluci in fata unui adversar experimentat, cum e team-ul lui Warren Gatland. Ori jucatorii refuza sa se acomodeze intre ei ori lucreaza (e cam mult timp pierdut) impreuna la prabusirea actualului responsabil de gloria rugby-ului francez. Am vazut un meci incalcit (de multe ori semanand cu meciurile copacilor nostri) in care s-au angrenat si galezii, lipsa unuia sau altuia din conducatorii de joc disponibili, un om (chiar doi, daca-l punem si pe Parra) in zi proasta de sut , schimbari de avarie pe banda rulanta o linie de treisferturi (cu exceptia aceluiasi Hughet, omul cu scanteia, mai mereu) lipsita de forta de penetrare, multe huidume pe teren dar din ce in ce mai putini jucatori s.a.m.d. Galezii, nici ei mai breji decat francezii dar cu un fond psihologic mai motivat de o serie destul de lunga de victorii recente) au fost mai pragmatici si s-au concentrat pe scor. Atu-ul lor, ca mai de fiecare data s-a numit Lee Halfpenny. Dan Biggar, in suferinta inca dinaintea pauzei, a facut o echipa buna cu Rhys Webb in special in repriza a doua (straduindu-se sa nu-si arate vulnerabilitatea) si pana la eseu primului (min.60) pe o contra clasica in mare viteza ("vinovat" este, in fapt, Dan Lydiate). La aceasta evolutie a scorului, opt puncte diferenta, la care s-au mai adugat rapid inca trei (acelasi fundas perfect), Francezii au ripostat. E adevarat ca pana in minutul 65, Saint-Andre, schimbase in serie jucatorii (toata linia intai, demiul si alti saci de cartofi). Numai experienta lui Tillous-Borde (intrat in locul lui Parra) si prezenta de spirit a lui Remi Tales a putut sustine o revenire de orgoliu. La pasa inspirata a lui Tillous Borde, cinci minute mai tarziu (73') fundasul de rezerva Brice Dulin, pe post . de aripa, culca la colt pentru singurul eseu francez. Lopez transforma de data asta. Francezii se apropie la 4 puncte de adversari. Cinci minute a durat euforia regeneratoare franceza. Pana cand acelasi calau ii executa capital pe francezi, ducand scorul la o diferenta de sapte puncte. 13-20. Cu care se incheie si meciul. Jaco Peyper, un arbitru complex meci ca at, care mie nu-mi place, a cam tras ieri cu Franta. Daca as fi sa-i acord o nota, aceasta ar fi 6. De la galezi mi-a placut perechea Webb-Biggar, serioasa linie a doua Alun Wyn Jones, 30 de ani in acest septembrie si, fara rezerve, Lee Halfpenny, nu pentru punctele de pe tabela ci, mai ales dupa plasamentul pe teren (s-a reconstruit laToulon) si pentru suturile sale in terenul advers. De la francezi, cu retinere, i-as remarca pe Dussautoir-pentru travaliul sau si pe rezervele Tales si Tillous-Borde pe care paratul Saint-Andre a refuzat sa-i introduce in primul XV. Ca si pe Bastareaud. Cam atat despre meciul 2 al zilei. Cu o remarca amara. Tocmai pe Stade de France, se fluiera mitocaneste cand adversarii executa lovituri de picior. Este singura tara din elita mondiala care isi dezvaluie, astfel, lipsa de respect si fair-play fata de vizitatori.
In primul meci al zilei, toate pariurile mergeau pe Scotia. Mai ales din perspectiva ultimelor evolutii, de cand la carma selectionatei trifoiului sta Vern Cotter iar jocul li s-a imbunatatit. Dar, in teren, lucrurile nu au stat chiar asa. Ca sa repete, cu imaginatie, istoria, (vezi meciul castigat de scotieni in ultimul minut la Roma anul trecut - un drop-goal reusit al lui Laidlaw), italienii obtin un eseu de penalitate in minutul 79 si castiga meciul la 3 puncte. Insusi Cotter a declarat dupa meci ca infrangerea i se datoreza. Plecand cu mentalul setat pe o iluzorie diferenta de valoare, jucatorii ar fi neglijat eficienta preferand spectacolul. Tind sa ii dau partial dreptate. Daca il urmarim, de-a lungul partidei pe Greig Laidlow, in jurul caruia s-a construit actuala echipa, vedem cum scotienii cautau sa produca greseli ale intalienilor pentru a provoca penalitati. E adevarat ca Laidlaw a creat oportunitati si pentru perechea, foarte percutanta de altfel, Dunbar si Bennett. Italienii nu au cazut in capcana de a le oferi puncte gratis scotienilor, cunoscandu-l pe Laidlaw. Ei s-au concentrat mai mult pe o aparare inaintata si agresiva, pentru a distruge din fazele incipiente atacurile gazdelor. Parise si Furno au fost aici maestri de ceremonii pentru liniile din fata, Venditti si McLean pentru fundul terenului. Prima repriza se incheiase cu scorul de 16-15, ca urmare a doua eseuri (Mark Bennett-8" si Joshua Furno-11") si a catorva lovituri de picior. In repriza a doua nu s-a mai marcat direct. Eseul de penalizare s-a acordat corect, pentru ca scotienii, dupa iesirea lui Laidlow, nu au mai avut busola si au fost fortati de pachetul Italian, inca din minutul 75 sa bata in aparare unde vazandu-se dominati au incercat toate tacticile de oprire a valului de maul-uri la care erau supusi de catre oaspeti. Nu stiu daca alta era situatia in cazul in care Laidlaw mai era in teren. Probabil ca nu. Dar fara conducatorul lor de joc, scotienior li s-a prabusit motivatia succesului. Si au incasat-o. Exact asta a spus Vern Cotter . Meditand putin la soarta echipelor care depind de un singur jucator (nu conteaza postul), imi aduc de perioada de glorie a echipei din Castres, cand Rory Kockott nu era in dispozitie de joc sau absenta, echipa nu mergea. La fel s-a intamplat o oarecare perioada si in relatia Toulon-Wilkinson. Exemple mai sunt. Revenind, italienii s-au dovedit a fi mai puternici si mai maturi. Si-au meritat victoria, pentru ca au profitat atat cat a fost necesar de slabiciunea scotiana, Cu acest rezultat Scotia isi adjudeca, din nou, lingura de lemn a turneului. Luke McLean a fost omul meciului, pe merit. Arbitrajul lui George Clancy, fara cusur.
Dupa aceste meciuri, clasamentul Six Nations arata astfel: 1. Anglia-4 puncte (2 meciuri, diferenta +35); 2. Irlanda-4 puncte (2 meciuri, diferenta + 30); 3. Tara Galilor-4 puncte (3 meciuri, diferenta +5); 4.Franta-2 puncte (3 meciuri, diferenta -7); 5. Italia-2 puncte (3 meciuri, diferenta -50); 6. Scotia-0 puncte.
Azi, la Dublin, pe Aviva Stadium se joaca pentru castigarea turneului desi este doar etapa a treia, Irlanda-Anglia. Partida va incepe la ora 17 (Ro). Sa ne bucuram de rugby, prieteni.! Macar azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu