Leicester isi ia din nou titlul acasa. Clermont Auvergne nu va juca finala cu Toulon.

Grea alegere. Intre Leicester Tigers vs Northampton Saints si Clermont Auvergne vs. Castres Olympique. 17.00 si 17.30. A trebuit sa aleg la ce ma uit dupa inceperea celui de-al doilea meci. Si am ales sa urmaresc finala Aviva Premiership, pe streamul internetului si cu coada ochiului, mai mult pentru scor, la semifinala Top 14. Alegerea a fost inspirata caci francezii au jucat 70% din meci la penalitati. Castres a inchis jocul si a impiedicat orice tentativa de angajare a formidabilei linii a treia Sivivatu- Rougerie- Fofana-Nalaga. Presand tot timpul pe galbeni-albastri, acestia au inceput sa greseasca in serie. Si au venit penalitatile. Minutul 28, Castres conduce cu 6-3, minutul 35 avansul devine 9-3 pentru ca in minutul 39 sa conduca cu 12-3. Acelasi demiu eficace, Kockott. In minutul 45, 15-6.In minutul 60, 18-9 pentru ca cinci minute mai taziu Castres sa inscrie eseul care a desprins-o definitiv de adversara. Scorurile evoluau in paralel. Si Tigers se distantau, in acelasi timp (acelasi minut), la 34-17. La Londra, pe Twickenham (plin dar nu de record de asistenta), ultima penalitate pentru Tigers aduce scorul la 37-17 in minutul 79. Si gata, Tigers readuc titlul acasa, dupa trei ani. Dar la Nantes, meciul nu se terminase, Auvergnatii mai incearca ceva iar dupa un cafuiaj pe linia de eseu, Cristophe Berdos (dupa mine, cel mai serios arbitru in comparatie cu troika internationalilor Romain Poite, Pascal Gaüzère si Jérôme Garcès)elimina cate un jucator din fiecare echipa, Claasens si Bardy. Mai erau doua minute si nu mai conta. Dar jocul a cerut-o si Berdos a bagat mana in buzunarul cu cartoane. Un gest asemanator a facut in finala Aviva si Wayne Barnes. Dupa ce a ezitat sa-l elimine pe Courtney Lawes pentru doua placaje dure fara balon asupra lui Toby Flood, care au condus la iesirea definitiva a acestuia din joc, s-a revansat aratandu-i lui Dylan Hartley rosu, dupa ce cu doua minute inainte il avertizase pentru comentarii nepotrivite. Scorul era 16-5 pentru Tigers (Morris si Myler fiind autorii eseurilor de pana atunci). In 14 oameni, Saints nu au mai fost atat de agresivi in atac ca pana atunci. Incursiunile lui Foden, Pisi, Samu Manoa si Dickson au produs ceva emotii (eseul lui Foden din minutul 44 a fost doar o iluzie de revenire in joc pentru ca , imediat, Kitchener replica cu eseul care mentine diferenta de 11 puncte). Dar Ford, dintr-o penalitate readuce duiferenta de 14 puncte (24-10), in minutul 46. Evolutia "sfintilor" nu a periclitat cu nimic distanta pe care o impuneau Tigers. Mai inscriu un eseu, minutul 59, (Dickson, pe care il transforma dupa trei ratari, Myler) si revin la 7 puncte distanta. Jocul devine inchis, urat si "tigrii" incep sa se apere avansat. Si apare oportunitatea. Tait, foarte insistent, recupereaza balonul dupa un un rebond la centru, ii paseaza lui Ford (inlocuitorul lui Flood) si acesta il deschide Manu Tuilagi care face, in stilul sau consacrat, o cursa de 50 metri in mare viteza pana in buturile adverse. Ford rateaza din nou (a facut-o de patru ori in acest meci decisiv) iar diferenta ramane de 12 puncte pentru "tigri". Si in minutul 73, nou intratul Mafi combina cu Goneva, care creste de la meci la meci, cel din urma il imita pe Tuilagi inscriind dupa o cursa frumoasa, deasemenea fara obstacole, de 40 metri. Ford rateaza din nou. Scorul se duce la 34-17. Si pentru final, Ford isi rascumpara partial pacatele si transforma o penalitate din minutul 79, pentru ca Lweicester sa devina campioana cu 37-17, in fata coregionalilor de la Northampton. Cum streamul pe care am urmarit meciul nu a mentionat omul meciului, imi permit sa-l investesc cu acest titlu pe renascutul Mathew Tait, un fundas cu stilul lui Foden, excelent si el astazi. Asadar, Leicester, elevii lui Richard Cockerill sunt campionii sezonului 2012-2013. Vorbind despre acestia, sa spunem si ca a intervenit, extrem de nervos (dar justificat) pe langa arbitrii dupa ce Flood a stat mai bine de doua minute in stare de groggy pe teren, dupa primul placaj al lui Lawes. A trebuit sa intervina Fred Morrison, seful arbitrilor englezi pentru a-l duce din nou in tribuna. La aproape un minut distanta, Lawes il placheaza dur, din nou dupa ce eliberase balonul, si foarte sportivul, de altfel, Toby Flood trebuie sa iasa definitiv din joc. Daca a asta a fost o tactica a oamenilor lui Jim Malinder, sa scoata din joc principalul aducator de puncte al Tigers, il putem adauga pe Lawes pe lista golanilor, alaturi de Hartley (are multe antecedente, a urmat multiple terapii). Ceea ce este si fara aceste eticheta un mare deserviciu la adresa rugby-ului. Urmeaza acum finala Top 14, in care Toulon pare sa aibe de indeplinit doar o formalitate. Eliminarea indirecta a celor din Auvergne, le netezeste calea spre dubla de aur. Invinsii celor de la Castres si-au pierdut ambele sperante de a fi o Chelsea a rugby-ului din Hexagon. Boudjellal poate fi fericit ca nu va da din nou de ei. Iar in felul asta are si o replica fara cuvinte la adresa campaniei fals ironice declansate la adresa sa inaintea finalei. Interesant.