La Roma, Irlanda a facut azi o demonstratie de eficienta rugbystica. Un joc frumos, combinativ, creativ, finalizat cu 9 eseuri. Trei in prima parte, sase in cea de-a doua. Italienii au inscris si ei un eseu, de fapt l-au primit cadou: un eseu de penalizare. Privind scorul, am putea zice ca a fost un joc de antrenament al Irlandei, dupa infrangerea de acum o saptamana cu Scotia. Ei bine, nu a fost asa. Italia s-a aparat puternic pe tot terenul, cu exceptia propriului 22. Elevii lui O'Shea nu stapanesc apararea de ultima linie, nici n-au stapanit-o vreodata. In plus gramada irlandeza a fost, azi, net superioara, atat in greutate cat in schemele de joc aplicate. Mijlocasii cu tricouri verzi au fost stapanii terenului, Connor Murray si Paddy Jackson au desenat ce au vrut pe teren. Iar la faza de realizare, putem nota doua hat-trick-uri: atat CJ Stander cat si Craig Gilroy si-au trecut in fisa tehnica cate trei eseuri. Foarte aproape a fost si batranul Keith Earls, cu doua eseuri. Omul meciului a fost declarat spectaculosul sud-african CJ Stander. Cu acest rezultat Irlanda a condus in clasament, cu 5 puncte, pana la epuizarea timpului de joc pe Principality din Cardiff. Mi-au placut, in afara de cei mentionati mai sus, Gary Ringrose si Marmion (rezerva lui Paddy Jackson), doi tineri de mare perspectiva. Plus maturul Jamie Heaslip. Tadhg s-a impus deja, fiind la fel de tanar, 24 ani. Arbitrajul, OK (Glenn Jackson)
Ce s-a intamplat acolo poate fi cu greu descris, chiar si din perspectiva narativa. Intalnirile dintre Tara Galilor si Anglia sunt de veche traditie, rivalitatea dintre cele doua echipe nu s-a transat clar aproape niciodata de cand se tin evidentele scorurilor. Etapa trecuta, Wales castigase in Italia, fara punct bonus. Anglia batuse acasa, tot fara bonus, Franta. Dar Anglia era neinvinsa de paisprezece meciuri consecutive si incepuse sa-si construiasca un mit in aceasta privinta: inscria atat cat sa invinga, indiferent de adversar. Ei bine, asa a procedat si azi. Pauza consemnase un leadership provizoriu galez, la cinci puncte, 13-8. Farell contesta scorul si tabela arata 13-11. Lee Halfpenny executa si el o penalitate si diferenta de cinci puncte se reface, 16-11. Farrell revine, 16-14 pentru un high tackle a tiganusului lui Marler, Samson Lee. Era minutul 70, galezii isi pastreaza dominatia teritoriala si posesia in fata englezilor. Acestia din urma incep, incet, sa creasca presiunea, in special datoria noilor intrati Jonny May, Jamie George, Haskell, Danny Care, odihniti si cu experienta internationala. Iar rasturnarea de scor de petrece in minutul 76, cand dupa o gramada spontana de tusa in 50 metri ai galezilor, inspiratul George Ford primeste un balon inalt de la adversari, trimte un sut in diagonala la intalnire pentru jucatorul lui Wasps, mingea trece si prin bratele lui Farrell iar Elliot Dally marcheaza la colt. Farrell transforma si galezii sunt out. In ultimul minut, gazdele se pun pe atac. Urmeaza 12 fazeconsecutive cu tentative de a strapunge apararea engleza. Iar englezii primesc o penalitate pentru prabusire de maul. Meciul e jucat, englezii isi extind palmaresul victoriilor consecutive la cincisprezece. Anglia preia conducerea clasamentului cu 8 puncte, urmata de Irlanda cu 6 si Tara Galilor cu 5, Scotia cu 4.
Maine, un alt meci atractiv, Franta -Scotia. meci deschis oricarui rezultat. Scotia mai castigat de doua ori in ultimii zece ani pe Stade de France. Franta inca nu si-a gasit strategia de succes. Daca invinge Scotia, este posibil ca Franta se termine mai jos de locul 3 in clasamentul turneului din acest an. Daca invinge Franta, va intrece Scotia, mai ales daca reuseste bonusul. Dar nu vad cum o sa inscrie Franta patru eseuri apararii scotiene. In fine, vom vedea maine. La buna vedere, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu