Sudul a mai castigat o runda.

* Japonia-Tara Galilor: 23-8; Noua Zeelanda-Franta: 30-0, Samoa-Italia: 39-10, Africa de Sud-Scotia: 30-17, Argentina-Anglia: 26-51. Scor partial: Sud 148 vs. 86 Nord (noroc cu cele 51 de puncte marcate de Anglia). Scor la eseuri: Sud 15 vs. 6 Nord (desi ar mai fi cele doua eseuri de penalizare ontinute de Anglia). Ce sa mai zicem? Infrangere umlitoare a Frantei. Infrangeri fara nici un merit ale Tarii Galilor si Ialiei. Infrangere mai mult decat onorabila a Scotiei, indiferent de scor. O echipa fara inhibitii si cu dorinta de joc, chiar daca au jucat fara multi titulari. * De remarcat ca Adriaan Strauss a inscris anbele eseuri ale springboks si a condus exemplar inaintarea acestora. De remarcat, de asemenea, jocul exemplar al lui Alasdair Strokosch care, la 30 de ani, a facut cea mai mare risipa de energie de pe teren. Si pentru ca vorbesc de jucatorii care mi-au placut, se poate sa sar peste all blacks: Kieran Read, Julian Savea, Israel Dagg si promitatoarea dublura a lui Dan Carter, Aaron Cruden. Primii doi din generatia "veche", ceilalti doi din partea "celor ce vin din urma". * Despre Anglia, numai de bine. Desi condusa pana in minutul 20, a calcat acceleratia exact cand trebuia si s-a distantat inca inainte de pauza (inclusiv datorita eseurilor de penalizare), acordate fara resentimente de un arbitru vertical. A venit eseul lui Weber (54), apoi a inceput sarabanda treisferturilor: Yarde (58), Eastmond (65) si din nou Yarde (74). Aceasta echipa a doua a Angliei a prestat atat sportiv cat si ca show, in ansablul reprizei a doua. Stuart Lancaster a operat numeroase schimbari, uvertura, demiul, fundasul, intreaga linie I. Dar de trei sferturi nu s-a atins. Penteru ca au mers prea bine. Sigur ca formatia Argentinei, jumatate amatoare, jumatate profesionista, nu avea mari pretentii, desi din randul profesionistilor au jucat Contepomi, Bustos, Bustos Moyano, Vergallo, Tiesi si Agulla, toti cu experiente europene. Dar acum, chiar si cu aceste nume, Argentina nu mai este ce a fost la penultima editie a Cupei Mondiale. Santiago Phelan trebuie sa construiasca o echipa noua in doi ani, daca vrea sa-si onoreze panasul. * In fine, dar nu in cele din urma, Lions isi continua incalzirea. Meciul cu Waratahs a fost un adevarat regal. Waren Gatland a reusit sa faca, in scurt timp, o echipa sudata, flexibila si omnivalenta. Principiul il experimentase deja pe lotul Tarii Galilor in ultimii trei ani. Si a fost de succes. In ciuda aerului de adunatura, lotul Lions arata a mare echipa indiferent de stampilele lasate de individualitatile ce il compun. Un exemplu a fost ieri, Jonathan Sexton. Si-a asumat alt rol decat cel de la nationala Irlandei si-a servit echipa si ca trei sferturi si ca demiu, a placat enorm si, cat a stat pe teren, a facut orice faza care il implica. Nici "seniorii" galezi Jonathan Davies, Simon Zebo sau Lee Halfpenny nu si-au jucat partiturile obisnuite. Ci mult mai mult decat atat. Echipa Lions a preluat de la fiecare component suma calitatilor individuale si le-a setat in jocul colectiv. Gatland este un vrajitor din acest punct de vedere. In admiratia sa a pledat si Michael Cheika, antrenorul celor din franchiza Waraths, obisnuit cu stilul european si, implicit, galez (a antrenat Leinster intre 2005-2010 si Stade Francais intre 2010-2012). Chiar daca gazdele au avut lipsa nu mai putin de 11 titulari (chemati in lotul Australiei sau accidentati) au replicat corespunzator "leilor" britanici si irlandezi. Doua eseuri ale aripii Tom Carter. Fie si raspuns la eseurile lui Halfpenny (a carui responsabilitate curenta este sa suteze). Sau la eseurile lui Sexton, Croft, Jonathan Davies. Un adevarat cuartet galezo-irlandezo-englez. Dar...greul abia acum incepe. Saptamana viitoare, primul meci test (din trei) cu Australia. Si intercalat intre acesta si urmatoarele doua, un alt meci de antrenament, cu Melbourne Rebels. * Sezonul de iunie continua. Sa ne bucuram de rugby, prieteni!