Londonezii, out. Toulouse revine.

Ne apropiem de sfarsitul de sezon in cele doua campionate puternice, Premiership si Top 14. In Anglia se stie deja componenta finalei. Northampton Saints vs Leicester Tigers. Ambele invingatoare meritoase in fata formatiilor londoneze Harlequins si, respectiv, Saracens. In Franta, unde sistemul de calificare in faza finala este mai complicat, cunostem deja semifinalistele. Toulon vs. Toulouse (!) si Clermont Auvergne vs. Castres. Week-endul ne-a adus meciuri foarte interesante si, deopotriva, frumoase. In Premiership, sambata s-a jucat Leicester Tigers - Harlequins. In prima repriza meciul nu a avut virtuti deosebite, echipele parand ca se tatoneaza, ca in box. Scorul a venit din penalitati, intrandu-se in min. 39 cu tabela de 6-9 (Evans si Flood). Si vine minutul 40 cand, dupa o cursa nebuna a lui Morris. Goneva, cealalta aripa, culca un eseu clasic, fara adversar. Flood transforma si Leixcester pleaca la cabine cu avantaj, 13-9. Danny Care este eliminat pentru nesportivitate in min 52, iar Flood rateaza penalitatea. Harlequins se retrage iar Tigers ataca in valuri. Flood nu mai rateaza in minutul 59 (16-9) iar doua minute mai tarziu, Tuilagi ii creaza o oportunitate de atac lui Morris si acesta culca balonul in eseu. Flood transforma si scorul se duce la 23-9. Meciul era jucat. In 10 minute de eliminare a lui Care , Tigers au marcat 10 puncte. Iar dovada dominatiei celor din Leicester era de necontestat. 154-113 la placaje. Care nu mai reintra dupa epuizarea perioadei de sin bin iar doua minute de la precedentul, Tom Croft prinde un culoar liber si dupa o cursa fara obstacole (adversari) de 50 metri, marcheaza si el un eseu la colt. 28-9 pentru ca Flood rateaza din nou. Din acest moment, Tigers era cu certitudine in finala. Incep schimbarile. Intra Castrogiovanni in locul lui Dan Cole, iese si Tom Youngs (recent declarat jucatorul sezonului in Premiership). In minutul 72, micutul dar vesnic tanarul Mathew Tait, dupa o cursa electrica a aceluiasi Morris, culca si el in eseu. 33-9 pentru ca Flood rateaza din nou. Quins nu renunta si, pe fondul relaxarii celor din Leicester, vazuti cu cerealele in caruta, ataca si reusesc eseul de reprezentare ( min.77) prin recent intratul Chisholm. Nick Evans transforma si duce scorul meciului la 33-16. Astfel, Tigers ajung in a 13-a finala in toate competitile la care a participat in istoria clubului. Comparativ,pe plan european, Toulouse sta mai bine la acest capitol de statistica, jucand 18 finale. Neglijand primele 40 de minute, Leiceaster a facut un joc bun, si a castigat cam toare duelurile individuale intre titularii reprezentativei Angliei, Youngs vs. Care, Cole vs. Marler, Mathew Tait vs. Mike Brown. Mathew Tait a fost declarat omul meciului si pentru ca a muncit enorm, la fel ca Dan Cole (cel mai mare numar de placaje) sau Tom Croft. Duminica, pe Allianz Park, detinatoarea primul loc dupa sezonul regulat, Saracens a intalnit ocupant locului 4, Northampton Saints, conform sistemului englez (1 cu 4, 2 cu 3). Saracens venea dupa eliminarea de catre Toulon, acasa, pe Stoop, in semifinalele Heineken Cup. Saints se odihnisera doua saptamani. Si asta s-a cunoscut in travaliul depus de formidabila linie a intaia, Tonga'uiha-Hartlet-Mujati. Asistati cu excelenta de Samu Manoa si Lawes. A fost un meci extrem de fizic si inalt calitativ penrtru rugby-ul modern. Sfintii s-au instalat de la bun inceput in terenul gazdelor si i-au presat atat de tare incat in minutul 24 conduceau cu 14-0, prin eseurile lui Mujati( minutul 21, decizie TMO) si al vioiului Elliott. Stephen Myler, care de-a lungul sezonului paruse iesit din forma, le transforma pe ambele si va transforma tot pana la sfarsitul partidei (ratase doar in min.5 o penalitate, din cauza vantului). Saracens nu isi revine. Era 0-17 iar in minutul 37, Owen Farrell rateaza o penalitate din 22-23 metri, usor lateral dreapta. Dupa pauza, Saracens pare ceva mai decisa sa atace. Ashton rateaza de putin un eseu, salvat de Foden, culcat dedesubt. Cei din Northampton se apara excelent, in fata unor adversari dezlantuiti dar haotici. In gramada, Stevens (nr.3) face cele mai multe greseli si ofera mai multe penalitati adversarilor. Dar si Saints incepe sa greseasca pe fondul oboselii acumulate. In min.50 si 53, Farrell transforma doua penalitati si mai reduce ceva din scor,6-17. De retinut ca pana in 50, Saracens nu inscrisese nimic. Northampton avusese o dominatie neta pe teren (64%) si de 1,6 ori mai multe placaje. Si avea , pe acest fond, sa vina si al treilea eseu al Sfintilor. Din partea inlocuitorului lui Lawes, sudafricanul van Velze. Mai erau 20 de minute de joc si oaspetii conduceau cu 6-24. Saints raman in 14, dupa eliminarea lui Elliot, pentru un placaj in aer la Farrell. Si, la fel ca in celalalt meci, cei in avantaj profita. Duncan Taylor, recent intrat si cu mult mai "proaspat" (ce asemanare cu meciul de sambata!), inscrie si el eseu, dar mult prea tarziu si Farrell reuseste sa transforme. Era 13-24, minutul 65 si Saracens inca mai spera pentru ca mai erau 5 minute de eliminare in defavoarea celor din Northampton. Saints se apara bine si rezista superatacurilor dintre minutele 69-72 cand s-a jucat la mana aproape de perfectiune. Dar cade ghilotina. In min.72 , la un contratac, cade penalitatea contra Saracens, Myler nu iarta si stampileaza scorul final, 13-27. Aceasta avea sa fie istoria esecului primei clasate in campionat. Samu Manoa, un excelent inchizator azi, avea sa primeasca sampania dedicata omului meciului. Eu i-as fi acordat distinctia lui J.P.Doyle care a fluierat exact atat cat trebuia cat sa lase un astfel de joc sa curga de la sine. Doyle, azi si Greg Garner, ieri, doi arbitri cvasi-necunoscuti noua, au prestat excelent si si-au impus autoritatea in fata unor golani precum Marler sau Danny Care ieri si Farrell, azi. Deci, finala pe pe Twickwenham, sambata 25 mai, ora 4 p.m. Un fel de reluare a finalei din 2010 intre aceleasi echipe. Northampton Saints are inca doua saptamani de pauza. Daca va juca cu aceeasi intensitate, tigrilor lui Toby Flood le va fi foarte greu. In fine, in Franta, se pare ca Toulon si-a revenit in forma care a consacrat-o. A fost un soi de compresor pentru parizienii de la Racing Metro, revelatia sfarsitului de sezon. Se pare ca revenirea lui William Servat a dinamizat inaintarea iar inspiratia a revenit in treisferturile altadata irezistibile. Jauzion, Medard si Poitrenaud au crosetat ca in zilele lor bune si au adus inapoi moralul de mare echipa. Si Picamoles a facut un meci foarte bun. Astfel incat lui McAlister i-a fost foarte simplu sa faca puncte pe greselile parizienilor (deloc putine). Revenirea lui Toulouse poate fi bun augur, in vederea partidei din semifinale , cu Toulon, de peste doua saptamani. Toulon are de disputat finala Heineken Cup la sfarsitul saptamanii viitoare si, cu siguranta, nu va face rabat in efort. Toulouse sta saptamana viitoare, asa ca vineri, 24 mai, chiar si pe TV5, vom avea un alt super-meci. Iata, prieteni, un sfarsit de mai ca in povestile din tinerete. Si ganditi-va ca incep si turneele din iunie. Bucurati-va de rugby!