După 18 etape, Leicester Tigers este la treia înfrângere

Saracens 34 - Leicester Tigers 27. 5 -3 la eseuri. un meci plin, cu de toate, tipic pentru Premiership. Saracens au început să conteze ca echipă din nou, după degringolada ultimilor doi ani. a închiriat un stadion mai modest, Stone X, aparținînd consiliului local al unei periferii a Londrei, Barnet, și-a păstrat majoritatea jucătorilor de elita (frații Vunipola, Farrell, Daly, Maitland, Lozovki) , l-a reactivat pe Alex Goode, cu Salary Cap s-a adaptat iar Mark McCall reconstruiește. ceea ce au arătat azi gazdele este un set de premise pe care vor construi în campionatul viitor. Leicester Tigers au un avans destul de mare pentru a mai fi ajunși în sezonul regular. dar asta nu-i împiedică pe sarazini să facă ceea ce au făcut și Harlequins anul trecut, să câștige titlul pe un loc mai puțin împodobit cu puncte. meciul a fost unul de nota 8, în care contribuția la spectacol a Saracens a fost mai mare. și nu pentru numărul superior de eseuri. ci pentru că treisferturile le-au mers mai eficient, clasa lui Maitland sau Lewington impunîndu-se de la sine. Daly și Lozowski au controlat mai bine 22-ul propriu față de ce a au făcut Tigers, eseurile trei și patru ale Saracens au prins o apărare slabă, fărâmițată, prin care s-a trecut cu experiență. deși tehnic, gazdele au fost o echipă mai indisciplinată, 19 -11 la ”penalties conceeded”, Tigers nu au știut dar nici n-au putut specula acest minus. Ford nu a fost într-una din zilele care l-au făcut celebru, de Freddie Burns nu vreau să vorbesc. linia a treia nu a placat la timp (în multe ocazii). linia întâi este, cred, cea mai tânără din Premiership : Whitcombe - 21, Dolly - 22, Heyes - 22. a te lupta cu Koch și Barrington e prea mult, deocamdată. si taloneurul Sarries (Wolstencroft) a fost mai prezent decât Dolly în economia jocului. de la Tigers mi-au plăcut, pentru joc matur, Poortvliet și Harry Potter. Borthwick dă credit tinerilor și bine face, se naște la Tigers o nouă generație de elită. a mai existat un moment comic pe teren, prin minutul 20, când jupânii ăi bătrâni, Alex Goode(33) și Freddie Burns(31) se înghionteau de mama focului. ridicol la valoarea lor, fosta lor valoare.. scuzați. Nick Tompkins, man of the match. nu înțeleg de ce, l-aș fi preferat pe Lozowski. gazonul sintetic a rezistat. vânt de vest, puternic uneori. argitrajul lui Craig Maxwell-Keys, 31 de ani, foarte corect, chiar pedant, uneori. am avut, la un moment dat, o revelație, l-am identficat pe Maxwell-Keys cu Tom Courtenay din ”Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, un clasic britanic de mare succes prin anii 70. Colin Smith este un rebel bipolar pe care cursele îl îmblânzesc și socializează. diferența de puncte în clasament este de 12, Leicester Tigers având 71, după 18 etape. Sir Rugby!