SIX NATIONS 2022, etapa a treia.

Franța umilește Scoția. v victorie clară a Franței, 17 - 36. 6 eseuri la 2. francezii au atacat fulgerător, s-au apărat avansat iar oamenii-rachetă, gen Fickou ori Penaud (de două ori) au punctat. Jaminet a fost o catastrofă a loviturilor de picior. scoțienii ar trebui să-i mulțumească. Dupont a fost, din nou, regele meciului, plachează năucitor și deschide ca un vrăjitor, lăsându-i lui Aldritt sarcina de scoate fizic baloanele căștigate. francezii, mari iubitori de ieșiri la iarbă verde, au demonstrat că sunt și specialiști în ”grătare” de protecție a jucătorilor la pământ, pentru securizarea baloanelor dar și pentru forțarea unor ”ținut”-uri ale adversarilor. pe scurt, victorie meritată a haxagonalilor. despre scoțieni, nu se pot spune prea multe. Hogg este prea vedetă ca să mai și mănuiască corect balonul, dovada eseul sigur (fără adversari în față), la 15 metri de linia de țintă, pentru că nu e în stare să recepționeze corect balonul de la Van der Merwe pierde o oportunitate care, poate, ar fi influențat cursul jocului. Ali Price, singur, s-a luptat căt a putut cu mobilii adversari dar nu a avut, în cele mai multe situații susținere. Singurul care a făcut ca leul în apărarea și atacul scoțian a fost sud-africanul, la origini, Duhan van der Merwe. Finn Russell, și el, inert azi. o mențiune pentru nr. 7, Rory Darge, înlocuitorul lui Hamish W. în special pentru plasamentul și mișcarea din primul mitan. despre arbitraj, m-am pronunțat deja. prin tensiunea din repriza a doua, meciul poate primi, fără sclifoseală, o notă de 9.ictorie clară a Franței, 17 - 36. 6 eseuri la 2. francezii au atacat fulgerător, s-au apărat avansat iar oamenii-rachetă, gen Fickou ori Penaud (de două ori) au punctat. Jaminet a fost o catastrofă a loviturilor de picior. scoțienii ar trebui să-i mulțumească. Dupont a fost, din nou, regele meciului, plachează năucitor și deschide ca un vrăjitor, lăsându-i lui Aldritt sarcina de scoate fizic baloanele căștigate. francezii, mari iubitori de ieșiri la iarbă verde, au demonstrat că sunt și specialiști în ”grătare” de protecție a jucătorilor la pământ, pentru securizarea baloanelor dar și pentru forțarea unor ”ținut”-uri ale adversarilor. pe scurt, victorie meritată a haxagonalilor. despre scoțieni, nu se pot spune prea multe. Hogg este prea vedetă ca să mai și mănuiască corect balonul, dovada eseul sigur (fără adversari în față), la 15 metri de linia de țintă, pentru că nu e în stare să recepționeze corect balonul de la Van der Merwe pierde o oportunitate care, poate, ar fi influențat cursul jocului. Ali Price, singur, s-a luptat căt a putut cu mobilii adversari dar nu a avut, în cele mai multe situații susținere. Singurul care a făcut ca leul în apărarea și atacul scoțian a fost sud-africanul, la origini, Duhan van der Merwe. Finn Russell, și el, inert azi. o mențiune pentru nr. 7, Rory Darge, înlocuitorul lui Hamish W. în special pentru plasamentul și mișcarea din primul mitan. despre arbitraj, m-am pronunțat deja. prin tensiunea din repriza a doua, meciul poate primi, fără sclifoseală, o notă de 9. cu mare efort și sfincterele strânse, Anglia reușește să fure victoria galezilor. 23-19. un meci electrizant, nu pentru că Anglia ar fi presat ci pentru că Țara Galilor a rezistat. la eseuri Anglia unul, Tara Galilor 3. Anglia a căștigat pentru că Marcus Smith și-a făcut de cap cu penalitățile în prima repriză. mult mai eleganți și mai tehnici, galezii au avut 27 de atacuri în mitanul al doilea. s-au remarcat Liam Williams, Tomos Williams, Garteh Anscombe, Nick Tomkins, Kieran Hardy, Gareth Thomas și, printre ei, Dan Biggar, de neînlocuit în acest stil de a juca. nu înțeleg de ce Eddie Jones a preferat această tactică în loc de cea a atacului, unde avea săgeți precum Dombrandt, Steward, Malins, Daly, Slade, Nowell, toți experimentați în a sparge apărări. nu mai înțeleg de ce Jamie George a fost rezervă (deși nu am reproșuri la adresa lui Cowan-Dickie). Synckler este un fel de dulap cu care blochezi ușile nu un atacant cu care construiești atacuri. va fi vai de Anglia în meciul cu Franța, indiferent unde se va juca. Eddie nu realizează asta? sau poate că nu îi mai pasă, făcându-și suma. păcat de acești tineri precum Freddie Steward, Max Malins, Harry Randall care au un potențial de vârf în Premiership însă se pierd în tenebrele calculelor lui Eddie Jones. Galezii au fost, ca de obicei, demni și onești, mai mult decât sportivi. un ținut mic (n-aș spune o țară) cu inimi gigantice. cinste lor, welșilor! o notă? 9, cu mențiune. în încheiere, aș menționa o ciudățenie: ambii arbitri de azi au îmbrăcat, ca jucători, tricoul cu nr. 9, scoțianul i-a arbitrat pe englezi, englezul pe scoțieni. Sir Rugby!