Tara Galilor n-a putut opri Anglia.

Intalnirea de azi a fost a 125-a din istoria rugby-ului din ambele tari. Ambele combatante castigasera pana azi cate 56 partide, 12 terminandu-se la egalitate. In plus mai era in joc trofeul Triple Crowm, care se acorda celor care reusesc se invinga, in aceeasi editie de Six Nations, pe celalte trei echipe insulare (cu exceptia, evident, Frantei si Italiei). Partida avea o miza mare pentru fiecare selectionata: a obtine victoria pentru a ramane in cursa pentru victorie in aceasta editie, ambele avand cate 3 victorii dupa patru etape. Dupa victoria Angliei (29-18), aceasta a ramas in carti pentru obiectiv pentru ca atat Franta cat si Irlanda au acumulat cate 6 puncte. Vor fi deci doua finale, cea de la Paris- unde normal ar fi ca Irlanda sa se impuna pentru ca Franta este de invins si cea de la Roma, unde nu cred ca Italia va pune probleme Angliei, in mare forma. Meciul din dupa amiaza aceasta a fost unul de mare angajament fizic, castigat clar de Anglia. Tara Galilor a jucat in maniera sa, cu multe pase in viteza, cu oarece actiuni surprinzatoare insa, de fiecare, data, impetuosii galezi s-au ciocnit de o aparare ferma, extrem de decisa de a contra atacurile galeze adanc avansat in terenul acestora. Posesia balonului a fost echilibrata ca si teritorialitatea. Diferenta au facut-o oamenii din mijlocul celor doua linii, Danny Care si Owen Farrell. Ambele eseuri ale englezilor (Care-minutul 5 si Luther Burrell-minutul 34) au venit ca urmare a vitezei cu care cei doi, impreuna cu Billie Telverees si cu contributia lui Burrell si, respectiv,Nowell, au plimbat balonul in fata aparatorilor galezi si le-au spart apararea. Remarcabil meci a facut si junele Owen Farrel, care a inceput sa se implice si in placaje directe si in aglomerarile spontane, in special, in lupta pentru balon. Se poate constata o maturizare accelerata a acestui jucator fata de sezoanele precedente. Nu mai este doar omul responsabil cu suturile si transformarile ci un jucator pe care se poate conta atat in aparare cat si in atac. Danny Care a jucat excelent, in a doua sa tinerete de jucator international de mare clasa. Impecabil Mike Brown, al carui stil a inceput sa-l imprumute si Nowell. Tom Wood a depus un travaliu enorm, ca si Chris Robshaw, asa cum le sta bine unor flankeri dintr-o echipa mare. Johnnie May a fost, la randul lui, un aport consistent la atacurile Angliei. Foarte incisiv si inteligent in fazele de aglomerare, Courtney Lowe, omul meciului. In general, s-au fluierat destul de putine erori tehnice si de manuire a balonului. Explicabil, data fiind valoarea celor doua echipe si a jucatorilor acestora, in ansamblu. Despre arbitraj, nu prea sunt comentarii fata de ceea ce ma asteptam. Romain Poite a condus destul de liber partida. Cu exceptia unui moment din prelungirile primei reprize cand Mike Brown, sarind pentru securizarea unui balon de urmarire a fost "intampinat" de o capra galeza, iar Poite acorda o penalitate pentru...oaspeti. Pe care, de la peste 50 metri, Halfpenny o transforma si reduce scorul la 20-15. Acest mare transformer (si fundas, deopotriva) a beneficiat de sase penalitati transformate si, el singur, a inscris toate punctele Tarii Galilor, 18. De partea cealalta, Farrell a beneficiat de cinci penalitati, toate transformate si a mai transformat si cele doua eseuri. In duelul transformerilor, Farrel a adus echipei Angliei, in consecinta un punct mai mult decat Halfpenny. Cam asta a fost istoria acestui meci. Anglia ramane in carti pentru castigarea editiei 2014 a Six Nations, castiga Triple Crown iar proiectul lui Stuart Lancaster de a forma o echipa puternica pentru Cupa Mondiala din 2015 devine din ce in ce mai reusit. Saptamana viitoare, atentia tuturor se va indrepta catre Stade de France, unde Irlanda (cu o diferenta consistenta la esaveraj in fata Angliei, +81 fata de +32) va incerca sa isi adjudece trofeul in acest an. Asa ca, sa mai avem putina rabdare. La buna vedere, prieteni!

In timpul serviciului meu, nu s-a intamplat nimic deosebit

Dar chiar nimic. Irlanda a inscris opt eseuri Italiei si s-a aratat a fi echipa cu cele mai mari sanse la editia 2014 a Six Nations. Si asta chiar daca are ultimul meci la Paris. Franta a castigat porceste la Edimbourg. O penalitate acordata de un arbitru mediocru (Chris Pollock)in minutul 78, cand era condusa cu 1 punct (17-16) de catre scotieni. Care scotieni dadusera doua eseuri (Hogg si Seymour) in primele 22 de minute, le furasera francezilor nu mai putin de opt margini si sapte gramezi, ii tinusera la respect pana aproape de finalul meciului. Pentru Franta, Huget a reusit, in minutul 56, un eseu dupa o cursa solitara de 90 de metri, ca urmare a unei interceptari la o pasa neglijenta a lui Weir (neckless dwarf, cum este alintat de catre critici) . In rest s-a jucat pe suturi si contrasuturi, scotienii ratand doua penalitati care le-ar fi fost foarte utile in bagajele de dupa meci. Franta nu a aratat nimic, este o echipa improvizata, doar victoria la limita l-a salvat inca o data pe Phillipe Saint-Andre. Cum-necum au strans si ei trei victorii si sunt, din aceasta perspectiva, egalii irlandezilor la puncte. Si, ca tot veni vorba de irlandezi, se extra-cuvine sa-l cinstim si noi pe Brian O'Driscoll, asa cum a facut toata suflarea aflata pe Aviva Stadium din Dublin. BOD a jucat azi, cel de-al 140-lea sau meci test, batand recordul ce parea de neegalat al lui George Gregan, legendarul demiu australian. Dincolo de prestatia sa pe teren (a fost omul meciului) si de cei 35 de ani pe care i-a implinit in ianuarie, Brian O'Driscoll este un simbol al rugby-ului irlandez. Pentru echipa sa de club, Leinster, a inscris, incepand din 1999, 306 puncte si 60 eseuri in 179 de meciuri la care a participat. Un raport la fel de bun il are si pentru echipa Irlandei. 140 de selectii azi, 263 puncte si 47 de eseuri, in aceeasi perioada. Un banner urias cu chipul omului cu nr.13 pe tricou a fost plimbat pe tot terenul dupa terminarea meciului, in ovatiile sincere ale multimii. Raportez ca aceasta fiesta a fost singurul lucru deosebit care s-a intamplat in timpul serviciului meu. Maine, marea infruntare dintre Anglia si Tara Galilor. Pacat ca aceasta intalnire nu are parte de un arbitru adevarat. Mr.Romain Poite, sub nici o forma, nu intra in aceasta categorie. Pa maine, prieteni!

Echipele de start in etapa a patra a Six Nations 2014

Irlanda - Italia. Sambata, ora 16,30 (Ro.). Arbitru: Nigel Owens. Irlanda: 15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 Dave Kearney, 10 Jonathan Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Chris Henry, 6 Iain Henderson, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy. Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Martin Moore, 19 Rhys Ruddock, 20 Jordi Murphy, 21 Eoin Reddan, 22 Paddy Jackson, 23 Fergus McFadden. Italia: 15 Luke McLean, 14 Angelo Esposito, 13 Michele Campagnaro, 12 Gonzalo Garcia, 11 Leonardo Sarto, 10 Luciano Orquera, 9 Tito Tebaldi, 8 Robert Barbieri, 7 Paul Derbyshire, 6 Joshua Furno, 5 Marco Bortolami (capitan), 4 Quentin Geldenhuys, 3 Martin Castrogiovanni, 2 Leonardo Ghiraldini, 1 Alberto de Marchi. Rezerve: 16 David Giazzon, 17 Michele Rizzo, 18 Lorenzo Cittadini, 19 Antonio Pavanello, 20 Manoa Vosawai, 21 Edoardo Gori, 22 Tommaso Allan, 23 Andrea Masi. Scotia - Franta. Sambata,ora 19,00. Arbitru: Chris Pollock. Scotia: 15 Stuart Hogg, 14 Tommy Seymour, 13 Alex Dunbar, 12 Matt Scott, 11 Sean Lamont, 10 Duncan Weir, 9 Greig Laidlaw, 8 Dave Denton, 7 Kelly Brown (capitan), 6 Johnnie Beattie, 5 Jim Hamilton, 4 Richie Gray, 3 Geoff Cross, 2 Scott Lawson, 1 Ryan Grant. Rezerve: 16 Ross Ford, 17 Al Dickinson, 18 Euan Murray, 19 Tim Swinson, 20 Ryan Wilson, 21 Chris Cusiter, 22 Duncan Taylor, 23 Max Evans. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Maxime Mermoz, 11 Maxime Médard, 10 Jules Plisson, 9 Maxime Machenaud, 8 Damien Chouly, 7 Alexandre Lapandry, 6 Sébastien Vahaamahina, 5 Yoann Maestri, 4 Pascal Papé, 3 Nicolas Mas, 2 Brice Mach, 1 Thomas Domingo. Rezerve: 18 Guilhem Guirado, 17 Vincent Debaty, 18 Rabah Slimani, 19 Alexandre Flanquart, 20 Antoine Claassen, 21 Jean-Marc Doussain, 22 Remi Tálès, 23 Gaël Fickou. Anglia - Tara Galilor. Duminica,ora 17. Arbitru: Romain Poite (ce alegere nefericita!). Anglia: 15 Mike Brown, 14 Jack Nowell, 13 Luther Burrell, 12 Billy Twelvetrees, 11 Jonny May, 10 Owen Farrell, 9 Danny Care, 8 Ben Morgan, 7 Chris Robshaw (capitan), 6 Tom Wood, 5 Courtney Lawes, 4 Joe Launchbury, 3 David Wilson, 2 Dylan Hartley, 1 Joe Marler. Rezerve: 16 Tom Youngs, 17 Mako Vunipola, 18 Henry Thomas, 19 David Attwood, 20 Tom Johnson, 21 Lee Dickson, 22 George Ford, 23 Alex Goode. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 Jon Davies, 12 Jamie Roberts, 11 George North, 10 Rhys Priestland, 9 Rhys Webb, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Luke Charteris, 4 Alun Wyn Jones, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins. Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Rhodri Jones, 19 Jake Ball, 20 Justin Tipuric, 21 Mike Phillips, 22 Dan Biggar, 23 Liam Williams. Cel putin meciul de duminica se anunta a fi unul de exceptie. Ne revedem duminica seara, prieteni. Bucurati-va de rugby!

Unii rugby-sti sunt niste roboti.

Da, unii sunt sau devin nisti roboti. Ma uitam, azi, la pilierul Mulipola al celor dela Leicester Tigers. Absolut demential. Fijianul a jucat asa cum priceput el, adica fara angajare, cu privirea pierduta, mai mult ca mainile in sold, in afara spontanelor, cand si cand se mai lega de vreun maul, cand avea chef mai placa, scapa in fata mai toate pasele pana a inceput sa fie evitat. S-a prabusit in gramezi de multe ori, echipa a primit cel putin doua penalitati din cauza lui. Dar in ochi nu i se putea citi absolut nimic. Poate cel mult un hau urias. Televiziunea engleza l-a urmarit deliberat pret de doua minute pe durata transmisiei. Impresiile le aveti mai sus. Da, Mulipola e un robot. Stankovici care ii este rezerva nu e cu nimic mai bun decat fijianul, si el are momente de prostratie, cand parca incearca sa realizeze ce e cu el in locul ala cu multa lume in jur. Leicester a jucat la castig acasa la Newcastle, echipa de pe penultimul loc in Premiership. Poate nu chiar la bonus point, dar cand au simtit ca il pot lua (conteaza enorm in lupta lor cu Bath), au fortat si le-a reusit. Au muncit pentru cele 41 de puncte in deplasare in special Ed Slater, Marcos Ayerza, Ben Younga, Jordan Crane, Niki Goneva (doua eseuri foarte spectaculoase azi) si, dupa introducere in repriza a doua (ca tot pleaca la sfarsitul sezonului-o alta decizie ciudata a lui Cockerill, va inflori in alta echipa pentru ca este un colos extrem de luptator), Thomas Waldrom. Si el cu un eseu. Nu a convins, la reintoarecerea pe teren dupa sase luni, Manu Tuilagi. Refacut fizic, a avut probleme in a se intelege in joc cu coechipierii. Sper ca selectionerul Angliei su nu aibe ideea de a-l introduce cu Tara Galilor. Va fi facut bucati, in piese mici. Amuzant este ca Tigers au avut doua cartonase galbene, Tom Younga si Toby Flood pentru gesturi socotite de catre Greg Garner drept antijoc. Ambele discutabile. In fine, victorie meritata, pe fondul experientei superioare fata de Falcons. In clasamentul Premiership, Tigers au egalat la puncte, fara sa fi castigat vreo pozitie ,pe Bath Rugby si se afla pe locul 4. In fata, Bath, cum spuneau, tot cu 49 puncte, Saracens (victorie la Bath, 10-23), cu 62 puncte si Northampton Saints (egal acasa cu Gloucester, 10-10),cu 64 puncte, leaderul competitiei. Mare surpriza in aceasta a 16-a etapa, Worcester invinge in deplasare (3-13) pe Harlequins, si ea o abonata la primele patru locuri, calificabile in semifinale. In Franta se petrec permutari interesante. Toulon, dupa ce experimentat si locul 5, revine pe prima pozitie, dupa un meci absolut ahurissant. 64-10 cu Oyonnax. 9 eseuri: Mermoz 8’, Wilkinson 20’, Mitchell 30’, 56’, Wulf 37’, Giteau 45’, Smith 54’, Noirot 63’, Bastareaud 72’ si 8 transformari datorate lui Wilkinson. Un galop de sanatate pentru oamenii lui Jaques Delmas. Prima pozitie din clasament, la egalitate de puncte, 60, cu Clermont Auvergne (care pierde in deplasare la Bordeaux Begles, 26-16, mai linisteste putin spiritele simpatizantilor echipei din departamentul Var. Pe pozitia a treia, surprizatoarea echipa din Montpellier, care a batut-o bine-bine pe increzuta Stade Francais, 19-10, care se si vedea campioana. Parizienii coboara pe locul 4. Iar pe 5 se suie, greu incercata Stade Toulousain, aflata etapa trecuta pe locul 7, dupa o victorie lejera in fata fostilor campioni din 2009, Perpignan. Asadar, clasamentul, pe puncte: 1. Toulon 60 (diferenta 177); 2. Clermont Auvergne 60 (diferenta 156), 3. Montpellier 57, Stade Francais 56, Toulouse 55. Mai sunt cinci etape de jucat si situatie in primele 6 locvuri, calificante pentru etapele superioare, este departe de a fi clara. Toulon pare sa-si revina, mai ales din perspectiva sfertului de finala Heineken Cup, pe teren propriu, cu Leinster. Toulouse si Clermont Auverge, celelalte sfert-finaliste, din oscilatie in oscilatie, par a avea moralul mai instabil. In fine, in acest weekend, am mai vazut o partida din SuperXV, Waratahs-Quensland Reds (32-5), doua echipe australiene de rasa. Pentru Wratahs au jucat, printre altii, Benn Robinson, Michael Hooper, Bernard Foley, Kurtley Beale, Adam Ashley Cooper si Israel Folau (autorul a doua eseuri superbe) iar pentru Reds fratii Fainga'a, Will Genia, Quade Cooper, Lachie Turner. Adica mai mult din selctionata Australiei. Scorul a fost net in favoarea gazdelor, 32-5 dar meciul, in integralitatea lui a fost unul incantator (nu, nicicum in sensul lui Florin Caruceru). In sud se joaca putin altceva, nu exista strategii pozitionale sau joc de mentinere a rezultatului, totul este pentru eseu, pentru spetacol. Iar Tahs se pare ca este pusa pe fapte mari anul acesta. Desi s-au disputat doar 3 etape (la ei, pe rand, sta cate o echipa), Waratahs conduc deja si au un punctaj excelent. Natal Sharks sunt pe locul 2 , cu un punctaj la fel de bun iar pe 3 neo-zeelandezii de la Waikato Chiefs cu un punctaj mai slab dupa 2 meciuri. Dar ce meciuri se joaca...O sa avem ce vedea si o sa ne bucuram pana in vara de jocurile din Sud. Asa ca nu ne-am pierdut vremea, prieteni, in acest week-end. Chiar daca unii sunt niste roboti.

Scotia fura victoria la Roma in ultimul minut iar Anglia ii ingenuncheaza pe irlandezi pe sfarsit de meci.

Ce sfarsit de saptamana! Rugby din plin. Stejarii au semnat calificarea la RWC dupa ce in acest sezon, ca o conrtinuare a toamnei, au aratat ca s-au maturizat, ca iau jocul in serios 80 de minute si ca joaca ca o echipa nu ca o suma de individualitati. E de bine, in sfarsit. La Roma, scotienii au dovedit ca mai au ceva orgoliu, s-au batut cu italienii, solizi dar si tehnici, si pana la urma si-au luat punctul victoriei. Italienii conduceau cu 13-3 la pauza si, cum scotienii nu aratau ca sunt capabili de mai mult, s-au relaxat mental. Oaspetii le-au dat doua eseuri (Alex Dunbar, ambele) in 15 minute si au preluat conducerea cu 18-13. Noua vedeta insulara, Furno mai inscrie si el un eseu pentru azzuri iar scorul se rastoarna, 20-18. Si pentru ca tacamul sa fie complet, in ultimul minut, Weir inscrie un drop senzational, de la 40 metri, punctul cu care Scotia castiga si, teoretic, scapa de lingura de lemn in acest an. Am vazut infruntandu-se doua tipuri de motivatii: una a italienilor, cu care este obligatoriu sa te costumezi acasa si care s-a desirat de prin minutul 60, asociata cu un declin fizic major si alta, a scotienilor, care a tinut cam cat jumatatea reprizei secunde si care i-a blocat pe italieni prin explozia de joc aratata de Lamont, Dunbar, Laidlaw, Beattie, Fusaro care au schimbat jocul scotienilor intr-unul ofensiv si in viteza. Care avea sa vina cand scorul le era, din nou, nefavorabil. Lovitura exceptionala de picior a lui Weir a venit ca un fel de compensare a resurselor consumate timp de 30 de minute. Asta da moral de echipa. Nu vorbim de o intamplare asa cum a fost cazul cu eseul lui Fickou la Paris, ci de o consecinta, logica la limita, a echilibrului din teren. Italia nu merita sa castige, chiar daca juca acasa. Scotia merita sa castige dupa cum a intors in favoarea ei meciul in repriza a doua. A fost echipa mai proaspata si mai motivata. Italia are experienta internationala de durata recenta, poate avea si moral, cum am vazut in cele doua victorii cu Franta din anii trecuti. Dar nu are acea motivatie rautacioasa de a desfiinta adversarul, oricine ar fi acesta. Numai cu un Sergio Parisse sau cu un Tomasso Allan nu poti castiga intalnirii cu veteranii rugby-ului europeni. Pe Twickenham, in schimb, s-au infruntat doua echipe completamente diferite. Irlanda ca echipa matura, aflata de asta toamna in mare forma, cu toti jucatorii importanti valizi fizic si cu o victorie foarte aratoasa in meciul cu Tara Galilor. Anglia, in plina perioada de experimente in toate liniile, care a promovat multi tineri in special in linia de aparare. Diferenta intre media de varsta a cele doua loturi era, la ora meciului, de aproape 4 ani si jumatate in favoarea, ati ghicit, Irlandei. Despre numarul de selectii nu mai vorbim. Irlanda avea doua victorii din doua, Anglia una singura si infrangerea cu Franta. Partida a inceput cu combinatiile engleze si in minutul 6, May aproape culca in eseu un balon pe care si-l disputa cu Connor Murray. TMO decide ca nu este eseu. Corect, nu a controlat balonul. Apoi in minutul 24, tot pe fundul controlului si teritorialitati, scorul se deschide printr-o penalitate transformata de Farrell. Si asa se incheie prima repriza, cu o superioritate relativa impuse de englezi. In repriza a doua, irlandezii se dezlantuie- eseu Rob Kearney la centru, dupa o balbaiala in tanara linie de fund plus Mike Brown. Scorul devine 3-7 si se parea ca intram in acea zona de deja vu in care englezii se taie dupa ce incaseaza un eseu. Dar nu a fost sa fie asa. Farrell mai transforma o penalitate si peste doua minute, demiul atomic (azi a aratat ca nu mai e baiatul rau, saltat de politie, de mai acum un an)Danny Care inscrie eseul englez pe o pasa a lui Nowell, dupa o eroare a lui Sexton. Farrel transforma si duce scorul la 13-10, cu care se va incheia si meciul. Alt exemplu de motivatie competitionala: Anglia a spart cliseul dupa care nu poate reveni atunci cand e condusa (aici e vorba de Irlanda de azi). A cescut fizic brusc, a inceput sa joace agresiv, si-a tinut adversarii in propriul teren si au impins de multe ori mult mai experimentata rivala in propriul 22. La asta au contribuit din plin experimentatii Brown, Twelvwetrees, Robshaw, Wood impreuna cu tanarul Burrell. Danny Care a facut, cred, jocul vietii lui si a livrat baloane mult peste media jocurilor din Six Nations. Farrel nu a facut mare lucru pentru deschiderea jocului dar a fost de folos prin loviturile de picior. Revenirea fizica si ofensiva a irlandezilor a fost contracarata imediat de intrarea in dispozitiv tactic ofensiv a englezilor. Ceea ce este o noutate pentru diversele variante de echipa pregatite de Stuart Lancaster. Motoarele echipei au fost Care si Brown, bine serviti de coechipieri. Irlanda nu a renuntat nici ea la ambitiile ofensive, insa Anglia a avut o aparare atat de avansata incat nici formidabila perecehe O'Driscoll si D'Arcy, nici Heaslip sau Kerney nu au mai putut trece prin randurile adversarilor. Primii care au inceput sa greseasca mai mult au fost irlandezii. In ansamblu , partida de pe Twickenham, a fost un super-match. Craig Joubert nu a avut un meci greu, insa a trebui sa fie sever atunci cand tensiunile riscau sa escaladeze. Anglia devine si ea echipa cu doua victorii din trei etape, ca si Irlanda sau Franta. Urmatoarea etapa va fi grea pentru englezi. Pe Twickenham vine Tara Galilor, si ea cu doua victorii. Irlanda merge in ultima etapa la Paris, unde a mai invins de multe ori. Iar esaverajul le este, momentan favorabil. Asa ca deznodamantul se amana pana in ultima etapa, prieteni! Pe curand.

Franta, o prada usoara pentru o Tara a Galilor pe cale de a renaste.

Franta a fost o echipa mediocra asta seara. Lui Philippe Saint-Andre nu ii prieste cu improvizatiile pe care le face (fortat de accidentari). Si, in presa sportiva din aceasta saptamana, declaratii despre castigarea turneului, si inca cu grand slam...Picamoles, un munte de greseli si proaste plasamente in teren, Nicolas Mas, mai mereu nervos in fata lui Gethin Jenkins. Doussain (Florin Caruceru, o-ul nu se citeste atunci cand pronunti acest nume!), in zi proasta de picior, neinspirat cand era cazul de suturi in adancime. Plisson, prea mic pentru un astfel de meci, hotarat acest blond nu va fi niciodata un playmaker. Huget, cu profil de fundas, nu a fost jucat de centri, la fel s-a intamplat si cu Bonneval. Pascal Pape, desi capitan, mereu cu tandara pusa. In ansamblu, echipa Frantei a cedat usor pentru ca nu a fost bine construita si nici jucatorii nu au avut rolurile bine trasate pentru un meci in deplasare, pe Millenium, unde galezii nu prea pierd. Gazdele, cu cateva absente notabile si mai multi tineri in primul XV (de exemplu , in locul lui Alun Wynn Jones- o infectie la un deget al piciorului drept, a intrat Ball sau in locul lui Mike Phillips a jucat Web) incep sa-si regaseasca ambitiile lor de Lions. Dar e deja a treia etapa si mai au de jucat pe Twickenham. Revenirea in forma a fost substantial ajutata de forma celor doi deja veterani Lions, Warburton si North (care a jucat centru si a fost mai de folos pe mijlocul terenului decat alte dati). Nu intamplator, cei doi sunt si autorii eseurilor, fiecare in cate o repriza. Rhys Priestland a avut un joc prudent de picior si a favorizat si el mai mult centrul terenului, ceea ce ce nu e prea specific stilului sau obisnuit. Pe fund Cuthbert si Roberts, aceeasi oameni decisivi in aparare la cele trei-patru patrunderi franceze in 22-ul propriu. Halfpenny, acealasi fundas sigur si eficient, foarte bun transformer-a marcat 17 puncte din 27. Alain Rolland a tinut meciul in control si, cel mai vizibil, a vorbit foarte mult, uneori parinteste, cu jucatorii din gramezi. S-au prabusit de prea multe ori pentru durata normala a unui meci si, de fiecare data, a tinut o mica conferinta. Experimentatul Adam Jones a fost pedepsit de cateva ori pentru prabusiri, nu totdeauna din cauza lui Domingo. Pe scurt, Tara Galilor reintra in carti pentru finalul Turneului. Franta a fost un balon de sapun. Si mai are de jucat cu Irlanda acasa si cu Scotia pe Murrayfield. Le va fi greu. Dar sa avem rabdare, prieteni. Maine, marele meci Anglia-Irlanda s-ar putea sa decida soarta castigatoarei Six Nations.

Formatiile pentru meciurile teribile din etapa a treia Heineken Cup

Anglia-Irlanda. Anglia: 15-Mike Brown, 14-Jack Nowell, 13-Luther Burrell, 12-Billy Twelvetrees, 11-Jonny May, 10-Owen Farrell, 9-Danny Care, 8-Billy Vunipola, 7-Chris Robshaw (capitan), 6-Tom Wood, 5-Courtney Lawes, 4-Joe Launchbury, 3-David Wilson, 2-Dylan Hartley, 1-Joe Marler Rezerve: 16.Tom Youngs,17. Mako Vunipola,18. Henry Thomas,19. Dave Attwood, 20. Ben Morgan, 21.Lee Dickson, 22.George Ford (Bath), 23.Andy Goode (Saracens). Singura schimbare fata de meciurile trecute se datoreaza absentei lui Dan Cole (nr.3) din cauza unor probleme la o vertebra cervicala. Inlocuitorul, David Wilson provine de la Bath Rugby. Irlanda:15 Rob Kearney, 14 Andrew Trimble, 13 Brian O'Driscoll, 12 Gordon D'Arcy, 11 Dave Kearney, 10 Johnny Sexton, 9 Conor Murray, 8 Jamie Heaslip, 7 Chris Henry, 6 Peter O'Mahony, 5 Paul O'Connell (capitan), 4 Devin Toner, 3 Mike Ross, 2 Rory Best, 1 Cian Healy. Rezerve: 16 Sean Cronin, 17 Jack McGrath, 18 Martin Moore, 19 Iain Henderson, 20 Jordi Murphy, 21 Isaac Boss, 22 Paddy Jackson, 23 Fergus McFadden. Meciul se va juca sambata de la ora 18,00 (ora Ro.) Ro.).Arbitru - Craig Joubert (Africa de Sud). Tara Galilor- Franta. Tara Galilor: 15 Leigh Halfpenny, 14 Alex Cuthbert, 13 George North, 12 Jamie Roberts, 11 Liam Williams, 10 Rhys Priestland, 9 Rhys Webb, 8 Taulupe Faletau, 7 Sam Warburton (capitan), 6 Dan Lydiate, 5 Alun-Wyn Jones, 4 Luke Charteris, 3 Adam Jones, 2 Richard Hibbard, 1 Gethin Jenkins. Rezerve: 16 Ken Owens, 17 Paul James, 18 Rhodri Jones, 19 Jake Ball, 20 Justin Tipuric, 21 Mike Phillips, 22 Dan Biggar, 23 James Hook. Franta: 15 Brice Dulin, 14 Yoann Huget, 13 Mathieu Bastareaud, 12 Wesley Fofana, 11 Hugo Bonneval, 10 Jules Plisson, 9 Jean-Marc Doussain, 8 Louis Picamoles, 7 Wenceslas Lauret, 6 Yannick Nyanga, 5 Yoann Maestri 4 Pascal Papé (capitan), 3 Nicolas Mas, 2 Dimitri Szarzewski, 1 Thomas Domingo. Rezerve:16 Brice Mach, 17 Yannick Forestier, 18 Vincent Debaty, 19 Sebastien Vahaamahina, 20 Damien Chouly, 21 Maxime Machenaud, 22 Rémi Talès, 23 Gael Fickou. Meciul se va juca vineri, de la ora 22,oo. Arbitru: Alain Rolland (Irlanda). Transmisiile pentru Romania sunt asigurate, exclusiv, de Dolce Sport.